Invitatie la joaca alaturi de ponei

Unii spun cã e nevoie de un curaj nebun pentru a încerca o afacere nouã într-un oras precum Bârladul. Altii, în schimb, vãd partea frumoasã a lucrurilor si cred cã orice initiativã unicã este pe cât de bine-venitã, pe atât de sãnãtoasã. Dar când vine vorba si despre ce anume produce afacerea, lucrurile se schimbã. Spre exemplu, un parc de distractii (cum nu a mai fost nicicând în oras) produce mai degrabã bucurie, zâmbete multe si fericire. Toate „servite” cu vârf si îndesat de cãtre copii! Buna dispozitie e garantatã de ponei jucãusi, un mãgãrus cãruia îi place la nebunie sã plimbe dupã el o saretã, un cârd de iepurasi pusi mai mereu pe sotii si nu în ultimul rând un mini-ranch american asa, cum scrie la carte.

O idee de-o viatã, câteva luni bune de muncã, nopti nedormite si o „garniturã” de mii de euro pare a fi reteta pe care a urmat-o un bârlãdean pentru a aduce în orasul natal o investitie unicã. Despre el nu vrea sã vorbeascã prea mult. De fapt, mai deloc, întrucât îl intereseazã mai mult ceea ce a fãcut el decât sã i se stie numele. Un lucru, în schimb, poate fi dezvãluit despre investitorul nostru: iubeste la nebunie, deopotrivã, copiii si animalele. Prin urmare, afacere sa a fost garnisitã, pânã în acestã fazã, destul de simplu. Dar si eficient, am spune noi. O vedetã numitã Pintea, adicã un superb mascul ponei care, fie vorba între noi, se pricepe de minune sã îsi salute publicul, alte douã femele ponei care îl apreciazã, doi mãgãrusi care si-au stricat renumele pentru cã ar trebãlui zile întregi si ceva iepurasi pe cât de pufosi, pe atât de agitati. S-a pus astfel la cale un traseu, s-a îngrãdit un fel de tarc si a rezultat un fel de mini-ranch american în toatã regula. Dar pânã aici a fost drum lung…! „Mi-am pus în practicã aceastã idee acum circa trei luni. Nu am stiut ce o sã iasã, dar mai ales dacã va iesi ceva, desi îmi doream foarte mult sã o vãd realizatã. S-a muncit foarte mult. Am muncit foarte mult. Însã acum încep sã uit, tot mai des, pentru cã vãd zâmbete, bucurie si chiar fericire în acest parc”, povesteste investitorul nostru. Un reportaj despre o astfel de investitie ar fi trebuit sã cuprindã si ceva date exacte, adicã despre cât anume a costat visul acesta, ce eforturi a presupus, unde, cum, când, de ce…etc. Întrebãrile au fost puse, însã rãspunsul a venit scurt si doar la o ultima întrebare: „Pentru cã îmi iubesc foarte mult fiul, copiii si animalele”. Si uite-asa s-a nãscut Parcul de distractii „Vlad”! Deja, multi au si auzit de el si chiar l-au vizitat, desi acolo mai sunt multe de fãcut. O pistã de bowling, un minipoligon de tir cu arcul si un teren de tenis de câmp, toate pentru copii, ar fi investitiile imediate ce ar urma. Acum douã zile, spre exemplu, mai multi prichindei si-au luat pãrintii de mânã si au mers acolo. Am fost si noi si am gãsit o „hãrmãlaie de nedescris”. Unii cãlãreau, altii jucau fotbal, altii puseserã stãpânire pe niste butoaie de lemn transformate în adevãrate camere de joacã, în timp ce pãrintii rãsuflau usurati la gândul cã toatã energia micutilor era consumatã în mod sãnãtos, undeva, departe de oras, într-o zonã linistitã si feritã de pericolele urbei. Culmea, patronul lipsea iar toatã supravegherea micutilor era asiguratã de un singur om. De fapt, termenul de „supraveghere” nu se aplica decât atunci când venea vorba de o plimbare cu unul din ponei, pentru cã întregul parc e gândit în asa fel încât libertatea la joacã si distractie sã nu fie îngrãdite în niciun fel. „Pentru cã nimeni nu are dreptul sã le rãpeascã micutilor fericirea copilãriei”, a explicat investitorul. Iar ca sã le oferi copiilor clipe de bucurie si chiar de fericire nu trebuie decât sã ajungi pãnã la intersectia Drumului European 581 cu Drumul Judetean 243, la iesirea din Bârlad spre Vaslui, în zona cunoscutã de localnici sub denumirea de Cismeaua „Leu”.