Desi avem vechi traditii n proza umoristic – ajunge s-l amintim pe Caragiale – n ultima vreme, umoristii manifest o nclinatie aproape unanim ctre creatiile n versuri, n mod particular pentru epigram, apoi rondel, sonet, satir, fabul etc. Stihurile sprintare, jocul rimelor, facilitatea lecturii conjugat cu facilitatea memorrii, toate converg ctre popularitatea umorului versificat. Desigur, el mai este favorizat si de graba din viata noastr cea de toate zilele si de condensarea progresiv (care este un regres), a timpului dedicat lecturii. S mai adaug faptul c juriile Festivalului umorului „Constantin Tnase” premiaz n primul si n primul rnd pe epigramisti si altii ca ei (se poate s fie si graba la lectur?), rar mai ajung bucurii si pe capul, chel de obicei, al unui prozator. Ioan Ilascu a avut curaj, si, foarte tnr dup criteriile actuale (am vzut la Publicitate „tnr de 47 de ani, doresc…”), dup ce a publicat rebusuri, ani si ani de zile n pres, dar, pn la urm si n volum, debuteaz n proza umoristic. Privite la modul general, schitele si micile sale povestiri sunt crochiuri ale existentei cotidiene, petrecute prioritar nainte de anul 1989, cnd s-a petrecut nimeni nu stie ce. Este renviat o lume care ncepe s fie uitat, care se autoprezint ntr-o tent cenusie, luminat ns, din cnd n cnd de strfulgerele unor bucurii, mai greu de nteles acum. ns acel mod de viat, genera umor din plin, fcnd din orice haz de necaz, viata fiind astfel mai usor de suportat. Apoi, abundau peste tot anecdote cu substrat politic, asa cum se ntmpl doar sub dictaturi. Regimurile democratice ti permit cel putin, asa este n Romnia, s njuri direct pe oricine, de la portar la ministru. Sub dictatur se ntmpla aceleasi lucruri, ns trebuia s fii foarte subtil si s depui un mare efort intelectual pentru ca njurtura s fie ct mai abil introvertit. Prima povestire, deschiztoare de volum, se petrece ntr-un bar de zi, care, alturi de „Lutoaia” este un foarte important reper n cunoas- terea boemei vasluiene, creative si artistice, acum aproape disprut, ca si cele dou baruri care au adpostito succesiv. Este vorba de „Ceainrie”, defunct prin nghitirea ei de ctre restaurantul „Phoenix”. A avut totusi o soart mai blnd, „Lutoaia” a devenit farmacie… Prin ea nssi, „Ceainria” a fost o pagin de umor. Cu zeci de ani n urm, cineva a avut ciudate idei de a face o ceainrie n Vaslui. A fost stabilit localul, s-au pictat cesti aburinde pe geamuri, s-au pregtit pachetele de ceai, au trecut sptmni ntregi si nu a venit nici un client. S-a trecut atunci la coniac si vodc iar localul a devenit imediat nencptor. Autorul ne povesteste cum un camarad devine foarte insistent n legtur cu snii mbietori ai unei tinere, trecnd chiar la atingeri. Exasperat, aceasta si descheie bluza si si strnge snii, care se dovedesc a fi ai unei proaspete mmici, i umplu cu lapte ochii individului obraznic, acesta fiind apostrofat de ceilalti, care i spun c altfel nu scpa de conjunctivit… Scena descris cu acuratete de Ioan Ilascu s-a relationat n memorie cu o scen la care am asistat ntr-un compartiment de tren. Un tip fixa extrem de insistent genunchii unei fete, cu fust normal pentru moda timpului. Enervat, aceasta si-a tras fusta n sus si i-a spus individului: „Uit-te, domle, uit-te ct vrei!”. Mai avnd un pic de bun simt, cel vizat a prsit compartimentul. n mai multe povestiri este vorba despre bere. Dac acum este foarte simplu s intri ntr-un local si s comanzi o bere, cu totul atfel era nainte de „evenimente”. Nu ajunsesem ca n Ilf si Petrov, care prezentau afisul „Servim bere numai pentru sindicalisti”, dar nici mult nu mai aveam. Gestionarii si osptarii de atunci, azi, mari negustori, dup ce au cumprat cu 5 bani restaurantele, serveau bere numai pn se nmulteau clientii; atunci, berea disprea si clientii, dac tot au intrat, comandau alte buturi. Personajele lui Ioan Ilascu triau mari satisfactii acolo unde se putea bea bere, adic pe litoral si… n Germania. La Vaslui, aveau loc dialoguri de genul acesta. Osptara vine la mas, un prieten poet exclam cu o voce fierbinte: – Ce frumoas sunteti! – Nu mai avem bere, domnule Enache. O alt bucurie specific acelor vremuri era s fumezi tigri strine. Cele bulgresti sau chinezesti se mai gseau, chiar dac pe sub mn. Grozav era, si grozav erai considerat dac fumai Kent. Pachetele de Kent erau o adevrat valut forte n Romnia, erau n prim plan la darea de mit, creaser expresii originale n limba romn: s ai de chentuial, chent mai vii pe la mine? (aluzie fin) etc. Asa c ntmplrile legate de obtinerea acestor tigri n povestirile lui Ioan Ilascu, la fel ca si obtinerea berii pot fi ntelese si gustate numai n contextul vremurilor respective. Mersul la mare, pe litoral era mult mai usor de realizat pe atunci, mai ales de tinerii care, asemenea lui Ioan Ilascu, se multumeau s se cazeze n corturi, desi hotelurile erau si ele ieftine. Erau ieftine, dar ocupate de strini, adic de cehi care, nu aveau mare, si de polonezi care aveau o mare rece. Pe atunci nu prea auzeai romneste pe litoral, desi bulgarii ncepuser s ne ia strinii. Asa c, n palmaresul imaginar al cuceritorilor de femei, alturi de eterna unguroaic se instauraser si cehoaicele si polonezele. Strintatea era o alt obsesie a generatiei reflectat n carte. De aici cele cteva secvente cu prietenul Cornel, cu posibilitatea ratat de a ajunge pe trmul imaginarei fericiri. Un loc deosebit l ocup relatrile din Republica Democrat German, nu chiar Occident, dar aproape de acesta. Cu tot regimul comunist impus de ocupatia sovietic, nemtii si pstraser individualitatea personal de adevrati europeni. Amuzamentul reiese din unele contradictii ntre modul nostru de a fi si cel al germanilor. ntre altele, n ceea ce priveste punctualitatea, nerespectarea acestora i lsa pe romni flmnzi sau pe jos. Ioan Ilascu a verificat ceea ce se spunea n Ardeal cnd mai erau germani, sasi pe la noi: „Mine are loc o sedint la Primrie, la ora 12, nemtii s vin la 1, c atunci ncepe”. Apoi, problema cu pinea, care n Germania se consum foarte putin – se prefer cartofii, apoi mai mult carne si brnzeturi. Multi romni au crezut, si chiar mai cred, c pinea mult este semn de bunstare. La fel credea si Ceausescu: a afirmat cu aplomb c romnii sunt cei mai mari consumatori de pine din Europa. Ideea i-a fost strecurat de „tovarsii” si, care l-au asasinat pe urm. Ridicolul era c o tar este considerat mai srac dup ct de multe cereale consum populatia, pinea fiind alimentul cel mai ieftin, dar lipsit de proteine. Impresiile din Germania, trecnd pe lng aspectele de umor, sunt judicioase si chiar instructive si si pstreaz actualitatea. n privinta talentului de rebusist al domniei sale, mi-am mai spus prerea. n primul rnd, rebusul n sine presupune inteligent si efort intelectual. Dac cineva vrea s-si pstreze vioiciunea mintii la orice vrst, trebuie ori s se apuce de o limb strin pe care nu o cunoaste deloc, ori s dezlege rebus. Si mai ales rebusuri cu caracter cultural, asa cum sunt careurile alctuite de Ioan Ilascu. Prezentarea cotidianului umoristic, selectat din memorie si reselectat n fata foii de scris, rmne un bun exemplu de urmat, eu voi ncerca a fi dintre aceea care voi pune n practic propriul sfat si ndemn.
Dan Ravaru
Unde poate fi gasita cartea?
Comentariile sunt închise.