– continuare din editia de ieri – Exista ns cineva care cunostea foarte bine ntregul adevr si care fusese la fata locului, la Vaslui, nainte si dup desfsurarea evenimentelor. Este vorba de Paolo Ognibene, albanezul devenit italian, cel pe care l-am mai amintit ca un cltor neobosit, purttor de solii ntre turcomanul stpnitor n Persia Uzun Hasan, Stefan al Moldovei aflat la Vaslui, dogii Venetiei si papa de la Roma. I se spune, pe drept cuvnt, „nteleptul cettean si ambasador Paolo Ognibene”. La 6 martie 1475, n drum spre Roma, acesta se opreste la Venetia, unde va face o audiere la Senat, consemnat ntr-un proces verbal. n cuprinsul acestuia, citim, ntre altele: „Trimis de voievod a venit la noi cu nsrcinarea de a se nftisa mai trziu la Sfntul Scaun Apostolic apre a arta gndul si nzuinta acestui voievod dect care mai smerit si mai cucernic, neclintit si nenfricat n fata dusmanului nu se poate a fi”, apoi „Sus-numitul Paolo a fost primul crainic si vestitor al biruintei acelui domnitor contra turcilor, care veste a fost mai apoi ntrit, pe mai multe ci”. Venetienii doresc de asemenea s-l sprijine pe Paolo Ognibene n demersurile sale pe lng papa Sixt al IV-lea, demersuri cu care fusese nsrcinat de Stefan cel Mare: „s nu-l lase fr sprijin pe acest brbat peste msur de nflcrat”, „nimic nu poate fi mai de folos cauzei crestine, dect a se arta binevoitori cu pomenitul voievod”. Totodat Senatul redacteaz o scrisoare de rspuns la cea trimis de Stefan, cu reactiile cuvenite la cele aflate despre btlia de la Vaslui, n plus cele legate de vechea problem a lui Stefan, nevoia unui medic priceput care s-i vindece rana de la picior. Venetienii i se adreseaz astfel, cu deosebit pretuire: „De-ar avea ceilalti principi atta cutezant si vrere, ori de ati avea voi atta putere si trie, ct ar fi pe msura mretiei sufletului vostru”. Din pcate, rspunsul Papei de pe 31 martie 1475 este mai mult dect dezamgitor n raport cu sperantele asteptate, el fiind n acel timp mai preocupat de soarta cavalerilor din Rhodos, pe care i ajut cu subsidii, ca si pe unguri, pe nedrept, cum am vzut mai sus. Dar, mai nainte de cele relatate mai sus, pe 25 ianuarie, Stefan cel Mare se adresase direct suveranilor Europei, n legtur cu cele ntmplate la Vaslui, printr-o scrisoare, numit adesea circular, si considerat de Maria Magdalena Szekely si Stefan Gorovei drept „unul dintre documentele fundamentale ale istoriei acestei perioade si unul dintre cele mai frumoase ale istoriei romnesti” si din care citeaz convingtor: „Si noi auzind vestea (intrarea turcilor n Moldova), ne-am narmat toti si am mers mpotriva lor, cu ajutorul lui Dumnezeu Atotputernicul, noi mpotriva dusmanilor Crestinttii. I-am biruit si i-am pus sub picioarele noastre si pe toti i-am pus sub tisul spadei. Si de care lucru Dumnezeu s fie ludat”. Tot n aceast scrisoare, Stefan expune si ndemnuri precise privind organizarea unei lupte comune a Crestinttii mpotriva pericolului musulman, foloseste prima oar definirea Moldovei drept „poart a Crestinttii” si cere colaborare militar concret n fata iminentului pericol otoman, asupra cruia era deja informat. Pentru sublinierea spuselor sale, Stefan va trimite steaguri capturate si alte trofee regilor Poloniei si Ungariei, precum si papei Sixt al IV-lea. Constantin C. Giurescu contureaz o definire general a evenimentului de la Vaslui si a rsunetului su: „Rsunetul acestei biruinte a fost larg; prin el a ajuns s fie cunoscut n toate trile Europei aceast Moldova, trind la o parte, a crei putere ostseasc si al crei resort moral asa de puternic erau o descoperire, o mngiere si o asigurare. n acea clip a luptei de la Vaslui sau cum i s-a zis pe urm, de la Podul nalt, aprarea crestinttii, trise aici la noi. Solii italiene, germane, rspndir pretutindeni vestea celei dinti mari biruinte n cmp deschis pe care pn atunci o cstigase o oaste crestin”. ntre izvoarele amintite, cel dinti prezentat este al lui Iacob Unrest, preot austriac din Carintia, care la rndul su a folosit o surs anonim greceasc. El ncearc s justifice atitudinea lui Laiot Basarab privitoare la luptele de la Vaslui si ofer o cifr exagerat pentru pierderile umane suferite de turci, 100.000. C. C. Giurescu reaminteste apoi raportrile lui Paolo Ognibene si jeluirile Marei, sultana de origine srb, vduva lui Murad, care spunea c Mohamed al II-lea, de ntristare, nu a mai vorbit cu nimeni timp de cinci zile. Pe 24 ianuarie 1475, Stefan scrie regelui Ungariei n legtur cu btlia de la Vaslui, si asigur cettile de refugiu din Transilvania, si l anunt pe rege c „si-a redobndit cea mai mare parte a bunurilor si mostenirea care fuseser pierdute din cauza cruzimii si tiraniei turcilor” (Giurescu, p. 133). Dintre rapoartele asupra btliei l redm pe cel al celui mai cunoscut istoric turc, Hodja Effendi, pe care l-am mai citat si care se strduie s justifice marea nfrngere otoman: „armata turceasc, luat de la asediul cettii Scutari si trimis asupra Moldovei, era cu totul dezorganizat prin insuccesul baterii acestei cetti si obosit de drumul cel lung. Dusmanul, adic Stefan, ascunzndu-se, Soliman se apuc de jefuit orasele si satele, dndu-se cu totul prdciunilor. Atunci, folosindu-se de aceasta, afurisitul domn la Moldovei, care n privinta diabolicei viclenii si rutti ntrece pe nsusi diavolul si care n urma izbnzilor cstigate asupra hanilor ttresti de la Kipciac si ungurilor si a muntenilor, petrecea n sigurant si pretindea a fi neatrnat si desfsurnd scopuri de necredint si vrjmsie, lovi pe acei soldati obositi si nepstori, dedati jafurilor nct cea mai mare parte din ei bu acolo din paharul muceniciei si multi viteji pieir n lupt. Plin de durere pentru aceast nenorocire, pasa abia putu scpa el singur din periculoasa prpastie” („Cronici turcesti”, p. 210). Inexactittile sunt att de evidente, nct este inutil s le mai subliniem. O relatare din Ragusa (actualmente Dubrovnik, n Croatia) din martie 1475, spune c „pasa Romaniei, care trecuse prin Valahia Mare cu o oaste numeroas spre Moldova, dup cum ni se raport prin mai multi vorbitori, a suferit o grav nfrngere de la Stefan, voievodul Moldovei, ucigndu-i o sum de oameni cei mai de pret si pe multi altii prinzndu-i” (Iorga, p. 290). Am artat mai sus atitudinea necinstit a lui Matei Corvin si amendarea sa de ctre istoricii contemporani. n acest context era necesar un aprtor, pe care l-a gsit n persoana lui Ioachim Cureus, citat de Gheorge Sincai: „Se bag vin craiului Matias de istoricii lesesti, c, scriind n toat Europa si mai ales n Italia, pretutindinea s-a flit c din ornduiala lui si de ctre supusul lui s-au biruit turcii. Totusi se stie c n oastea romneasc partea cea mai mare a fost din unguri si pentru Stefan se sfdeau polonul si ungurul al crui supus s fie”. Autorul respectiv calc n mod constient adevrul n picioare, toti istoricii mentioneaz cifre de 1.800 (cu totul accidental 2.800) de unguri la Vaslui, n conditiile n care Stefan avea 40.000 de moldoveni si 5.000 de transilvneni, posibil si 2.000 de polonezi. Lizica Papoiu, ntr-o comunicare tinut la Vaslui n cadrul unei sesiuni de comunicri stiintifice din 1975, semnaleaz si ea amintirea btliei de la Vaslui n lucrri aprute n secolele XVI-XVII. Este citat mai nti Joannes Leunclavius (Lwenklau), savant german care a trit ntre 1533 si 1593. Iat cum descrie cele ntmplate la Vaslui n 1475: „… Soliman, a crui josnic dorint era s cucereasc cetatea Iscodore (Shkodra) nemplinindu-se, si aduse ostasii napoi si apoi este trimis la Moldova. I se opune voievodul Moldovei cu oamenii si. ntlnindu-se, lupta dintre ei este foarte nversunat. E adevrat c o parte din ostasii turci i-a alungat usor, fiind osteniti dup lupta de la Cetatea Shkodrei, alt parte, chiar din cei care au naintat n Moldova, a fost surprins de frigul puternic ce era n acele locuri, astfel c n sufletele lor nu prea mai era bucuria de a lupta. Cu prea putin curaj s-au artat dusmanilor si astfel au fost loviti si strpunsi de voievodul moldovean” (p. 78). Este semnalat de autoarea noastr si iezuitul Philippus Brietius care ntr-o lucrare aprut n 1696 are si el n atentie Vasluiul. El subliniaz c n 1475 raporturile turcomoldovenes ti se modific favorabil Moldovei, mai precis n favoarea lui Stefan, prin faptul c turcii „toti au fost ucisi sau rniti, 4 pasale au czut, au fost luat 100 de steaguri. Si pentru cei fr gratia lui Dumnezeu, a urmat si lipsa de pine si ap” (p. 79). Brietius sanctioneaz si pretentia lui Matei de a i se atribui victoria. Desi scrierile sunt rare, srace, la romni, trirea sufleteasc a fost desigur la cele mai nalte cote. Grigore Ureche prezint srbtorirea evenimentului: „Si dac s-au ntorsu la scaunul su, la Suceava, cu mare pohval si biruint, de la nsusi Dumnezeu de sus, iesindu-i nainte mitropolitul si cu toti preotii, aducnd Sfnta Evanghelie si cinstita cruce, n minile sale, ca naintea unui mprat si biruitor de limbi pgne, si l-au blagoslovit. Atunci mare bucurie au fost tuturor domnilor si eroilor de prin prejur de biruinta ce au fcut Stefan Vod” (Gr. Ureche, p. 93). Peste veacuri, Nicolae Iorga scria: „n ziua aceea de marti, a desvrsitei biruinte – cea mai mare din viata lui Stefan si asupra celui mai puternic dusman – si miercuri, si joi, plcuri de vntori se tinur n urma dusmanilor. Mlastinile i nghiteau, pdurile i prindeau n bratele lor negre, dndu-i n puterea romnilor, ghiata rurilor se sfrma, prbusindu-i n adncimi. Secerisul de iarn al trupurilor urma ziua si noaptea” (Iorga, p. 131). O adevrat cronic a evenimentelor o constituie scrisoarea adresat de Stefan principilor Europei, al crei text merit s fie cunoscut n ntregime: „Prea luminatilor, prea puternicilor si alesi domni a toat crestintatea, crora va fi artat aceast scrisoare a noastr, sau va fi auzit, Noi Stefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Trii Moldovei, cu prietenie m nchin vou tuturor, crora v scriu si v doresc tot binele si v spun domniilor voastre c necredinciosul sultan al turcilor a fost si este de mult vreme prigonitorul ntregii crestintti, care n fiecare zi se gndeste cum ar putea supune si nimici aceast crestintate. De aceea, facem cunoscut domniilor voastre c pe la srbtoarea Bobotezei, sultanul a trimis contra noastr oastea sa de 120.000 de ostasi al crei comandant era Soliman pasa, beglerbegul, dnsul fiind cu toti ostasii pgni si Asan beg, si Ali beg si Skender beg si Piri beg fiul lui Isac beg, cu toat puterea lui de ieniceri. Acestia toti erau cpitanii mari cu ostile lor. Auzind si vznd noi acestea am luat sabia n mini si cu ajutorul Domnului nostru Atotputernic am mers mpotriva dusmanilor crestinttii si i-am biruit, si i-am clcat n picioare, si pe toti i-am trecut prin ascutisul sbiei noastre, pentru care lucru dm laud Dumnezeului nostru. Auzind aceasta mpratul cel pgn voieste s se rzbune si voieste s vin n luna mai cu capul su si cu toat puterea sa mpotriva noastr, ca s supuie tara aceasta, poart a crestinttii, deci tara noastr va fi pierdut, fereasc Dumnezeu! Atunci toat crestintatea cade n primejdie. De aceea ne rugm la Domniile voastre s ne trimiteti ajutor pe cpitanii Domniilor voastre, mpotriva dusmanilor crestinttii, pn mai este vreme, cci turcul are acum multi potrivnici si n toate prtile are de luptat cu oameni ce stau asupra lui cu sabia n mn. Din partea noastr noi fgduim, pe credinta noastr crestineasc, si cu jurmnt c vom sta n picioare si vom lupta pn la moarte, noi cu capul nostru, pentru credinta crestin. Asa c faceti si domniile voastre, pe ap si pe uscat, dup ce noi, cu ajutorul lui Dumnezeu, i-am tiat mna cea dreapt. Deci fiti gata, fr ntrziere. Dat la Suceava, n ziua de Sfntul Paul, n luna ianuarie 20, anul Domnului 1475. Stefan voievod domnul Trii Moldovei”. La 31 martie 1475, la rndul su, papa Sixt al IV-lea i scria lui Stefan cel Mare: „Ludm sfnta si dreapta ta voie… Faptele tale contra turcilor pgni au adus atta celebritate numelui tu nct toat lumea vorbeste despre tine si n unanimitate esti foarte ludat”. Cercettorii Dan Cptn, Sergiu Iosipescu si Mihail Zaharide au prezentat, n cadrul amintitei sesiuni stiintifice de la Vaslui din 1975, un studiu privind conjunctura international si ecourile strnite de lupta de la Vaslui n lumea medieval. Privind ansamblul relatiilor dintre Europa si Imperiul otoman n expansiune, autorii subliniaz faptul c marile puteri ale timpului au suferit dezastre militare la Nicopole si Varna, opozitia permanent fat de turci revenind apoi micilor popoare din rsritul Europei. Acestea au avut resurse de vitejie si voint si, n plus, au beneficiat de existenta unor conductori charismatici, ntre care sunt amintiti Iancu de Hunedoara, Gjorgj Kastriota, Vlad Tepes. Dar „Stefan cel Mare este cel care preia pn dincolo de sfrsitul veacului steagul luptei antiotomane” (p. 90). Este reamintit ntlnirea dintre Stefan cel Mare si Paolo Ognibene, n noiembrie 1474, si stabilirea cu aceast ocazie a unor coordonate de politici internationale, ale cror comandamente mergeau din apusul Europei pn n centrul Asiei. Stefan, dovad sunt documentele diplomatice, ndeamn la unire si colaborare, dar conjunctura international era departe de posibilitatea punerii n practic a acestor generoase solicitri. n apusul Europei se ncercau cnd reuniuni de state, cnd dezmembrarea unora mari, iar Italia era dezmembrat din toate punctele de vedere. Ungaria manifesta un fast renascentist exterior, iar militar se ncurcase ntr-o serie de conflicte din Cehia. Astfel a fost imposibil ca victoria de la Vaslui, o ocazie aproape unic, s fie exploatat cum se cuvine. n schimb, prestigiul lui Stefan este acceptat aproape fr rezerve. Trecnd peste relatrile contemporane marelui voievod, cercettorii se cantoneaz asupra modului n care s-a conservat amintirea lui Stefan n mari dictionare aprute mai trziu. Primul dictionar istoric din Europa este datorat abatelui Moresi si a cunoscut mai multe editii, ncepnd din 1673. „Editia din 1717 a dictionarului lui Moresi, intitulat „Le grand dictionnaire historique ou le melange curieux de l’histoire sacre et profane”, aprut n trei volume la Amsterdam, Haga si Utrecht, nftiseaz la rndul ei astfel capitolul din istoria Moldovei ce ne intereseaz: „tara a avut odinioar printi independenti. Baiazid al II-lea a cucerit Basarabia (denumire initial pentru sudul Moldovei) n 1486. Putin timp dup aceasta un guvernator al Moldovei, numit Stefan, pe care unii l socotesc un soldat norocos, a luat domnia si a nvins pe ttari, pe turci si pe polonezi. Urmasii si au fost putin norocosi”. Tot n acelasi dictionar, n aceeasi editie, apare un articol special, consacrat lui Stefan cel Mare numai: „Stefan Voievod sau palatin al Valahiei si Moldovei, a trit la sfrsitul celui de al XV-lea secol si la nceputul celui urmtor. Este celebru prin victoriile repurtate asupra lui Mehmet, mpratul turcilor, a lui Matei, regele Ungariei, a lui Albert, regele Poloniei si asupra ttarilor. A murit n 1504”. Desigur, apar unele erori, ceea ce este scuzabil pentru secolul al XVIIIlea, ce s mai spunem c n zilele noastre un nalt demnitar NATO spunea „aici la Budapesta, capitala Romniei?”. ntr-o lucrare a unui mare erudit, Du Cange, din aceeasi perioad, apare o scurt nsemnare: „anul 1475… Stefan voievodul Valahiei cu 30.000 de osteni ai si a nimicit 100.000 de turci”. Fr ndoial, este vorba de btlia de la Vaslui. n a doua jumtate a secolului al XVIIIlea, egumenul ctitoriei stefaniene a Putnei, Vartolomei Mzreanu, realiza o evocare de o deplin cldur sufleteasc a btliei de la Vaslui, care ar merita nscris n locul n care s-a desfsurat aceasta: „cnd n toat linistea ne bucuram de milostiva si nteleapta chivernisire a viteazului nostru domn, iat acea groaznic fiar, mprtia turceasc, asupra noastr nvleste. Acum trecuse Dunrea si n pmnt cu snge ne amesteca si cu ct mai slabi ne gsea cu att mai cumplit ne zdrobea. Spaima inimile tuturor nghetase, cutremurul mare pe toti surprinsese si era potop de obste, o tcere surd n toat tara… Stefan purcede cu toti ai si, ntmpin pe vrjmasi, lovesc fiara, o sperie, o rnesc – ne mntuim. Cine ar putea crede auziturilor, de nu asa s-ar fi ntmplat, c o tar mic ca aceasta ar fi putut birui acea mprtie, care peste multe scaune rsturnate puterea sa a ntrit? Nu se poate asemna biruinta aceasta cu cele mai strlucite izbnzi”. LOCUL BTLIEI. Aceast problem a fost mult dezbtut n trecut, la origine fiind o inexactitate din Letopisetul lui Grigore Ureche, interpretarea eronat a unor texte strine, toate acestea avnd influent asupra unor pagini din tinerete ale lui A. D. Xenopol si Nicolae Iorga. Desi din majoritatea descrierilor reiese foarte clar c btlia s-a desfsurat la sud de Vaslui, considerentele mentionate mai sus, la care s-au adugat elemente folclorice dar, n primul rnd, unele orgolii locale, nc se mai pune ntrebarea, la Vaslui n primul rnd, dac evenimentele din 1475 s-au petrecut la sud sau la nord de oras. Foarte probabil din aceste considerente prof. Constantin Cihodaru a prezentat la sesiunea de comunicri de la Vaslui un studiu despre topografia luptei de la Vaslui. Vom urma linia de cercetare a profesorului iesean, strict n ceea ce priveste locul de desfsurare a btliei, mbogtind datele cu rezultatele altor cercettori. Cele mai vechi stiri cuprinse n „Letopisetul anonim al Moldovei” amintesc de Vaslui n contextul descrierii btliei, fr a preciza pozitia n raport cu acesta. La fel, scrierile istorice, cronicile derivate din acestea localizeaz vag „lng Vaslui”. Problemele apar odat cu „Cronica moldogerman”, expresia „wenig Basloy” fiind tradus diferentiat: „lng Vaslui”, dar si „putin mai jos de Vaslui”. De aici se pare c au putut s ia nastere confuziile. C. Cihodaru trece n continuare n revist si alte cronici sau documente de epoc, luate n consideratie din acest punct de vedere. Cronicile turcesti se strduiesc s justifice nfrngerea lui Soliman datorit vremii, nu sunt interesate de pozitii, de amplasarea trupelor. Scrisorile de la Buda si de la Turda sunt mult mai bogate n prezentarea unor fapte concrete si descrieri, la fel ca la Dlugosz, este descris relieful n general, dar nu sunt precizate locurile de amplasare a trupelor. Analele venetiene, pe lng descrierea pdurilor mocirloase, aduc o not de oarecare localizare, artnd c lupta s-a dat la un pod. Iacob Unrest aminteste si el de valea ngust dintre dou dealuri, de mocirl, si face o precizare n timp, amintind de Boboteaz. Felix Petancius, secretarul regelui Vladislav al Ungariei, amintind de Vaslui, subliniaz faptul c aici a btut domnul Moldovei pe beilergbegul Soliman al Romaniei (Rumeliei). Posibilittile de localizare ncep de la Dlugosz, care afar de descrierile generale prezente si n alte lucrri, se refer direct la toponimele relationate cu pozitiile militare. Lupta s-a dat ntre mlastina Racovt si rul Brlad si a durat trei zile. De la Dlugosz, stirile au trecut la alti cronicare polonezi, dar si la Ureche. Strykowski ia si el informatiile de la Dlugosz, trece ns la o sut de ani distant pe lng locul btliei, mai vede nc trei movile sub care fuseser ngropati mortii si trei mari cruci de piatr, n memoria acestora. Cronicarul Grigore Ureche a combinat datele din letopisetul anonim de la curtea lui Stefan cu date preluate de la Bielski. n privinta locului de desfsurare a luptelor, Grigore Ureche, la fel ca n cronica moldo-german, sustine c ele au avut loc „mai sus de Vaslui”, de aceea C. Cihodaru presupune un letopiset moldovenesc necunoscut si disprut drept surs comun de documentare. n raport cu localizarea, istoricii s-au desprtit n trecut n dou tabere. Cei dinti sustin c lupta a avut loc la 14 km nord de Vaslui, la Cntlresti, la Podul nalt de acolo, si, pentru a justifica denumirile, considerau, ca A. D. Xenopol, c prul de sub pod s-ar fi numit n vechime Racovt. Dar nu se aduce nici un argument n acest sens, apa de aici – mai mult secat – se cheam acum prul Hanului. Pe aceeasi linie se situeaz Ilie Minea si Andrei Rdulescu. Cealalt prere – lupta la sud – a fost expus mai nti, cu documentarea de rigoare, de Ion Ursu, la care se raliaz si alti cercettori, care la nceput au privit altfel lucrurile, cum a fost Radu Rosetti. ntre ei au loc dispute n privinta stabilirii cu exactitate a locului, la confluenta Racova- Brlad sau pe rul Lipovt. Pentru stabilirea adevrului, profesorul Cihodaru propune o analiz foarte atent a elementelor din relatri – dealuri, mlastini, movile – dar si a elementelor de toponimie local. Reperul principal al lui Ureche era Podul nalt de la Cntlresti. Dar, la sud de Vaslui se gseau mai multe poduri, datorit configuratiei terenului si faptului c „drumul cel mare”, de pe valea Brladului, s-a mutat de pe un mal pe cellalt. Este amintit si faptul c la sud de Vaslui exista toponimul „La Poduri”. Bazndu-se pe studiul hotarnicelor si al altor documente, autorul aminteste de podul de peste Vasluiet, de peste Vasluiul btrn si podul Hatmanului (Miclescu). ntre proprietarii satului Ttrasii, nvecinat cu mosia trgului Vaslui, s-a aflat si Gavril Hatmanul, pe numele su Coci, frate cu Vasile Lupu. Probabil a avut mosii si la Cntlresti, unde a reconstruit podul care este inscriptionat cu numele su si al sotiei, Liliana. El a reconstruit ns si Podul nalt de la Vaslui, de aici confuziile. Dar considerm necesar un lung citat din studiul profesorului ca s ntelegem mai bine de unde au plecat confuziile amintite mai sus: „Iat c acum versiunea deosebit din Cronica lui Ureche privind lupta din 10 ianuarie 1475 se lmureste. Cronicarul stia c lupta n cauz sa dat lng un pod reconstruit de Gavril hatmanul, dar nu avea cunostint c acesta reconstruise dou poduri vechi, ambele legate n traditia pstrat de persoana lui Stefan cel Mare. Nu stia anume despre podul de la confluenta Racovei cu Brladul, care ntr-adevr este podul lng care s-a produs principala nclestare din ziua de 10 ianuarie 1475, si de aceea a scris c lupta a avut loc „din sus de Vaslui”, la podul stiut de el. Identificarea adevratului pod lng care s-a dat lupta rmne un bun cstigat pentru cercetarea noastr” (p. 31). C. Cihodaru demonstreaz convingtor, dac mai era nevoie, c n aceast zon predominau net pdurile si mlastinile. Aproape cinematografic reconstituie pozitiile ostirilor si ale celor care vor lupta efectiv, urmrind cu acribie toponimele. Analizeaz astfel Rediul lui Vod si respinge ipoteza c acolo ar fi fost punctul de comand al lui Stefan, crede c acesta a fost situat la Movila lui Vod de pe culmea dealului Timofeiul. Cihodaru, plecnd de la urmele unui vechi cimitir, crede c mortii n lupt au fost nmormntati pe locul numit acum „grindul Clugritelor”. n cercetrile sale n zon si n ncercarea de a reconstitui tabloul desfsurrii btliei de la Vaslui, Cihodaru aminteste cu aprecieri deosebite brosura colonelului Popovici, pe care noi am prezentat-o anterior. Tot privitor la localizarea btliei, s-a pus problema lipsei unor materiale arheologice concludente. Mai nti, brosura colonelului Popovici este cea care pune n discutie aceast problem si aduce partial dovezi n sens pozitiv. La 3 km sud de Vaslui, cpitanul Lavric a descoperit mai multe vechi oseminte omenesti. La rndul su, autorul a gsit si el oseminte vechi la circa un kilometru sud-est de gara Vaslui, ntr-un numr foarte mare, un adevrat cimitir. Scheletele prezentau adevrate curiozitti: unora le lipsea o mn, altora un picior, unul era fr cap si avea o sgeat n trup. Despre alte descoperiri arheologice din zon aflm dintr-un studiu semnat de lt.col. Constantin Toderascu si Victor Eskenary, autorii fiind si ei preocupati de stabilirea indubitabil a locului btliei. Observatiile sunt fcute pe baza unui raport trimis Serviciului istoric al Marelui Stat Major n 1933. El a fost fcut n urma unor spturi de amenajare la grdina de zarzavat a regimentului Racova VII, Constantin Prezan, nr. 25. S-au gsit nenumrate schelete, toate prezentnd urme de violent, un adevrat cimitir militar. Cteva urme de ziduri preau a fi vestigiile unei bisericute de cimitir. Desfsurarea btliei la sud de Vaslui este un bun cstigat, care se bazeaz pe informatii de neclintit. Comuna Stefan cel Mare a primit acest nume datorit confuziilor legate de Podul nalt. Satul de centru care d numele comunei a fost nfiintat dup rzboiul din 1877 de lupttori mproprietriti si s-a numit initial „Dealul Brladului”. Podul nalt dateaz din 1636, iar numele satului n care se afl, Cntlresti, provine de la Cantr, numele proprietarului su n timpul lui Stefan cel Mare, povestea cu cancelaria tine de folclor, de creatia popular. Este impresionant faptul c local circul frumoase legende despre Stefan cel Mare, iar persoana voievodului este onorat cu o srbtorire anual, ceea ce ar fi bine s se ntmple n toate comunele din Romnia. S nu confundm ns farmecul legendei care nu ntotdeauna are o legtur cu istoria si s evitm afirmatiile nefondate, care uneori se exprim n cadrul unor actiuni oficiale.
Dan Ravaru
Bibliografie
Comunicri si referate stiintifice sustinute cu ocazia aniversrii a 500 de ani de la victoria de la Podul nalt – Vaslui Cronicile slavo-romne din secolele XV-XVI, Bucuresti, 1959
Cronici turcesti privind Trile Romne, vol. I, Bucuresti, 1966
Cupsa, Ioan, Btlia de la Vaslui, Bucuresti, 1975
Gorovei, Stefan S., Szekely, Maria Magdalena, Princeps omni laude maior. O istorie a lui Stefan cel Mare, Sfnta Mnstire Putna, 2005
Giurescu, Constantin C., Istoria romnilor, II, Bucuresti, 1976
Iorga, Nicolae, Istoria lui Stefan cel Mare, Bucuresti, 1985
Grigoras, Nicolae, Moldova lui Stefan cel Mare, Iasi, 1982
Neagoe, Manole, Stefan cel Mare si Sfnt, domn al Moldovei, Iasi, 2010
Papacostea, Serban, Stefan cel Mare, domn al Moldovei (1457-1504), Bucuresti, 1970
Popovici, Vasile, Btlia de la Racova – Vaslui, Vaslui, 1942
Stefan cel Mare si Sfnt. 1504-2004. Portret n istorie, Sfnta Mnstire Putna, 2003
Xenopol, A. D., Istoria romnilor din Dacia Traian, vol. II, Bucuresti, 1986 Ureche, Grigore, Letopisetul Trii Moldovei, Bucuresti, 1955
In toata aceasta inaltatoare victorie(temporara) a moldovenilor, nu-L gasesc pe Dumnezeu. Daca nu era Dumnezeu, sa-i dea pe turci in mana lui Stefan, azi nu mai vorbeam nici de Moldova si nici de Stefan. Sa nu stie acest lucru un popor crestin?