Contraceptivele masculine, cele hormonale si cele permanente se numãrã printre metodele de contraceptie actuale sau viitoare care sunt prezentate si analizate într-un articol publicat pe site-ul lefigaro.fr.
În materie de contraceptie, oamenii dispun în prezent de contraceptive locale sau mecanice (prezervative si geluri spermicide), hormonale (estroprogestative, precum pilula contraceptivã, si progestativele), ca si de dispozitive intrauterine (sterilete). Prezervativele reprezintã astãzi singura metodã ce asigurã dubla functie de contracept ie si de protejare contra bolilor cu transmitere sexualã, dar principalul lor dezavantaj constã într-o eficientã contraceptivã limitatã. Progresele înregistrate în ultimii 50 de ani au permis dezvoltarea unor contraceptive orale mai bine tolerate din punct de vedere ginecologic si metabolic, contraceptive hormonale ce permit o monitorizare a contraceptiei (implanturi, inele vaginale, patch-uri contraceptive) si dispozitive intrauterine care reduc sângerãrile. Programele de cercetãri stiintifice îsi continuã eforturile pentru a obtine o mai bunã tolerantã a organismului si o monitorizare mai bunã, elemente care ar aduce un plus de eficacitate. Totusi, cercetãtorii au în vedere si alte obiective majore: dezvoltarea unor contraceptii care sã aibã si alte beneficii si care sã poatã fi utilizate peste tot în lume. Pilulele estroprogestative cel mai recent comercializate se prezintã sub forma unor pachete care nu contin 21 de comprimate active, ci 24 sau chiar 28. O descoperire recentã se prezintã sub forma unei administrãri continue (fãrã oprire) a comprimatelor timp de trei pânã la 12 luni, inducând disparitia ciclului si permitînd femeilor sã evite durerile asociate. Forma trimestrialã va fi în curând disponibilã. Contraceptia de urgentã (sau pilula de a doua zi) contine fie levonorgestrel, fie acetat de ulipristal, si este administratã doar în cazuri de „accident“, în situatii urgente. În zilele noastre, studiile actuale analizeazã posibilitatea unei contraceptii „la cerere“, care sã fie administratã doar în cazul întretinerii de raporturi sexuale. Levonorgestrelul este folosit din acest punct de vedere sub forma unui gel vaginal. În privinta moleculelor, nestoronul este un progestativ activ, administrat doar pe cale non-oralã, prezent sub forma unui inel vaginal, creat pentru femeile care alãpteazã. Aceastã moleculã este analizatã si în alte studii, în asociere cu estrogenii, administrat i pe cale vaginalã sau prin implanturi subcutanate. Estetrolul, un alt estrogen produs doar în timpul sarcinii de cãtre fetus, are un impact slab asupra ficatului si a sânilor. El este în curs de evaluare, în asociere cu un progestativ, precum levonorgestrel si etonogestrel, pentru o poten- tialã pilulã contraceptivã a viitorului. Modulatorii selectivi ai receptorului din progesteron (SPRMs), precum acetatul de ulipristal, comercializat în „pastila de a doua zi“, fac parte din familia de contraceptive ce permit controlarea sângerãrilor, atunci când sunt administrati zilnic. Din acest motiv, substanta în cauzã a fost comercializatã recent pentru tratarea fibromului uterin ce prezintã complicatii hemoragice. Inele vaginale contraceptive si dispozitive intrauterine care contin aceastã molecule si altele din aceeasi familie sunt în curs de dezvoltare. Progestativele injectabile pe cale intramuscularã (sau implanturi subcutanate) sunt seducã- toare, pentru cã eliminã nevoia unei administrãri zilnice de comprimate, fãrã a necesita plasarea unui corp strãin în vagin sau uter. În viitor, cercetãtorii mizeazã pe sisteme care vor permite o autoadministrare de contraceptive injectabile. Ei spun cã va apãrea de asemenea si o nouã generat ie de „patch-uri contraceptive“. Aceste sisteme permit crearea unui mic rezervor cutanat invizibil ce contine o moleculã contraceptivã. Pilula contraceptivã are numeroase beneficii non-contraceptive, precum reducerea durerilor asociate ciclului, reducerea riscului de cancer ovarian si a cancerului mucoasei uterine. Cercetãrile pentru dezvoltarea unor mijloace contraceptive eficiente, care vor permite simultan si o protectie contra infectiilor transmisibile pe cale sexualã, reprezintã o mizã majorã, în special în tãrile puternic afectate de aceste maladii. Geluri spermicide si antiinfectioase sunt dezvoltate în acest scop, ca si inele vaginale contraceptive care elibereazã în organism antiretrovirale (anti-SIDA). Accentul se pune si pe contraceptive care permit o corectare a carentei de fier (prin prezenta de comprimate de fier sub forma unor plachete). Vaccinarea, o metodã de cercetare activã – Contraceptia idealã ar consta în administrarea unei substante non-hormonale, lipsitã de un impact vascular si metabolic, care blocheazã ovulat ia, fãrã a interfera cu ciclul. Anumite antiinflamatoare au aceastã capacitate. Ele sunt studiate în prezent în contraceptia de urgentã, singure sau în asociere cu levonorgestrel, pentru a le spori eficienta. Vaccinarea contraceptivã este în continuare o metodã de cercetare activã, bazatã pe descoperirea unor molecule-cheie implicate în diversele etape ale productiei de spermatozoizi, în cresterea foliculilor ovarieni sau în ovulatie, fecundare si implantarea embrionilor în uter. Contraceptia hormonalã masculinã reprezintã si ea subiectul multor programe de cercetãri stiintifice. Dintre progresele importante înregistrate în acest domeniu, emanciparea mentalitãtii reprezintã un punct crucial. Bãrbatii se declarã mult mai dispusi ca în trecut sã încerce aceastã metodã, iar partenerele lor de viatã sunt tot mai dispuse sã încredinteze sotilor si iubitilor lor aceastã responsabilitate.
