Pe 25 decembrie, srbtorim Nasterea Domnului nostru Iisus Hristos, fiind una din cele mai importante si mai iubite srbtori ale romnilor. Srbtorile Crciunului, care ncep odat cu Ignatul pe 20 decembrie, se respectau cu sfintenie asa numitele jocuri-comedii, unde copiii si tinerii umbl cu irozi, stema, sorcova, turca, capra sau brezaia – o masc cu cap de animal mai ales de barz – si care sunt privite cu cel mai mare interes fiind rspltiti cu covrigi, mere, nuci sau colindete si cu turte numite „Scutecelele lui Hristos”. Se stie c primirea colindtorilor asigur un an prosper si fr probleme de sntate. Pentru a ne scpa de pcate, Dumnezeu a lsat colindele, ca n fiecare an la Crciun numele cel sfnt al Domnului s vin la urechile oamenilor si s nu fie tentati s fac lucruri rele. Potrivit traditiei, atunci cnd colindele nu se vor mai auzi pe pmnt, vor iesi diavolii si lumea va ncpea pe mna lor.
n preziua de Ajun, dup miezul noptii, ntre 23-24 decembrie, oamenii fac Masa de Ajun, o mas festiv pentru sufletele mortilor, ns doar cu alimente de post. Ajunul este srbtoarea de sfrsit de an patronat de Mos Ajun, stpnul timpului, detintorul puterii anului ce vine. Sub influenta crestinismului, a deczut ca important odat cu aparitia lui Mos Crciun, care este identificat mai mult cu srbtoarea religioas. Mos Ajun si Mos Crciun apar ntotdeauna cu brbile albe de zpad si sunt extrem de btrni, ntruct vin din vremuri de mult uitate. Cei doi seamn ca picturile ap, sunt buni si darnici, cutreier toat lumea si fac cadouri, mai ales copiilor. Mos Ajun druieste nuci, pere, covrigi, colaci, colindete, plcinte, prjituri, bomboane si tot felul de dulciuri, iar Mos Crciun aduce haine, ncltminte, jucrii si crnuri de purcel. Conform traditiei, Maica Domnului, fiind pe cale s nasc, cere adpost lui Mos Ajun. Acesta, motivnd c e un om srac, o refuz, ndrumnd-o spre fratele su mai bogat, Mos Crciun. Mos Crciun era stpnul staulului unde au stat Iosif si Maria cnd s-a nscut Iisus. Mos Ajun pzea noaptea vitele si a mers de i-a spus lui Crciun c Maria st s nasc. Mos Crciun a trimis-o astfel pe nevasta sa s o moseasc pe Maria. Dup nastere, el l-a asezat pe Iisus sub un mr si a nceput s culeag fructe pe care le azvrlea de bucurie la toti copiii care treceau pe acolo. De aici, si obiceiul ca Mos Crciun s vin cu daruri la copilasi. Ritualul sacrificrii porcului are loc de Ignat, zi n care oamenii pregtesc preparatele din carne pe care le vor avea pe mas n ziua de Crciun. Porcii pot fi tiati, ns, si n ziua de Ajun, n prima sau chiar sau chiar a doua zi de Crciun ca s nu fie n timpul postului ca s nu se nfrupte cei din cas. Dup sacrificare, se ung obrajii si fruntea copiilor cu snge de la porcul proaspt tiat, pentru sntate si viat lung. Untura porcului se foloseste la descntat si la vrji iar din sngele proaspt si din mlai sau fin se fac turte vindectoare, ce se dau la gini cu firimiturile primului colac de Crciun, ca s fie ferite de boli. n aceast zi, gospodinele nu fac nimic altceva dect pregtirea porcului; iar cine nu are porc trebuie s taie o pasre sau un animal ca s fie ferit de boli tot anul. Asa cum e traditia, porcului i se cresteaz n frunte semnul crucii, apoi este frecat cu mlai si splat cu ap cald. Legendele spun c procedura ndeprteaz relele si aduce bunstare n familie. n ajunul Crciunului nu se bea rachiu. n preziua Ajunului si n ziua de Ajun, toate pregtirile pe care le fac gospodinele de la sate au un scop magic: ele vor s stimuleze belsugul casei. De aceea femeile ies n livad cu minile pline de aluat si ating fiecare pom spunnd: „cum sunt minile mele pline cu aluat, asa s fie pomii ncrcati cu rod la anul”. Un obicei specific Srbtorilor de iarn de a primi vizita preotului n casele noastre n ajunul Nasterii Domnului. Se spune c nu este bine s ai lucruri mprumutate pe durata srbtorilor de iarn. De aceea, n preajma Crciunului, se recupereaz sau se restituie lucrurile mprumutate. n Moldova, nu se d nimic din cas n ziua de Ajun, nici gunoiul nu se arunc din cas si nu se mprumut nimic. Fetele, pentru a-si vedea ursitorul, pun peste noapte sub fereastr, cte putin din toate felurile de bucate, negustate. Ursitorul va veni si va gusta si fata l va vedea. Traditia spune c n Ajunul Crciunului nu e bine s te bati sau s te certi, nici mcar n glum, cu cineva, cci faci buboaie peste an. De Crciun se poart un accesoriu de mbrcminte rosu. Lumnrile aprinse n seara de Crciun trebuie lsate s se sting singure. Prima persoan care intr n cas n ziua de Crciun musai s fie un brbat. Si mai ales brunet sau saten. E aductor de noroc. Dac e roscat, e rost de ghinion, iar dac ti clca pragul o femeie e o adevrat catastrof. Nu se mtura si nu scoate gunoiul afar din cas pn a doua zi. Se spune c-ti poti visa ursitul dac, dup ce te-ai splat, n noaptea de Ajun, ascunzi sub pern usturoi si un pieptene personal. De Crciun, spun btrnii, se deschide cerul. Cei buni l vd pe Dumnezeu stnd la mas cu ngerii si sfintii. Rugciunile de la miezul noptii nu va rmne fr rspuns. Si n noaptea de 24 spre 25 decembrie, se las un geam, ct de mic, larg deschis ca s ias spiritele rele din cas. Dup Crciun copiii nu mai au voie s colinde, c fac bube. Se crede c la miezul noptii, nspre Crciun, apa se preface n vin, iar dobitoacele vorbesc. Se spune c de Crciun este bine de a face cte putin din fiecare din treburile gospodresti pentru a avea spor tot anul viitor. n dimineata de Crciun e bine s ne splm cu ap curat, luat dintr-un izvor sau fntn n care punem o moned de argint, pentru c tot anul s fim curati ca argintul, feriti de boli si plin de bani. Aceast srbtoare s v aduc numai fericire n cas si familie!
Bibliografie:
Tudor Pamfile – „Srbtorile la romni”, Editura Saeculum I.O., Bucuresti, 1997;
Ion Ghinoiu – „Obiceiuri populare de peste an”, Editura Fundatiei Culturale Romne, 1997;
Gh. F. Ciausanu – „Superstitiile poporului romn”, Editura Saeculum, Bucuresti, 2005;
Antoaneta Olteanu – „Calendarele poporului romn”, Editura Paideia, 2001;
Arthur Gorovei – „Credinti si superstitii ale poporului romn”, Editura, Grai si Suflet – Cultura National”, Bucuresti, 1995;
Simion FIorea Marian – „Srbtorile la romni”, Editura „Grai si Suflet – Cultur National”, 2001.
Dan Horgan
