La multi ani, Paraschiva!

Ieri, vasluianca Paraschiva Mihailov a împlinit 101 ani. O vârstã frumoasã, la aniversarea cãreia, bãtrânei i-au fost aproape prietenii, reprezentantii Serviciului de Asistentã Socialã din cadrul Primãriei municipiului Vaslui si asistenti sociali din cadrul Directiei Generale de Asistentã Socialã si Protectie a Copilului (DGASPC) Vaslui, care alãturi de traditionalele urãri de „La multi ani!“, i-au adus si un tort, flori si… un cadou „în plic“. Bãtrâna le-a multumit tuturor si le-a arãtat cã viata plinã de greutãti, nerecunostinta si chiar nedreptatea nu au înrãit-o. Si poate rãutatea ar fi fost scuzabilã pentru Paraschiva, care, de la vârsta de opt ani, în urma unei operatii nereusite, a rãmas oarbã. Dar cei 93 de ani de întuneric au fost luminati de bunãtatea si veselia care nu i-au dispãrut nici în cele mai grele momente. Chiar si acum, la 101 ani, a mai fredonat un ritm din tinerete: „iupaiua, iupaiai…“

Ieri, am avut bucuria de a-i ura „La multi ani!“ Paraschivei Mihailov, care a împlinit frumoasa vârstã de 101 de ani. Am fãcut-o noi, dar au fãcut-o si o mânã de prieteni, enorias ii Bisericii de rit vechi „Sfânta Treime“, din Vaslui, în frunte cu preotul Maftei Moroi, reprezentantii Serviciului de Asistentã Socialã din cadrul Primãriei Vaslui si asistenti sociali unitãtii mobile de asistentã la domiciliu „Bãtrânete demnã“, din cadrul DGASPC Vaslui. Cu aceastã ocazie, bãtrâna a primit flori, un tort imens si un cadou în bani din partea Primãriei Vaslui. În cinstea sãrbãtoritei, cei prezenti au ciocnit un pahar de vin si au servit din tortul oferit de Primãrie. „Eu si cu sotia mea avem grijã de ea. Pentru cã a rãmas oarbã de micã, nu s-a cãsãtorit si nu a avut copii. Mai are rude, dar au si ele o vârstã destul de înaintatã. Oricum, pentru noi, ea face parte din familie“, mãrturiseste preotul Moroi. Intrãm cu sovãialã în casa bãtrânei: un apartament mic, cochet, curat, cu vazele pline de flori. Tanti Paraschiva – „Babusca“ – cum îi spun cu duiosie apropiatii, nu a acceptat nici de aceastã datã sã-si primeascã neparfumatã musafirii. Cu atâtia oaspeti în casã, bãtrâna este emotionatã, dar zâmbeste. „Vã multumesc tuturor cã ati venit“, spune femeia. Din vorbã în vorbã, deslusim câte ceva din povestea vietii ei. Pã- rintii au venit alungati de comunisti si s-au stabilit în Vaslui, undeva prin anul 1900. În 1908 s-a nãscut, într-o cãsutã înconjuratã de flori, Paraschiva. „Am trãit 92 de ani fãrã sã vãd lumina soarelui. Totusi, multumesc lui Dumnezeuu cã, pânã la vârsta de 8 ani, am vãzut si soarele, si luna, si toate culorile si frumusetile pãmântului. Sunt oameni care s-au nãscut orbi si nu au vãzut niciodatã. Pentru ei, este mult mai greu“, spune Paraschiva, cu seninãtatea omului care sia acceptat destinul si împotriva cãruia nu s-a revoltat niciodatã. A luat lucrurile asa cum au fost si s-a bucurat de tot ceea ce a înconjurato. „Am fost oarbã, dar întodeauna am avut în jur oameni buni: colonei, ingineri, doctori… Nimeni nu m-a jignit si mi-au fost aproape întotdeauna. Am crescut 15 nepoti. Acum, la vârsta mea, nu mai am decât câtiva prieteni. Poate cã este normal asa: cei de vârsta mea au murit, cei tineri îsi cautã prieteni tineri, si nu bãtrâni si bolnavi, ca mine“, spune bãtrâna. De-a lungul vietii a trecut prin multe: douã rãzboaie mondiale, a fost mutatã în trei case si apoi la bloc, a suferit în timpul foametei, când, fiind oarbã, îi era si mai greu decât celorlalti sã facã rost de mâncare. A fost întodeauna pretuitã pentru curãtenie, veselie, bun simt, bunãtate si pentru vorbele de sagã, mereu la îndemânã. Cei care i-au fost alãturi, ieri, nu au prididit cu laudele. „Chiar dacã e oarbã, a fost mereu foarte curatã. Dupã pipãit, stie dacã o hainã, o pãturã sau un covor trebuie spãlate. Pânã acum trei ani, avea casa plinã cu flori. Singurã le uda, le îngrijea. Îi plac tare mult florile. E mai tot timpul pusã pe glume. Doar din când în când, când o alintãm sau când îi dãm sã mãnânce, îi dau lacrimile“. Babusca ne face si o demonstra- tie a felului în care poate recunoaste banii. Ia o hârtie, o pipãie putin cu mâinile si spune victorioasã: „E de 10 lei. Am vãzut-o!“. Bãtrâna nu duce lipsã de nimic, dar sentimentul care o apasã rãmâne, totusi, singurãtea. Din fericire, are prieteni aproape si, periodic, asistentii sociali îi trec pragul. „Este extrem de simpaticã si, de multe ori, recurge la tot felul de giumbuslucuri pentru a sta cât mai mult lângã ea“, spune una din prietenele mai „tinere“, care abia a împlinit 88 de ani. Si pentru cã Paraschivei i-a plãcut întodeauna muzica si dansul, ne-a fãcut, si ieri, ca si anul trecut, o demonstratie, fredonând un ritm drag din tineretea ei: „iupaiua, iupaiai…“. I-am urat încã o datã „La multi ani!“, cu speranta cã ni-l va cânta si peste un an, si peste doi…