Berariile, gradinile de vara si birturile B�rladului din secolul XIX

�ncep�nd cu restaurantele „de fite”, terasele �n aer liber, gr�dinile de var� si p�n� la birturile si nou ap�rutele ber�rii, b�rl�denii secolului al XIX-lea le-au �ncercat pe toate. Fie c� voiau s�-si petreac� timpul liber, s� �mp�rt�seasc� b�rfele momentului sau s� �ncheie tranzactii, toate aceste localuri erau la mare c�utare. Si cum alcoolul era si �nc� este considerat o adev�rat� pl�cere, nici femeile nu se d�deau �napoi de la a-l consuma ocazional, chiar dac� mai mult acas� dec�t �n cr�sme.

�n general, rom�nii au fost consumatori de vin si de tuic�, f�r� a putea fi considerati, ca nemtii ori ca rusii, �mp�timiti ai b�uturii. Se consider� c� atractia exercitat� de c�rciumi asupra rom�nului era determinat� mai mult de nevoia de comunicare si socializare dec�t de patima b�uturii. Si, ca s� nu ocupe loc la mas� numai pentru a discuta despre diverse subiecte „pe uscat”, oamenii comandau si c�te un pahar de vin sau de t�rie. Berea a p�truns mai t�rziu �n tar�, dar, dup� anul 1880, a �nceput s� aib� mare c�utare; se consuma pe scar� larg� si �n cantit�ti industriale. Asta nu �nseamn� c�, anterior, nu era apreciat� de consumatori. �n perioada regulamentar�, �n oras sunt pomeniti sapte berari, iar anterior, mai precis �n anul 1816, existau de asemenea c�tiva, f�r� a se putea preciza cu exactitate num�rul acestora. �n secolul al XIX-lea, berea, �n special cea adus� din Occident, a constituit un lux, ca mai toate produsele importante. De altfel, pentru c� era destul de scump�, nici nu avea prea mare c�utare, vinurile rom�nesti reusind s� satisfac� toate gusturile. Ziarul „Progresul” din data de 21 aprilie 1885 indic� vinurile cu cea mai mare c�utare printre consumatorii B�rladului. Acest lucru se poate deduce foarte usor din urm�toarea reclam�, ap�rut� �n num�rul 16 din ziar: „Desfacere de vinuri vechi la hotel Europe, vinuri albe vechi din Odobescu si rosii din Nicorescu de pe renumitele vii „Piscul Corbului”. Desfacerea acestor vinuri fiind din vestita recolt� a anului 1882, ofer� publicului amator si cump�r�tor o ocaziune rar�, preturile fiind cele mai favorabile.”

Ber�riile, un punct de atractie

Treptat �ns�, au ap�rut si fabricile de bere (�nc� de la �nceputul secolului al XIXlea), iar mai apoi, si localurile specializate. Si chiar dac� rom�nilor le-a trebuit ceva timp pentru a aprecia calit�tile berii, odat� ajuns� pe piat�, a �nceput s� concureze cu vinul si s� duc� la aparitia localurilor de acest gen. Sorturi de bere precum „Luther”, „Opler”, „Azuga” si „Bragadiru” �ncep s� devin� cunoscute si apreciate. Prima de care avem cunostint� �n B�rlad este cea comercializat� �n restaurantul „Plevna”, �ns� moda a fost preluat� si de celelalte restaurante mai cunoscute ori mai putin cunoscute din oras. Mai mult, �n paginile de publicitate din ziare era mentionat� chiar existenta unei „Hale cu bere” situate pe Strada Principal�. Modul de aparitie si de organizare e surprins de obicei foarte bine chiar din anunturi: „Ber�ria familiar� Luther, Sala Plevna (restaurantul). Aduc la cunostint� ONOR PUBLIC, c� am deschis �n salonul restaurantului Plevna din acest oras o ber�rie cu adev�rat familiar�, unde familiile vor fi distrate �n fiecare sear� de o orchestr� national� si vor fi bine si frumos serviti cu delicioasa bere special� „Luther” care se g�seste numai �n localul meu cu 40 bani halba, 25 de bani tapul. Diferite specialit�ti de vinuri cu preturi moderate. Cu stim�, Gheorghe Mih�ilescu”. Anuntul a ap�rut �n num�rul 16 a ziarului „B�rladul”, din data de 2 mai 1914. Se remarc�, de asemenea, c� obisnuitele tarafuri de l�utari fuseser� �nlocuite cu o orchestr� dup� moda vienez� (a nu se �ntelege, �ns�, c� repertoriul muzical putea avea aceeasi surs� elevat�). Muzica se asculta �n genere asortat� „cu bere proasp�t�, cu crenvursti, cu sunc�, unt si ridichi”. Dup� cum recunoaste cu autoironie chiar autorul, �nsusi I. L. Caragiale a fost sedus de aceast� nou� �ndeletnicire, destul de prozaic� �n raport cu talentul scriitorului, dar f�r� a avea de altfel prea mult succes: „Iancu Luca Caragiale Vinde berea cu m�sur�, Face si literatur�, �ns� nu face parale.”

Birturile si gr�dinile de var�

Complementar, berea se consuma �n gr�dinile de var� aferente restaurantelor, dar si �n birturi. Acestea erau tot un fel de restaurante, dar de o mai mic� anvergur�, ajung�nd s� capete o pondere tot mai mare odat� cu �nceputurile industrializ�rii. Birturile sau micile restaurante f�ceau obiectul amatorilor de buc�t�rie rom�neasc� (�n general b�rl�deni s�raci provenind din clasa muncitorilor), �n care gr�tarul sub forma micilor, c�rnatilor si a momitelor avea un rol de „c�petenie”, cu prec�dere �n anumite zile. Mai putin pretentioase dec�t restaurantele, dar si cu preturi acceptabile (masa de pr�nz variind �n functie de meniul ales �ntre 20 si 90 de bani), birturile adunau la mesele lor de s�rb�tori, de t�rg ori de iarmaroc, o diversitate de oameni dornici s� m�n�nce si s� bea ieftin, dar si bine. Nici t�ranii mai �nst�riti nu le ocoleau �n trecerea lor prin localitate.

Consumatori din ce �n ce mai diversi

Pe l�ng� aceste categorii sociale, era �nt�lnit si un cu totul alt gen de consumatori ce frecventau restaurantele din cadrul hotelurilor si cele de sine st�t�toare, unele mai mari, altele mai mici, �n functie de posibilit�tile patronilor. Dac� �n vremurile trecute viata public� b�rl�dean� era prea putin evident� (f�r� a face referire la evenimentele majore ale vietii – nunt�, botez, �nmorm�ntare), �n sensul c� totul se desf�sura mai mult �n familie, cu timpul, mentalitatea s-a schimbat. Luarea mesei �n oras, cu prietenii ori cunostintele, a devenit o obisnuint�, cu prec�dere pentru cei cu o situatie financiar� mai bun�. Acest lucru a fost, mult� vreme, mai degrab� apanajul b�rbatilor, femeile domin�nd �n interior, �n c�minul lor si �n petrecerile organizate acolo. Desele iesiri �n oras au �nceput s� devin� un mod de viat� pentru unii membri ai elitei. �n acest fel se stabileau mai repede relatiile, ideile circulau mai usor si repede, impregnarea cu ceea ce era perceput ca „nou” la fel, iar modul de viat� �ncepe s� capete o nou� perspectiv�. Restaurantele, indiferent de profil si de specificul etnic, cu proprietari rom�ni sau str�ini, erau si continu� s� fie o afacere considerat� profitabil�. Diferite date consemneaz� c� rom�nii consumau, cu predilectie, alcool �n dou� ocazii: la �ncheierea unei �ntelegeri legate de o tranzactie, c�nd ald�masul era obligatoriu, �n zilele de s�rb�tori si mai ales c�nd era luat� leafa.

Alcoolul, alte �ntrebuint�ri si… consecinte

Vinul si rachiul erau consumate de obicei de b�rbati, dar, dup� cum consemneaz� peste timp Gheorghe Silion, un contemporan al vremii, si femeile mai „ciupeau” putin: „Odat�, c�nd am venit de la scoal� dup�- amiaz�, mama Profira era plin� de draci la culme, din cauza s�ngecilor (cinzeac�, n.r.) de rachiu bun adus proasp�t de la tar� la cr�sma lui Iamandei de l�ng� rai (cas� de tolerant�, n.r.)”. La �nceput de secol XX, femeile tinere aveau mentalitatea potrivit c�reia alcoolul se �nscrie �n categoria medicamentelor!!!, care, odat� administrat, ar combate anemia. De asemenea, tot cam pe atunci, a mai existat un obicei bizar, respectiv acela de a oferi copiilor alcool pentru a nu pl�nge: „Un colt de stergar este umezit cu rachiu si stergarul este pus �n gura celui mic”. �n aceste conditii, s�n�tatea si vigoarea locuitorilor erau serios amenintate de regimul alimentar „�mbibat” cu alcool, ce tindea s� devin� obisnuit. Acest lucru poate fi remarcat cu usurint� si din statisticile spitalului b�rl�dean, respectiv Analele Spitalului „B�rlad si Elena Beldiman” pe anul 1892. �n acel an, doctorul C. Cerchez a f�cut urm�toarea remarc�: „Abuzul b�uturilor alcolice este foarte r�sp�ndit la poporul nostru si dac� num�rul bolnavilor cu simptome de intoxicatie cronic�, consecutiv� acestui viciu, este mic la spital, cauza este c� acesti nenorociti nu se prezint� dec�t atunci c�nd unul din aparatele mai principale se �mboln�veste �nc�t nu mai poate functiona”. De regul�, locuitorii mahalalelor nu se prea �ndep�rtau de casele lor asa �nc�t, pentru ei, preferate erau c�rciumile de cartier – cele mai apropiate ca si locatie – unde gr�tarul si vinul bun nu lipseau. Aici �si mai f�ceau aparitia ocazional si clienti din centru sau aflati �n trecere, dar obisnuitii localului erau oamenii din mahala, care veneau acolo nu pentru „a lua masa �n oras, ci ca s� trag� un pui de chef”. Vremurile si mentalit�tile se mai schimb�, dar oamenii mai greu. �n perioada comunist�, „Miorita”, „Moldova” sau „Poienita” erau terasele care f�ceau furori. Chiar si ast�zi, Rom�nia se remarc� printr-un consum de 81 de litri pe cap de locuitor.

Reportaj realizat cu sprijinul profesorului Marcel Proca,
vicepresedintele Societ�tii de Stiinte Istorice-filiala B�rlad.