Dac pn de curnd se credea c empatia determin contagiozitatea cscatului, un studiu recent sugereaz c factorul determinant ar fi vrsta persoanelor implicate.
Cscatul este un reflex ntlnit la oameni si animale deopotriv, care const n inhalarea aerului si ntinderea timpanelor, simultan, urmate de o expiratie puternic. Oamenii ncep s caste nc de cnd se afl n pntece si asociaz, n general, actiunea cu oboseala, somnul sau plictiseala. Desi, probabil, sunt mai multi factori cate determin aceast reactie, nu exist nc o explicatie universal acceptat care s clarifice de ce cscm. Primele studii indicau faptul c reflexul ar fi un rspuns la nivelul crescut de dioxid de carbon din snge, atunci cnd corpul are nevoie de un aport de oxigen, care ar justifica inspiratia profund, sau de eliminarea dioxidului de carbon, printr-o expiratie puternic. Experimentele ulterioare au demonstrat ns, c mediile cu un nivel sczut de dioxid de carbon sau administrarea de oxigen subiectilor nu influenteaz nevoia de a csca. Cea mai recent teorie sustine c rolul cscatului ar fi termo-reglator. Mai exact, temperatura ridicat, care apare natural n conditii de oboseal, suprasolicitarea sau la trecerea dintro stare n alta duce la ncetinirea proceselor cerebrale. Inspiratia puternic, urmat de expiratie duce la rcirea creierului si reglarea temperaturii. Aceasta ar fi explicatia pentru care oamenii casc atunci cnd se trezesc si si ncep ziua, trecnd dintr-o stare n alta, atunci cnd sunt obositi sau naintea unor experiente solicitante. Experimentele dovedesc c studentii casc naintea examenelor, la fel ca si parasutistii, naintea salturilor. Alte explicatii care ar explica de ce cscm variaz, de la dorinta de a dezmorti muschii fetei si ai limbii, pn la nevoia de a rmne n stare de alert. Desi contagiozitatea cscatului a fost observat din cele mai vechi timpuri, Erasmus din Rotterdam consemnnd, n 1508, c „un om care casc i determin si pe altii s caste”, nu exist o explicatie clar a acestui fenomen. Pn de curnd, se credea c factorul principal care determin contagiozitatea cscatului este empatia. Aceast explicatie este sprijinit mai ales de faptul c aceast reactie apare n jurul vrstei de patru ani, atunci cnd se formeaz primele legturi puternice si apar primele semne de empatie, dar si de faptul c cei care sufer de tulburri din spectrul autismului, care afecteaz capacitatea de a empatiza cu cei din jur, nu par s fie influentati de alte persoane care casc. Un studiu publicat anul acesta pare s indice ns c factorul principal care determin contagiozitatea cscatului este vrsta, nu empatia, asa cum se credea pn de curnd, relateaz Huffington Post. Studiul a implicat 328 de persoane care au urmrit un videoclip de trei minute n care erau prezentate persoane care cscau. 222 dintre cei care au participat la experiment au cscat cel putin o dat n timpul clipului video, unii dintre ei cscnd de pn la 15 ori. Oamenii de stiint au tinut cont de gradul de oboseal si de nivelul de cunoastere si emotie al fiecruia, dar si de vrsta subiectilor si au ajuns la concluzia c empatia si inteligenta nu au o important prea mare n a determina indivizii s caste. n schimb, mai mult de 80% dintre persoanele sub 25 de ani au cscat n mod contagios, n timp ce doar 60% dintre persoanele cu o vrst ntre 25 si 49 au reactionat la stimuli si abia 41% dintre cei care aveau peste 49 de ani au fost influentati. Totusi, vrsta nu este factorul principal care determin contagiozitatea, aceasta fiind responsabil pentru o diferent de doar 8% n felul n care subiectii au rspuns la stimuli. „Vrsta a fost cel mai important element de predictie a reactiei celor implicati, dar nici aceasta nu a fost att de semnificativ, n ansamblu”, spune Elizabeth Cirulli, autoarea studiului. „Marea majoritate a variatiilor care determin contagiozitatea subiectilor a rmas neexplicat”, adaug cercettoarea.