De Ziua Unirii, la Vaslui cântã Nicolae Furdui Iancu

24 Ianuarie este ziua în care sãrbãtorim, an de an, din 1859, un mare eveniment al istoriei poporului român: Unirea Principatelor. Ca de obicei, aceastã zi este prilejul unor actiuni ample, organizate de institutiile administrative ale judetului, de cele culturale si de scoli.

Cea mai amplã manifestare este, ca de obicei, cea organizatã de Consiliul Judetean Vaslui în colaboare cu Primãria Vaslui si cu institutiile de culturã din judet: Centrul Judetean pentru Promovarea Culturii Tradit ionale, Biblioteca Judeteanã, Muzeul Judetean si Casa de Culturã „C. Tãnase”. Manifestã rile vor debuta încã de dimineatã, la biblioteca Jude- teanã „Nicole Milescu Spãtarul”, unde vizitatorii vor fi întâmpinat i de o expozitie de carte. Tot aici vor avea loc proiectii la care sunt invitati elevii ai scolilor din oras. Muzeul Jude- tean va marca Ziua Unirii printro evocare a evenimentelor istorice care au dus la Unire, iar la Primãria Vaslui se va desfãsura un simpozion pe aceeasi temã. Îcepând cu ora 17.00, pe scena Casei de Culturã se va desfãsura spectacolul intitulat „Hai sã dãm mânã cu mânã!”, sustinut de Nicolae Furdui Iancu si Grupul instrumental-folcloric Crai Nou din Alba Iulia.

Unirea, glasul românilor

Primii pasi cãtre Unire s-au fãcut odatã cu evenimentele Revolutiei de la 1848, care, desi a fost înãbusitã, a demonstrat în mod categoric dorinta de independentã si de unitate a românilor. Netinând cont de interesele poporului român, Imperiul Otoman si Rusia Taristã au încheiat la Constantinopol, în 1849, o conventie valabilã sapte ani, care afecta grav suveranitatea Principatelor. Prin aceastã conventie se stabilea ca domnitorii celor douã tãri românesti sã fie numiti de Imperiul Otoman, cu aprobarea Rusiei. Ei erau considerati înalti functionari ai Imperiului Otoman. Înfrângerea Rusiei în Rãzboiul Crimeii, în 1853, a creat un nou echilibru pe continent si, prin tratatul de pace încheiat la Paris în 1856, Principatele Române primeau dreptul de a face propuneri de reorganizare în functie de dorintele românilor. Între timp, pasoptistii moldoveni si munteni se întorseserã în tarã si au format Comitete ale Unirii. Lucrãrile adunãrii ad-hoc s-au deschis în septembrie 1857, când pentru prima datã au fost prezenti si deputati tãrani. Primele rezolutii votate exprimau clar vointa de unire. Cererile celor douã adunãri au fost cuprinse într-un raport al Consiliilor puterilor europene, pe baza acestora fiind adoptatã o conventie care cuprindea statutul international si principiile de organizare a Principatelor, dar care oferea românilor o unire incompletã. Statul rezultat urma sã se numeascã Principatele Unite ale Moldovei si Valahiei, dar în cele douã tãri ar fi trebuit sã fie doi domnitori, adunãri si guverne separate. Nu se specifica însã cã domnitorii alesi în cele douã tãri sã fie persoane diferite. Dupã mai multe dispute, în Adunarea Electivã a Moldovei a fost ales în unanimitate Alexandru Ioan Cuza. În Tara Româneascã, Adunarea Electivã era dominatã de conservatori si succesul actiunii era posibil numai prin interventia masivã si hotãrâtã a maselor. De aceea, peste 30.000 de oameni au venit în jurul sediului Adunãrii când deputatul Vasile Boerescu a propus, la 24 ianuarie 1859, alegerea lui Alexandru Ioan Cuza, propunere acceptatã. Marile puteri europene au fost nevoite sã accepte unirea înfãptuitã de români. Cuza a fost recunoscut ca domn al Principatelor, recunoasterea fiind limitatã însã numai la durata vietii acestuia. Fiind unul din participantii activi ai revolutiei pasoptiste, Cuza a dus si ca domnitor o activitate politicã si diplomaticã sustinutã pentru formarea statului unitar român. Apoi, împreunã cu Mihail Kogãlniceanu, a initiat un larg program de reforme: împroprietãrirea tãranilor, adoptarea unei noi constitutii, introducerea învãtãmântului gratuit si obligatoriu, secularizarea averilor mãnãstiresti, înfiintarea universitãtilor din Iasi si Bucuresti. Unirea de la 24 ianuarie 1859 este evenimentul care a constituit un dechizãtor de drumuri pentru evolutia ulterioarã a tãrii noastre, moment care va rãmâne scris cu litere de aur în istoria României chiar si peste zeci si poate sute de ani de acum încolo.