luni, mai 11, 2026
Acasă Deschidere Lectia orfanilor

Lectia orfanilor

3

orfaniPatru frati din Blteni, orfani de ambii printi, au nevoie de ajutorul nostru. Rmasi singuri, copiii au refuzat s se despart si s prseasc casa printeasc. Cel mai mare dintre frati, care nu are nc 18 ani, si-a asumat rolul de printe si munceste cu ziua prin sat, pentru a aduce un bnut n cas si a-i putea trimite pe cei mici, zilnic, la scoal. Toti au promis autorittilor c vor fi cuminti si, pn acum, sunt un model pentru comunitate. Copiii nu se plng si nu cer nimic, dar srcia si pune amprenta tot mai mult pe viata lor: prin acoperisul casei plou, au nevoie de o butelie, de obiecte de igien personal si de obiecte pentru uz casnic, de lenjerii. Un calculator sau bicicleta pe care si-o doreste cel mic sunt vise pe care aproape c nici nu ndrznesc s le pronunte cu voce tare.

Familia Manea este compus din Cosmin, Radu, Robert si Remus. Cei patru bieti au 10, 14, 15 si „aproape 18” ani. „Tata a murit cnd aveam 8 ani, iar mama, n urm cu doi ani. Eu am grij de fratii mei mai mici”, spune Remus, cel mai mare dintre copii. Cnd am ajuns la casa fratilor Manea, din Blteni, bietii coseau iarba crescut lng cas. Se uit cu nencredere la noi, pentru c nu stiu cu ce gnduri i vizitm. Stiam de la primarul comunei, Relu Brasoveanu, c marea lor team este ca nu cumva autorittile s cread c nu se descurc si s i despart. Acesta este si motivul pentru care, dac i ntrebi ce le lipseste, ti spun c nu au nevoie de nimic. Au mica lor avere: o csut rmas de la printi si o bucat de pmnt pe care au semnat legume si porumb. „Nu avem psri. Aveam cnd tria mama… Porumbul l vindem. Am avut si anul trecut”, explic Remus, cel care si-a asumat toate responsabilittile printilor. El face de mncare, are grij de cei mai mici si lucreaz cu ziua pentru a aduce un bnut acas. „Eu nu m-am dus la liceu, nici Robert, dar Radu si Cosmin nvat bine, le place mult matematica si vor face liceul”, spune biatul. Aflm c Radu, care este deja n clasa a VIII-a, va pleca din toamn la Grupul Scolar „Stefan Procopiu” unde se va nscrie la profilul mecanici auto. „mi plac masinile, mi plac motoarele si se cstig bine”, spune biatul. Cosmin, si el fascinat de tainele matematicii, vrea s devin jandarm. Ne arat si caietele mbrcate n hrtie, ngrijite. Curat este si casa n care locuiesc bietii, desi srcia tip din toate colturile: pturile si covoarele sunt uzate, lenjeria de pat este subtiat de atta splat, si au o singur msut, la care se nghesuie toti cnd mnnc sau cnd si fac temele. Au un singur scaun n cas si, pentru c pe mas gsim doar trei farfurii cu mncare, nu e greu de presupus c asta e toat vesela buctriei lor. Ochii n tavan si, chiar deasupra plitei de la soba de lut, vedem scndurile umflate si pocnite de ploaie. Explicatia vine imediat: „Acoperisul este din tigl. S-a spart, dar nu avem bani s-l reparm”. ncet-ncet, aflm c baietii au un aragaz, dar nu si o butelie, energie electric au prin bunvointa vecinilor, care le-au instalat un prelungitor de la propria lor retea, astfel nct bietii s poat avea un bec si un televizor. Ct despre un calculator…. este un vis la care cei patru frati nu ndrznesc s l viseze. Cu greu, Cosmin, cel mic, ne spune cu jumtate de glas, dar cu ochii strlucind, c si-ar dori o biciclet. i ntrebm dac i ajut oamenii din sat. „Sunt dou familii de vecini care ne ajut si domnul primar, care ne-a sprijinit mereu cnd si ct a putut”, spune Remus. Doamna Coca, vecina lor, cea care de mila bietilor a acceptat s semneze tutela, este cea care le spal si i povtuieste ca o mam. „Este greu. Cu bnutii pe care i au ei, abia reusesc s se hr- neasc, s se ncalte si s se mbrace. Nici noi nu putem s-i ajutm prea mult, pentru c ntr-o gospodrie trebuie multe, iar ei sunt multi si printii au fost amndoi bolnavi. Dac sunt oameni care vor s i ajute, o pot face cu inima deschis, pentru c sunt copii care stiu s pre- tuiasc si s pstreze fiecare lucrusor pe care l au”, spune doamna Coca. Relu Brasoveanu, primarul comunei Blteni, spune si el c cei patru frati merit ajutati. „Sunt copii cuminti, responsabili, din pcate maturizat i nainte de vreme. Cei mici nvat, se duc la scoal, sunt ngrijiti, dar au nevoie de foarte multe lucruri: de materiale de constructie s repare casa, de obiecte de igien personal, de obiecte pentru gospodrie. Stiam situatia lor nc de cnd aveau mama bolnav, iar cnd aceasta a decedat, am vorbit cu copiii dac nu ar fi mai bine pentru ei s fie institutionalizati. Au refuzat categoric s prseasc casa printilor, s se despart si au promis c si vor vedea de treab. Pn acum, nu ne-au dezamgit si sunt o mic familie, model poate si pentru alte familii din sat, care nu sunt n situatia asta. Noi i ajutm ct putem si, pe lng alocatiile lor, Primria le acord o burs lunar de 300 de lei. Dar au nevoie de mult mai mult sustinere, si oricine poate si vrea s i ajute, poate s o fac cu toat ncrederea”, garanteaz primarul.

3 COMENTARII

  1. Cei care vor sa se implice si sa-i ajute pe cei patru frati orfani pot suna la nr. de tf:
    0728.810.648 – Monitorul de Vaslui sau
    0746.254.293 – Asociatia „Nu esti singur” Vaslui

  2. Poi un nr de telefon ..sau o adresa cv ..ca sa lom legatura cu ei?? nu exista? Multumesc!

  3. ”… oricine poate si vrea s i ajute, poate s o fac cu toat ncrederea, garanteaz primarul.”
    Si cum putem sa o facem? Nu se publica si adresa?
    (eu locuiesc in Bucuresti si am dus de multe ori haine la centrele de copii – as putea face un colet pentru Vaslui dar… unde sa-l trimit?)
    ––––––––––––
    As putea merge in cateva depozite de haine si as face un pachet cu cate doua-trei tricouri pentru fiecare baiat, dar cum putem lua legatura cu ei sa vedem ce masuri au?
    ––––––––––––
    se scrie in articol ca lenjeria de pat este veche si uzata… pai eu fac fete de perna la masina de cusut, de placere! As putea sa le fac in cateva ore cate doua-trei fete de perna pentru fiecare!
    ––––––––––––
    Am cel putin 10 carti la mine in biblioteca care sunt „dubluri”. Carti pentru copii, din cele ce se studiaza la scoala.

    So, cum facem cu adresa?
    Daca articolul ar fi aparut inainte de Paste, as fi venit acasa cu tot ce am scris mai sus.
    ––
    Si mie mi-a murit tatal cand aveam 14 ani, stiu cum e.

Comentariile sunt închise.