Nimic despre Josef K.

Presedintele Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), Andrei Bordea, anunta, recent, c� �nalta Curte de Casatie si Justitie va publica un „Ghid de bune practici”, pentru a se putea reduce diferentele de apreciere ale judec�torilor �n dosare asem�n�toare ori �n aceleasi dosare. Declaratia domniei sale este nu doar realist�, ci si plin� de nuante, care necesit�, fiecare �n parte, discutii aprofundate. Iat� declaratia: „ICCJ este pe punctul de a finaliza un ghid pentru anumite fapte, pentru anumite prejudicii. Uneori, constati anumite vinov�tii si nu le poti dovedi (?!, n.n.), alteori, ai circumstantele care te fac s� iei alte hot�r�ri dec�t cea pe care ai luat-o cu c�teva zile �nainte. Totul depinde numai de aprecierea judec�torului. Dar si independenta judec�torului are riscurile ei. �n momentul �n care esti „prea independent”, risti s� iesi dintr-un cadru de normalitate. Tocmai de aceea, independenta trebuie v�zut� cu mai multe nuante, iar critica asupra unei hot�r�ri judec�toresti trebuie nuantat� si ea, depinde cine o face si cu ce interese. Dac� este f�r� rea-credint�, atunci trebuie acceptat�”, spunea Andrei Bordea. Am marcat grafic o nedumerire �n citatul de mai sus. „Uneori, constati anumite vinov�tii si nu le poti dovedi (…)”. Cum adic� se poate constata o vinov�tie dar nu se poate dovedi?! Pe ce se sprijin� o vinov�tie cert�? Ce st� la baza convingerii magistratului c� are �n fat� o vinov�tie? Si, dac� are o astfel de certitudine, cum s� nu o poat� dovedi? Cum vinov�tiile sunt demonstrabile cu ajutorul probelor, toat� discutia graviteaz�, evident, �n jurul acestui substantiv, despre care dictionarele spun c� este o „confirmare a unui adev�r”, o „dovedire”, un „semn”, o „m�rturie �n sprijinul cuiva sau a ceva”. A unei vinov�tii, �n contextul de fat�. Reluat, fragmentul extras din declaratia lui Andrei Bordea ar putea suna astfel: „Uneori, constati anumite vinov�tii si nu ai confirmarea adev�rului lor”. De-a dreptul nelinistitor: �nseamn� c� �ns�si constatarea vinov�tiei este fals�! Ori proba e neconving�toare (dac� e posibil asa ceva! – si, da, e oric�nd posibil), ori lipseste, ceea ce este de-a dreptul un nonsens: cum s� constati o vinov�tie dac� nu ai probe? �ncurcate sunt c�ile justitiei, ar conchide justitiabilul, adic� cet�teanul obisnuit, care plonjeaz� �n plin Kafka atunci c�nd intr� �ntr-o instant� de judecat�. Ce diferent� exist� �ntre noi si Josef K., personajul din „Procesul”, acel nefericit care, �ntr-o bun� zi, pe nepus� mas�, este arestat de niste oameni misteriosi, de la o institutie nespecificat�, si „este urm�rit �n justitie de o autoritate �ndep�rtat� si inaccesibil�, f�r� ca natura crimei sale s�-i fie dezv�luit� lui sau vreunui cititor.” (sursa: ro.wikipedia.org). Singura nedumerire care rezist� este urm�toarea: ce judec� magistratii �n astfel de dosare, construite cu at�ta „migal�” de c�tre procuror, dar f�r� probe? Probabil si �nc�rc�tura pe bietii judec�tori, pusi s� dea note absurdului, ar fi mai mic� dac� de pe masa lor ar lipsi astfel de SF-uri. Tine, nu-i asa, domnule Bordea, de „aprecierea judec�torului”! Orice-ar fi, s�-i d�m crezare presedintelui CSM, c� stie ce spune. Uneori, simplul enunt „esti vinovat” substituie probele, care, am v�zut, c�nd si c�nd, nu pot demonstra vinov�tia sau pur si simplu lipsesc. O asfel de realitate argumenteaz� (cu probe!) sintagma „vinovatul de serviciu”, prezent, �ntr-o form� sau alta, �n orice comunitate. Pentru c�, deh!, �n setea noastr� de justitie, trebuie s� avem spre cine ar�ta cu degetul, nu?