Noua filosofie a DNA: judectorul, anex a procurorului! (II)

Scriam, sptmna trecut, c schimbarea de optic a DNA fat de judectori, pe care si doresc s i trag la rspundere (deja o fac!) pentru solutiile care nu le sunt pe plac pleac din convingerea c judectorii sunt supusi greselii. Si procurorii sunt, dar, dau acestia de nteles, erorile judectorilor ar fi mai flagrante si mai grave. Totodat, ncercam s argumentez de ce aceast nou tensionare a raporturilor dintre procurori si judectori, pe care am tradus-o prin sintagma „care pe care”, este gresit: pentru c ncalc independenta si inamovibilitatea judectorilor. Mai mult, o nou instant (aceea care s-i judece pe judectorii care dau sentinte gresite – a se citi mpotriva intereselor procurorilor) ar fi culmea stupidittii, ct vreme sistemul, notam anterior, are suficiente mijloace de control si corectie, precum si mecanisme de cenzurare a elanurilor tagmei magistratilor. Ce frapeaz n aceast atitudine a procurorilor nu e att faptul c este vdit mpotriva sistemului, ci, mai grav, c, pur si simplu, nu face parte din sistem! Poate n vreo tar bananier probitatea judectorilor s mai fie pus de o asemenea manier sub semnul ntrebrii, desi m ndoiesc. Faptul c o hotrre poate fi anulat sau modificata doar printr-o decizie dispus de o instant superior, n urma atacrii acesteia de ctre una dintre parti, ar putea fi de domeniul trecutului, asta de cnd procurorilor li se permite un acces deplin la decizii. Practic, li se permite s aib ultimul cuvnt ntr-un proces, peste cel al judectorului. Atunci, judectorii de ce s se mai oboseasc s judece?! S se pronunte direct procurorul, pentru c oricum el va decide! O astfel de atitudine nu face dect s consolideze si mai mult hulita „republic a procurorilor” despre care, n ultimii ani, se face tot mai des vorbire. DNA-ul si argumenteaz tendinta prin dorinta de a evita crearea, n ceea ce-i priveste pe judectori, a unui „concept de imunitate care ar excede prevederilor legale si constitutionale”. Altfel spus, se doreste desfiintarea ideii c judectorii nu pot fi trasi la rspundere pentru hotrrile pronuntate. Nu sunt n expert n materie, dar dac nici aceast „argumentatie” nu este un atac la inamovibilitate… Reamintesc, premisa DNA-ului este c solutiile date de unii judectori pot fi rezultatul unor infractiuni de coruptie savrsite cu bun stiint. Iarsi, dihotomia att de drag unora: procurorii sunt ngeri, judectorii, demoni. Si nu este deloc asa. Dar, pentru c tot veni vorba despre inamovibilitatea si independenta judectorilor, nssi lectura definitiilor celor dou notiuni arat ct de tare deviaz de la normalitate DNA, acest parchet al parchetelor. Astfel, inamovibilitatea este situatia juridic n care se afl unele categorii de persoane – printre care si magistratii -, care nu pot fi transferate chiar dac sunt avansate n functie, far consimtmntul lor. Aceast institutie si are justificarea n necesitatea realizrii independentei persoanelor respective fat de guvern si alte organe ale puterii. Totodat, inamovibilitatea este unul dintre elementele fundamentale ale independentei magistratilor. Ct priveste principiul independentei judectorilor (si supunerii lor numai legii), potrivit acestuia, n activitatea pe care o desfsoar, judectorii sunt independenti fat de alte organe ale statului si chiar fat de organele lor ierarhic superioare, fiind supusi numai legii, ale crei dispozitii sunt chemati s le respecte. Scrie si n Constitutie, dac mai este cazul s ntresc, scrie si n Legea nr. 303/2004 privind statutul judectorilor si procurorilor, republicat, articol pe care l-am mai citat, cu mentiunea c judectorii trebuie s fie si impartiali. Mai departe, independenta judectorului implic, spune literatura de specialitate, cerinta solutionrii litigiilor fr nicio ingerint din partea vreunui organ de stat sau din partea vreunei persoane. De unde trag concluzia c nici procurorul nu ar trebui s aib vreo… ingerint! Astfel, se poate concluziona c nimeni (nici mcar procurorul!) nu poate s dea dispozitii, s fac sugestii sau s impun judectorului cum s solutioneze un anumit litigiu. Att aprecierea strii de fapt, ct si optiunea privind modul de aplicare a legii n fiecare caz concret sunt si trebuie s rmn expresia convingerii intime a judectorului, pe care acesta trebuie s si-o formeze fr niciun fel de influent sau ingerint exterioar. Nici mcar a procurorilor DNA. n sfrsit, ultima „pies grea” din gndirea DNA cade atunci cnd lrgim discutia despre greseala constatat a judectorului. E simplu: eroarea poate fi remediat prin exercitarea cilor legale de atac la instantele superioare, care, odat sesizate, pot exercita controlul cu privire la legalitatea si temeinicia hotrrii atacate. ns nici acest control nu este de natur s afecteze libertatea de judecat a judectorului, singurul lui scop fiind repararea erorilor comise anterior.

– va urma –

1 COMENTARIU

  1. Si pe ultimii 5 judecatori spagari cine ar trebiu sa-i ia la intrebari? Dupa capul tau sigur ca Antena3. Iar DNA-ul sa fie trecut la Corpul de control al Premierului, nu? Chiar nu ti-e rusine sa trambitezi ca o vuvuzea ineptiile marilor corupti ai tarii? Pentru un pumn de firfirei…. Scarba!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.