Cu ocazia Srbtorilor de iarn, Serviciul de Educatie si Asistent Psiho-Social din cadrul Penitenciarului Vaslui a pregtit mai multe manifestri culturale, artistice si moral-religioase, n care vor fi implicate activ persoanele private de libertate. Astfel, n aceste zile, la Penitenciar vor avea loc slujbe religioase ortodoxe, spovedanii si alte rnduieli bisericesti, precum si o slujb religioas catolic, oficiat de un preot paroh al Parohiei romano-catolice, la care vor participa toate persoanele private de libertate care apartin cultului catolic. De asemenea, va avea loc vernisarea expozitiei de obiecte realizate de persoanele private de libertate n cadrul programului educational Traditii si obiceiuri. Serbarea Pomului de Crciun presupune alt suit de manifestri, n care sunt incluse dou concerte de colinde, concursul Cea mai frumoas scrisoare ctre Mos Crciun, programul Datini si obiceiuri de iarn, dedicat personalului si detinutilor. Evident, Plugusorul va trece pe la toate camerele de detinere si pe la sectorul administrativ. De mentionat c activittile derulate n aceast perioad vor fi transmise n direct la camerele de detentie, prin intermediul sistemului de televiziune cu circuit nchis. n perioada srb torilor, n timpul liber al persoanele private de libertate, cnd nu vor fi planificate alte activitti, vor fi difuzate filme artistice, programe de divertisment si muzic de toate genurile. n perioada Crciunului, vor fi transmise cu precdere colinde si melodii specifice, iar meniul va fi mbunttit.
Urmand modelul american al lui Elliot Ness, Eugen Alimanescu apeleaza la recruti, tineri aflati inca pe bancile Academiei de Politiei, si aspiranti la un post in Politia Bucurestiului, pentru a infiinta organizatia „Fulger”. 22 de membri, alesi personal de catre comisar, antrenati si pregatiti de acesta, urmau sa intre intr-un razboi nemaivazut cu crima organizata din capitala. Asemenea omologului sau din Statele Unite ale Americii, Alimanescu isi formeaza o veritabila retea de informatori din randul gangsterilor, creaza rubrici permanente in presa vremii prin care sa isi etaleze victoriile si da startul unor veritabile lupte de strada cu infractorii. Stia ca, odata arestati, ei vor scapa din fata justitiei uzand de influenta pe care o aveau in randul magistratilor. Solutia aleasa de Alimanescu? Exterminarea crimei si a criminalilor. Putini au fost cei care au sfarsit in spatele gratiilor. Cei mai multi dintre raufacatorii locali au cazut secerati sub tirul gloantelor de revolver sau de pistol-automat ale membrilor echipei „Fulger”. De fiecare data, un reprezentat al presei se afla de fata in momentul confruntarilor iar comisarul se asigura ca, in fotografii, alaturi de cadavrele infractorilor, va aparea o pancarta prin care lumea sa stie ca Brigada Alimanescu isi facuse datoria. Extrem de atent, el isi motiva de fiecare data actiunile prin deschiderea focului de catre infractori, refuzul lor de a se preda sau incercarea acestora de a fugi din arestul politiei. Cazul era finalizat si nimeni nu il putea acuza de moartea criminalilor. In fond, cine ar fi vrut sa o faca?
Evident, astfel de masuri neortodoxe au starnit reactii diferite in randul mafiotilor locali. Daca unii alegeau sa paraseasca in graba Bucurestiul, sperand in van ca Alimanescu nu ii va urmari in alte orase, altii incercau sa il reduca definitiv la tacere pe incomodul om al legii. Comisarul, desi refuzase escorta, era protejat zi si noapte de membrii echipei pe care o infiintase. Astfel, tentativele de a-l ucide au esuat pe rand. Iar Brigada Alimanescu continua sa dea lovitura dupa lovitura bandelor criminale din tara. Evident, vocile magistratilor si ale politistilor corupti care criticau masurile lui Alimanescu au rasunat zgomotos. Pentru oamenii de zi cu zi, insa, comisarul era o legenda vie, o speranta, iar asta era cel mai important in ochii autoritatilor. Ultimul lucru care mai lipsea in Bucuresti era o revolta a populatiei. In decursul a numai cativa ani, Alimanescu si agentii „Fulger” au reusit, practic, imposibilul. Lumea isi facea din nou curaj sa iasa din case dupa lasarea intunericului, fara teama unui atac armat sau a bandelor de talhari care bantuisera Capitala. Sub gloantele comisarului a cazut temutul Petre Silberschmied, poreclit Argintaru, liderul unei bande de spargatori in care activau mai multi dezertori nemti din corpul de armata Dirlewanger, corp creat, la cererea expresa a lui Himmler, din condamnati la moarte sau la inchisoare pe viata. A urmat banda lui Gica Cioc, poreclit Balaurul, si cea a rivalului acestuia Sandu Moise, zis Hitler, datorita mustatii asemanatoare cu cea a dictatorului german; infractori din Ferentari specializati in contrabanda cu bunuri furate, jocuri de noroc, prostitutie si spargeri de locuinte. Poate cea mai rasunatoare lovitura a dat-o Eugen Alimanescu criminalilor infiltrati in randul politiei. Este vorba de comisarii sefi Cairo si Voinescu. Fosti infractori, acestia fusesera recrutati in randul politiei si numiti chiar comisari in speranta ca vor putea da mult mai usor de urma eventualilor raufacatori. Socoteala de acasa nu s-a potrivit cu cea targ, iar cei doi, odata imbracati in uniforma, si-au reluat un mai vechi obicei… spargerile de banci. Din Brasov si Bucuresti, cei doi au reusit in doar cateva saptamani sa sustraga din filialele Bancii Nationale o suma colosala… peste 2 milioane de dolari. Descoperiti de Alimanescu chiar in timpul unui nou jaf, Cairo si Voinescu au ales sa se impuste reciproc decat sa ajunga din nou in spatele gratiilor. Sau cel putin asa sustine raportul oficial din acea perioada. Primul hot din lume caruia i-a venit ingenioasa idee sa fure casa de bani cu totul, Lica Ciungu, zis Cap de Fier, a fost capturat tot de comisarul Alimanescu si agentii sai. Mai mult, in urma unei meticuloase operatiuni de filare, „Incoruptibilii” romani au reusit sa lichideze intreaga banda a spargatorilor. Nici unul dintre ei nu a scapat viu.
Multi romani necajiti isi duc traiul infinit mai greu decit puscariasii carora li se asigura o atentie mult prea mare intr-o tara saraca ca si ciinilor vagabonzi. pentru multi romani nu sunt fonduri , este criza insa acestor categorii favorizate adica ciini vagabonzi si puscariasii se gasesc fonduri. Au ajuns multi romani sa traiasca exact ca niste straini in tara lor. Straini sunt si in occident , straini s-in Romania. Romania nu mai este a Romanilor , ci a altora.
Comentariile sunt închise.