În Moldova a existat credinţa, că Rusaliile ar fi fost şapte surori neprihănite şi care, conform credinţei populare schilodesc oamenii, le iau minţile, le fură copii şi dezlănţuie în timpul cel mai cald al anului vânturi, vârtejuri neaşteptate aducând felurite daune grave.  Se crede că Rusaliile au putere numai până la cântatul cocoşilor.

Această sărbătoare apărută în păgânism şi îmbogăţită cu multe tradiţii populare, suprapusă ulterior peste sărbătoarea creştină de după sărbătorile pascale a Pogorârii Sfântului Duh, evocă evenimentul biblic, care a avut loc la 50 de zile după Învierea Domnului, când s-a pogorât, în chip de „limbi ca de foc” Sfântul Duh a treia persoană a Sfintei Treimi.

În Duminica Pogorârii Sfântului Duh, sărbătoare legată de abundenţa vegetală flăcăii aduceau din păduri nuiele, crengi şi frunze nuc sau de tei, duse la biserică, sfinţite şi puse la icoane întreaga gospodărie fiind împodobită cu acestea simbolizând limbile de foc au pogorât asupra Apostolilor şi astfel ei s-au umplut de Duh Sfânt.

În ziua a opta de la Duminica Mare după ce a luat sfârşit Săptămâna Rusaliilor, când pleacă Rusaliile dintre oameni atunci este sărbătoarea propriu-zisă cea adevărată a Rusaliilor, când se scot toate ramurile cu frunze din casă şi sunt aruncate pe o apă curgătoare împreună cu rostirea cuvintelor: „să se ducă cu ele şi toate relele din casă” crezându-se, că odată cu Rusaliile vor părăsi casa şi toate duhurile necurate dar şi în speranţa că va ploua şi vor fi roade multe pe câmpuri.

Pe parcursul secolelor poporul a inventat şi felurite moduri de îmbunare dar şi de luptă împotriva Rusaliilor. Acţiunile acestea, au devenit cu timpul ritualice: interdicţia muncilor importante atât pe câmp, cât şi în gospodărie, culesul plantelor medicinale, căci se considera că acestea după Rusalii îşi pierd calităţile vindecătoare. Oamenii superstiţioşi şi astăzi sunt siguri că Rusaliile fug de pelin, usturoi, de aceea poartă pelin, leuştean, usturoi la brâu, pun în case, ca să fie casa şi gospodăria ferită de Rusalii. Fetele şi băieţii care se întâlneau în această zi se băteau cu pelin, sărbătoarea Rusaliilor fiind numită şi a pelinului. Tot acum, pelinul se punea în toate băuturile, cu excepţia apei.

Pe vremuri, mai ales copiii şi săracii aşteptau cu mare nerăbdare sărbătorile Moşilor, care precedau invariabil marile sărbători. Moşii cădeau în zilele de sâmbătă, această zi fiind considerată a morţilor cea dinaintea Duminicii Mari, cum mai era numită Duminica Rusaliilor, în sâmbăta numită şi a Moşilor sau Moşii de Rusalii, Moşii de Vară sau Moşii cei Mari.

La Moşii de Vară, gospodinele merg la morminte pentru a le curăţa, dau de pomană în străchini fructe coapte, plăcinte, caş, mămăligă, zeamă sau borş de pasăre, purcel sau miel, scrob (omletă), nelipsind pâinea, colacii, covrigii şi lumânările iar ca băutură, femeile umpleau ulcelele pentru pomană cu lapte, vin, bere sau mied, toartele vaselor fiind împodobite cu trandafiri sau busuioc.

La Moşii de vară până nu dădeau mai întâi de pomană, nu se mănâncă nimic, crezând că acum se împărtăşesc morţii cu Sfintele Taine. Gospodinele se mai duceau cu Moşi pe la vecini şi pe la neamuri, obişnuind să aprindă lumânarea la intrarea în casă. Moşii duşi erau întorşi, gospodinele nevenind niciodată acasă cu mâna goală. De multe ori, împărţirea Moşilor era continuată şi în Duminica Mare.

Dan Horgan

The post IZVOR DE APĂ VIE. TRADIŢII DE RUSALII, POGORÂREA SF. DUH first appeared on Monitorul de Vaslui.

Împărăteasa Elena – Flavia Iulia Helena (c.248 – 329) a fost căsătorită cu generalul roman Constantinius Chlorus, fiind mama Împăratului Sfântului Constantin cel Mare. A fost o femeie deosebit de credincioasă şi cunoscută pentru pioşenia ei. A înfăptuit pelerinajul în Palestina şi în provinciile răsăritene, fiindu-i atribuite găsirea moaştelor Sfintei Cruci a lui Hristos şi aflarea rămăşiţelor celor trei magi. Se spune că în timp ce era în pelerinaj, a văzut nişte oameni ce duceau un mort pe o colină unde erau 3 cruci. Aceştia îl apropiau de fiecare dintre ele. Ajungând la ultima, când mortul a atins crucea, a înviat. Aşa a fost descoperită crucea pe care a fost răstignit Hristos.

Împăratul Constantin – Gaius Flavius Valerius Aurelius Constantinus, fiul generalului Constantin Chlorus şi al soţiei sale, Elena s-a născut la Naissus în jurul anului 274 şi a decedat în mai 337, mai este cunoscut sub numele de Constantin I sau Constantin cel Mare, a fost împărat roman între 306 şi 337, devenind conducător al întregului Imperiu Roman după înfrângerea lui Maxenţiu şi a lui Liciniu. Legenda spune că în toamna anului 312, în ajunul luptei cu Maxenţiu, Constantin a zărit pe cer, în plină zi, o cruce strălucitoare, deasupra soarelui, ce avea inscripţia: „In hoc signo vinces” – „prin acest semn vei birui”; iar pe timpul nopţii i s-a arătat în vis însuşi Iisus Hristos, cu semnul crucii, cerându-i să pună acest semn sfânt pe steagurile soldaţilor săi, urmând să fie protector în focurile bătăliei. El pune crucea pe steagurile armatei sale şi, cu numai 20.000 de soldaţi, îi învinge pe cei 150.000 ai lui Maxeutiu care se îneacă în Tibru. Sfântul Constantin intră triumfător în Roma şi în 313, împreună cu Liciniu, emite „Edictul de la Milano”, prin care se va pune capăt persecuţiilor, garantând libertatea credinţei şi a cultului.

Liciniu însă dezlănţuie din nou prigoana şi este învins de Constantin la Chrysopolis la 18 septembrie 324. Rămânând singur la conducerea Imperiului Roman, Constantin declanşează o serie de reforme sociale, administrative şi juridice bazate pe principii creştine. Alături de mama sa, ridică numeroase locaşuri de cult şi, la 11 mai 330, inaugurează oraşul Constantinopol, noua capitală a Imperiului.

Împăratul Constantin i-a scutit pe clericii creştini de tribunalele civile, îngăduindu-le în acelaşi timp laicilor să-şi supună conflictele arbitrajului episcopal; a scutit Biserica de dări, înapoindu-i tot ceea ce îi fusese confiscat şi i-a acordat dreptul de a primi legate şi donaţii; le-a acordat ajutor episcopilor, sprijinindu-i în actul de construire a lăcaşurilor de cult şi de întreţinere a clerului; a abrogat dispoziţiile şi legile contrare spiritului creştinismului; a ordonat restricţionarea luptelor de gladiatori şi trimiterea condamnaţilor la mine; a ordonat îngreunarea divorţurilor, pedepsirea adulterului şi a siluirii, a violului; a interzis aruncarea copiilor şi vinderea lor, acordând ajutoare părinţilor săraci; a luat măsuri de protejare şi ajutorare a săracilor, orfanilor, văduvelor şi bolnavilor.

Prin legea dată în anul 321, Constantin a generalizat repausul duminical în tot Imperiul Roman. Din anul 317, în Imperiul Roman, monedele au avut inscripţionat pe ele monograma creştină.

Împăratul Constantin, cunoscând puterea lui Hristos, cel ce s-a răstignit pe cruce, a crezut în Hristos adevăratul Dumnezeu.

Supunându-se voinţei lui Dumnezeu, a zidit în Vizantia o cetate mare şi slăvită, a înfrumuseţat-o cu toate podoabele şi a numit-o după numele său, Constantinopol. Apoi a mutat acolo scaunul său de la Roma cea veche, poruncind ca acea cetate să se numească Roma cea nouă, încredinţând-o apărării lui Dumnezeu şi a Prea Curatei Maicii Lui.

Participă în anul 325 la Sinodul I Ecumenic de la Niceea şi este botezat împreună cu maică-sa Elena, cea vrednică de laudă de episcopul de Nicomidia în anul 337 la 21 mai.

Împăratul Constantin este îngropat în Biserica Sfinţii Apostoli din Constantinopol alături de mama sa.

În calendarul popular, sărbătoarea Sfinţilor Constantin şi Elena este o sărbătoare a păsărilor de pădure, numită Constantin Graur sau Constantinul Puilor.

În tradiţia populară se spune că vara începe la Sf. Constantin şi Elena. Totodată este limita calendaristică pentru semănatul porumbului, al ovăzului şi meiului. În popor se spune că tot ce se seamănă după această zi, se usucă.

În ziua de 21 mai, la pomenirea Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, în calendarul popular întâlnim o sărbătoare adresată păsărilor de pădure, numită Constandinu Puilor. Tradiţia spune că în această zi păsările de pădure îşi învaţă puii să zboare. Sărbătoarea se ţine ca să nu mănânce uliul păsările din curte.

Ţinând seama că o nouă generaţie ameninţa recoltele, era interzis să se muncească în această zi. Cine lucrează în această zi, se spune că i se usucă bucatele pe câmp. Prin odihna de la muncile se preîntâmpină distrugerea holdelor şi a strugurilor de către păsările cerului.

Este ziua în care păstorii hotărăsc cine le va fi baci, unde se vor face stânele şi pe cine vor angaja să le păzească pe timpul păşunatului.

Totodată se măsoară şi se înseamnă pe răboj laptele de la oile fiecăruia.

Pentru apărarea de forţele malefice, ţăranii se adună în jurul unui foc. Prin fumul de la acest foc erau trecute şi oile pentru a fi ferite de rele, pe timpul cât vor sta singure la stână. Tot acum femeile, pentru a alunga duhurile rele şi necurate, tămâie şi stropesc cu agheasmă.

Un sincer „LA MULŢI ANI!” tuturor celor care-şi serbează ziua numelui.

Dan Horgan

The post IZVOR DE APĂ VIE. TRADIŢII DE CONSTANTIN ŞI ELENA first appeared on Monitorul de Vaslui.

Cea de-a doua vineri bazată pe magia imitativă, în care era stimulată puterea magică a apei. Spre deosebire de Vinerea Paştelui, marcată negativ de conjunctura morţii Mântuitorului (Vinerea Patimilor), această vineri este nu o sursă de moarte (valorizată pozitiv prin moartea, pieirea, secarea bolilor), ci una de viaţă, prin care sacralitatea pozitivă ţâşneşte în lume. Acum izvorăşte, este accesibilă apa tămăduitoare; de fapt, ca şi la Bobotează, toate apele sunt sfinţite. Apa este o sursă de viaţă şi pentru că acum pot fi săpate fântânile, surse potabile pentru vii şi pentru morţi. Nu în ultimul rând, sărbătoarea este respectată şi pentru că alimentează izvorul ploilor, dar şi roadele, „izvoarele” de orice fel, ale plantelor şi animalelor.

Credincioşii se grăbesc să se trezească de dimineaţă, se spală, se închină şi se grăbesc spre biserica spre a slăvi Izvorul Tămăduirii, o sărbătoare legată de Maica Domnului, menită să arate rolul Fecioarei Maria în mântuirea oamenilor. Preoţii săvârşesc prin slujbă o a doua sfinţire a apei. Nu este vorba, de o celebrare biblică a scăldătorii din Videzda ci de o serie de minuni săvârşite în urmă cu sute de ani.

Se spune că înainte de a fi înscăunat, împăratul Leon cel Mare, ca simplu soldat, s-a nimerit să treacă printr-o pădure din apropierea Constantinopolului şi a întâlnit un bătrân orb, care cu umilinţă îl roagă de puţină apă şi să-l călăuzească până la cetate. Acest bătrân orb, însă, era un om luminat de Dumnezeu şi neîncetat predica creştinilor că, în pădurile imperiale se afla izvoare şi lacuri ce sunt ocrotite de Maica Domnului, apărătoarea sihaştrilor din acele locuri. Leon va căuta în apropiere un izvor, dar nu va găsi. La un moment dat, a auzit-o pe Maica Domnului spunându-i: „Nu este nevoie să te osteneşti, căci apa este aproape! Pătrunde, Leone, mai adânc în această pădure şi luând cu mâinile apa tulbure potoleşte setea orbului şi apoi unge cu ea ochii lui cei întunecaţi”. Minunea s-a petrecut în clipa în care tânărul a făcut întocmai cum i s-a relevat de sus, şi a descoperit într-o poiană un izvor miraculos cu „apă dumnezeiască”. După ce şi-au potolit setea, Leon i-a atins cu apă ochii orbului, care şi-a recăpătat lumina. „Maica Domnului, eşti aici! Te-am găsit!”, a strigat bătrânul cu lacrimi în ochi. Copleşit de minune, Leon a căzut în genunchi şi a rostit: „Am văzut lumina cea adevărată, pe Maica Preacurată… Aici este Izvorul Tămăduirii… fântâna dătătoare de sănătate”. Apa acestui izvor a vindecat multe boli şi a tămăduit diferite răni şi suferinţe.

Bătrânul înţelept i-a prezis lui Leon că, nu după multă vreme, va ajunge împărat. După ce profeţia a fost împlinită, Leon a construit lângă acel izvor o biserică. Mai târziu, împăratul Justinian I cel Mare al Bizanţului, care suferea de o boală grea, s-a vindecat după ce a băut apa din acest izvor. Ca semn de mulţumire a construit o biserică şi mai mare, distrusă din păcate, de turci în anul 1453. Reconstruită, în secolul al XIX-lea la Istambul numele nou al Constantinopolului, credincioşii se pot închina în biserica Izvorului Tămăduirii la subsolul căreia se afla un paraclis din secolul al V-lea unde există şi până astăzi izvorul cu apă tămăduitoare din trecut.

În această zi, în unele zone ale ţării, ca şi la Paştele Blajinilor, tinerii adolescenţi fac legământul juvenil. Acest legământ se făcea, cu sau fără martori, în casă, în grădini sau în jurul unui copac înflorit. Tinerii treceau prin mai multe momente rituale prin care făceau jurământul respectiv: pronunţarea cu voce tare a jurământului, schimbul colacului şi al altor obiecte cu valoare simbolică, de obicei o oală sau o strachină din lut, însoţite întotdeauna de o lumânare aprinsă, îmbrăţişarea frăţească, ospătarea cu alimente rituale şi dansul. În unele zone etnografice, ceremonia se repetă anual, la aceeaşi dată, până la intrarea în joc a fetelor „insurăţite” şi băieţilor „înfărtăţiţi”. Persoanele legate, veri, văruţe, surate, fraţi de cruce, se întâlneau anual sau, după căsătorie, la Rusalii. După încheierea solemnă a legământului, copii şi apoi oameni maturi îşi spuneau până la moarte surată, vere, fârtate, verişoară şi se comportau unul faţă de altul că adevăraţi fraţi şi surori: se sfătuiau în cele mai intime şi grele probleme ivite în viaţă, îşi împărtăşeau tainele, nu se căsătoreau cu soră sau cu fratele suratei sau fârtatului, se ajutau şi se apărau reciproc până la sacrificiul suprem.

În unele zone din ţară, încă se mai păstrează obiceiul ca în această zi preoţii să meargă la izvoarele de apă pentru a le sfinţi şi curăţa că nu cumva să permită adăpostirea duhurilor rele prin preajma lor şi se găseau izvoare noi. Credinţa spune că acele fântâni sfinţite de Izvorul Tămăduirii nu vor seca în perioadele secetoase.

Se crede, de asemenea, că ziua Izvorului Tămăduirii este, pentru fântânari, cea mai bună zi din an. În această zi, în adâncuri, apele sunt zbuciumate, fac mult zgomot şi izvoarele sunt mult mai uşor de detectat.

Sărbătoarea Izvorului Tămăduirii se ţinea pentru mântuirea sufletelor, slobozirea izvoarelor morţilor, pentru a se deschide izvorul ploilor şi vara să fie ploioasă, pentru rodnicia plantelor, belşugul din casă, împotriva pietrei sau grindinii. Cu această ocazie nu se muncea pentru că cine lucra era lovit de o boală din care nu se mai vindeca până la moarte. Animalele de povară nu se înjugau dar se stropeau cu apă să fie feriţi de boli şi chiar de moarte, nu se ţesea nimic deoarece cu pânza ţesută în această zi nu se îmbrăcau nici măcar cei morţi, întrucât, se spune, că nu puteau fi primiţi pe cealaltă lume. În lumea satului baia cu apă rece la fântână sau cu roua dimineţii îi apărau de boli.

Bineînţeles că în lumea satului şi în ziua de Izvorul Tămăduirii se făceau de babele meştere practici de magie. Femeile fără copii lăsau în biserică, în joia din Săptămâna Luminată peste noapte, un vas cu apă, pe care îl recuperau după slujba de vineri, apă cu care prin spălare ritualică se vindecau de toate neputinţele. Tot aceste babe meştere aşezau o cană cu apă în seara de joi sub un nuc sau un soc cu numele celui ce-l interesa cât va mai trăi. Dacă în dimineaţa de Izvorul Tămăduirii se găseau urme de pământ acel om se apropia de sfârşitul vieţii pământene.

Creştinii ortodocşi vin în această zi la biserică pentru a lua parte la slujba de sfinţire a apei, cunoscută şi sub numele de Agheasma Mică aşa că oricine bea din ele sau le foloseşte pentru a se spăla în zonele bolnave se poate bucura de o înzdrăvenire grabnică. Bolnavilor li se recomandă ca în această sfântă zi să se îmbăieze sau să se spele cu rouă de dimineaţă. Tot acum se „dădeau cep” tuturor apelor, astfel încât să îşi astâmpere setea toţi oamenii care nu avut parte de apă nici pe pământ, nici în viaţa de pe celălalt tărâm. Se dă de pomană pască, ouă roşii şi o lumânare.

Dan Horgan

The post IZVOR DE APĂ VIE. TRADIŢII DE IZVORUL TĂMĂDUIRII first appeared on Monitorul de Vaslui.

  Oului ca simbolistică reprezintă mai mult decât ar putea reda orice limbaj şi mai mult decât ne poate istorisi raţiunea. Cu bine cunoscuta sa formă rotund-ovoidă care inspiră, în acelaşi timp, linişte şi mister, oul nu avea cum să fie trecut cu vederea de către oamenii de rând şi de către specialiştii în domeniu.

Mitologia populară prevede că atunci când oamenii nu ar mai înroşi ouă în joia Paştelui, atunci lumea se va sfârşi. Deşi astăzi, asociem ouăle roşii sărbătorii pascale cea mai mare şi mai importantă sărbătoare a tuturor creştinilor, tradiţia ouălor vopsite în diferite culori este mult mai veche decât creştinismul chiar din anticitate. Ouăle roşii sunt alimentele sacre de care nu este bine să îţi baţi joc sau se le iei în derâdere. Ele ne aduc aminte de coşul cu ouă aşezat sub crucea pe care Mântuitorul pătimea pentru păcatele noastre, devenind roşii în urma sângelui care picura din rănile Lui. Ciocnirea ouălor vopsite este un ritual moştenit de la primii creştini care îşi dăruiau ouă roşii de Paşti, se sărutau pe obraji şi spuneau salutul sfânt ,,Hristos a Înviat!” urmat de ,,Adevărat a Înviat!”.

  În afara ouălor vopsite, la români există o adevărată artă a încondeierii ouălor, nemaiîntâlnită nicăieri în lume. Dacă geto-dacii, venerând cultul solar, vopseau ouăle cu galben, semnificând culoarea Soarelui pe bolta cerească sau în portocaliu – culoarea discului solar la răsărit şi apus, odată cu pătrunderea creştinismului, ouăle au început să fie vopsite şi în roşu. Vecinii noştri, slavii, au împrumutat obiceiul încondeierii de la comunităţile daco-romane cu care au intrat în contact în perioada migrării lor în Europa de est şi Balcani existând peste 70 de desene diferite. 

Oul încondeiat trăieşte şi în credinţele poporului nostru şi este păzitor de duhuri necurate, oul roşu se întrebuinţa ca amuletă, obicei practicat, în zilele noastre, la ruşii din părţile Uralului, unde se făceau ouă din pietre semi-preţioase, vestitele Ouă Faberge de diferite culori, între care şi roşii, mici de tot, şi se purtau ca fetişuri la încheietura mâinii, cum se poartă mărţişoarele, după cum fetiş trebuie să fi fost ouăle de piatră vopsite cu galben şi oranj, din mormintele preistorice, îngropate odată cu mortul, ca protecţie spirituala împotriva Duhurilor Răului.

Culoarea roşie, fiind simbolul vieţii, deci al puterii, se explică pentru ce popoarele războinice au adoptat-o pe steagurile lor, pentru că la popoarele indo-germanice culoarea roşie era semnul măririi şi al cinstei, culoare cu care se înfăşurau şi împăraţii purpură, semnul forţei, al stăpânirii.

Odinioară, numai la curţile domneşti era îngăduită întrebuinţarea unor anumite obiecte de culoare roşie.

Pentru locuitorii Daciei, ouăle vopsite erau o ofrandă rituală destinată divinităţilor htoniene şi strămoşilor. Ca o rămăşiţă a acelor vremi, folclorul românesc reţine că de Paşti, cojile ouălor roşii se dădeau pe o apă curgătoare, spre a se duce în ,,Ţara Blajinilor”. (fiinţe imaginare, încarnări ale copiilor morţi nebotezaţi, al căror loc de vieţuire se afla la ,,capătul lumii”, locul unde se varsă Apa Sâmbetei). În felul acesta, şi Blajinii aflau că pentru toţi creştinii a venit Paştele.”

Creştinitatea leagă simbolul ouălor roşii de patimile lui Iisus. Se  spune că atunci când Iisus a fost bătut cu pietre, când acestea l-au atins, s-au  transformat în ouă roşii. Şi se mai spune că Sf. Maria, venind să-şi vadă Fiul răstignit, a adus nişte ouă într-un coş spre a le dărui soldaţilor să-i permită sa-şi vadă fiul, dar care s-au înroşit de sângele mântuitorului stând sub cruce. Răstignirea şi învierea reprezintă eterna legătură dintre moarte şi viaţă, aşa precum  renaşte natura în fiecare primăvară, când se reia ciclul vieţii. Oul, el însuşi purtător de viaţă, devine un simbol al regenerării, al purificării, al veşniciei.

   La noi, ouăle nu se vopsesc doar în roşu, ci şi în alte culori, realizând desene deosebit de inspirate şi frumos lucrate, în motive geometrice sau reprezentând plante, animale ori diferite simboluri de a ,,încondeia” sau ,,închistri” ouă. Armonia culorilor, delicateţea modelelor transmise din generaţie în generaţie şi măiestria execuţiei, au transformat acest meşteşug empiric în artă. Ouăle sunt încondeiate în trei-patru sau mai multe culori, de obicei, ţinând cont şi de simbolul fiecărei culori în parte.

Tehnica împistririi ouălor este cea mai complexă, mai artistică şi totodată cel mai greu de realizat întrucât, folosind baia integrală de culoare şi uzând de tehnica cruţării succesive a fondului, rezultă că munca de elaborare artistică este îndelungată şi dificilă.

Ouăle s-au încondeiat şi cu pana de gâscă, capătul de lumânare înmuiat în foc şi cu el se scria pe coaja oului după care era vopsit intr-o singură culoare de obicei roşie. De asemeni s-a mai practicat tehnica ornării ouălor şi cu peniţa cu tuş, de fapt desenarea cu tuş de diferite culori pe suprafaţa oului şi astfel ieşind la lumină adevărate opere de artă, ouă care se mai păstrează încă în muzeele de specialitate.

  Dar unealta de bază, chişiţa, este formată dintr-un beţişor de mărimea unui creion având la unul din capete fixată perpendicular o mică bucăţică de tablă foarte subţire de alamă, aramă sau tinichea, transformată în ţeavă prin înfăşurarea tăbliţei pe un ac de cusut foarte subţire, având în interior un orificiu foarte fin. Ceara se punea de regulă undeva pe marginea plitei de gătit să stea în felul acesta fierbinte, în care se adăuga un praf de cărbune foarte fin pentru a colora ceara şi astfel pentru a lăsa urme vizibile pe suprafaţa oului chiar când este desenat pe un câmp de culoare.

  Prin împistritul arhaic se realizează ornamente în două nuanţe cromatice prin simpla menajare a fondului. Deci, împistritul comportă minimum două nuanţe în afara culorii de bază, de obicei albul, vernil-ul în mai multe nuanţe, pentru ouăle de raţă şi în rarele cazuri, galbenul rezultat dintr-o baie prealabilă peste care se aplică ceara de albine cruţând succesiv celelalte straturi de culoare. Vorbind de împistritul actual ne referim la acea ,,beţie” cromatică ce reuşeşte să unifice atotcuprinzător, în cazuri excepţionale, până la 12 culori, parte rezultând din baia de culoare, parte fiind obţinute după aplicarea primei scriituri în ceară.

  Motivele decorative sunt numeroase şi fiecare motiv se prezintă în mai multe variante, care se diferenţiază în funcţie de localitate sau zonă. Variază chiar şi în acelaşi sat sau oraş şi diferit iese acelaşi motiv din mâna aceleiaşi persoane care încondeiază. Cele mai utilizate motive sunt cele arhetipale precum Soarele care apare în numeroase reprezentări, ca simbol al primăverii, dragostei de lumină şi bucuriei de a trăi, luna, cruce, steaua cu patru sau opt braţe, apoi motivele zoomorfe: albina, broasca, racul, porumbiţa, greierele, zmeul, raţa, gâsca, şarpele, melcul, rădaşca, creasta cocoşului, coarnele berbecului, peştele, apoi cele fitomorfe: frunza bradului, frunza stejarului, frunza de mesteacăn, frunza de salcie, vâscul, floarea mărului, florile de păr, frunza trifoiului, garoafa, ghiocelul, mărgăritarul, ciuboţica cucului, frunza de fragi, căpşunile, miezul de nucă, păstăile, spicul grâului, al orzului, crenguţe, urmează cele scheomorfe grebla, lopata, hârleţul, sapa, secera, roata carului, roata morii, degetele, scara, butoiaşul sau fedeleşul, ţăpoiul, vârtelniţa, furca de tors, fierul plugului, cârja ciobanului, desagii şi brâul popii, calea sau cărarea rătăcită, inelul şi fluierul ciobanului, crucea Paştelui, crucea românească, crucea rusească sau crucea moldovenească, steaua numită uneori şi steaua ciobanului sau floarea străchinii, mânăstirea şi multe alte modele pe care ţăranul român le aşternea pe suprafaţa oului ,,scriind” astfel nenumărate poveşti.

Motivele geometrice sunt cele mai vechi şi mai răspândite. În privinţa motivelor scrise, motivul tipic al oului împistrit este cel geometric, în diferite forme. Rareori îmbinat cu motivul floral, acest geometrism arhaic care este de fapt un mod de expresie plastică. Unele motive reprezintă forme din lumea înconjurătoare, simboluri abstracte şi elemente astrale iar în ornamentarea geometrică se folosesc ca elemente, liniile drepte, curbe şi frânte sau în combinaţii de linii cu puncte. Liniile folosite îmbracă diverse aspecte cu anumite semnificaţii:

– Linia verticală şi cea orizontală, traiectul vertical simbolizează, forţa activă şi o elevaţie spirituală sau materială; linia verticală reprezintă viaţa, cea orizontală, moartea.

– Linia dreaptă, utilizată ca linie de separare sau unificare, simbolizează, destinul

– Linia dublă, dreaptă, panglică centrală, drum, un ornament primitiv universal, simbolizând eternitatea. Aceste linii sunt folosite ca linii de separaţie între diverse planuri.

– Linia formând o suită de dreptunghiuri reprezintă gândirea, cunoaşterea.

– Linia în semicercuri simbolizează protecţia.

– Linia frântă orizontală în dinţi de fierăstrău, cu alternanţa direcţiilor în sus şi în jos, semnifică binele şi răul, coexistenta lor în timp. Linia frântă verticală simbolizează dominaţia.

– Linia uşor ondulată reprezintă apa, purificarea.

– Meandrul este o linie sinuoasă, fără sfârşit. Meandrul cu volute şi spirale este caracteristic ceramicii din neolitic. Grecii şi romanii l-au folosit mereu în decorarea ceramicii. El reprezintă şarpele şi simbolizează nemurirea, eternitatea. Spirală care pleacă dintr-un punct, pentru a se desfăşura la infinit simbolizează timpul, eternitatea.

– Voluta, spirală dublă, regăsită şi pe ceramica veche, simbolizează legătura dintre viaţă şi moarte.

În afară de linii se folosesc în ornamentarea geometrică şi diverse combinaţii de linii formând simboluri:

– Motivul în ,,X” un simbol foarte vechi reprezintă unirea, prietenia.

– Plasa sau reţeaua, simbol ce reprezintă separarea binelui de rău.

– Plasa oblică într-un triunghi simbolizează sentimentele omeneşti.

– Pătratul reprezintă semnul grafic al inteligenţei.

– Pătratul cu reţea semnifică înţelepciunea.

– Triunghiul simplu sau cu franjuri simbolizează stăpânirea asupra sentimentelor.

– Rombul reprezintă înţelepciunea.

– Punctele şi „picăţelele”. sunt semne primitive străvechi, bogăţia, fericirea, de asemenea stelele, seminţe1e, a1binele.

  Dintre motivele individuale remarcăm: Cercul, foarte răspândit în ornamentică, simbolizează diverse elemente ca soarele, universul, infinitul, aspectul ciclic al naturii. În afară de forma simplă a cercului, mai întâlnim forme de cerc cu punct interior, două cercuri concentrice şi cercul împărţit în două sau patru prin linii verticale şi orizontale.

Crucea, venerată ca fetiş în comuna primitivă a devenit semn distinctiv al creştinătăţii braţele sale semnificând, în acelaşi timp, şi cele patru puncte cardinale sau cele patru anotimpuri.

Despre simbolistica culorilor de pe ouăle încondeiate se poate susţine că:

– Roşu este simbol al sângelui, soarelui, focului, dragostei şi bucuriei de viaţă.

– Galben – lumină, tinereţe, fericire, recoltă, ospitalitate.

– Verde – reînnoirea naturii, prospeţime, rodnicie, speranţă.

– Albastru – cer, sănătate, vitalitate.

– Violet – stăpânire de sine, răbdare, încrederea în dreptate.

Chiar dacă sunt non culori în credinţa populară ele fac parte totuşi din culori.

– Albul – inocenţă, puritate.

– Negru – absolutism, statornicie, eternitate.

  Tradiţia populară povesteşte că ouăle roşii sfinţite la Biserica Creştină sunt un antidot redutabil contra farmecelor şi magiei negre. Vechimea obiceiului încondeierii ouălor ar putea fi doar bănuită. Există bătrâni care îşi amintesc că străbunii lor vorbeau de practici de fertilizare săvârşite de tinere perechi care îngropau ,,ouă desenate” la marginea câmpului, în noaptea de Înviere, ceea ce plasează obiceiul în vremuri precreştine. Aceeaşi vechime pare a fi demonstrată şi de perpetuarea unui model numit ,,cireşică” ce este aproape identic cu ,,vârtelniţa” întâlnită pe ceramica de tip Cucuteni sau a motivului numit ,,cărarea rătăcită”, modelul şi cel mai greu de realizat. Ouă cu calea rătăcită mai primeau şi mamele a căror copii au murit nebotezaţi.

  Dar ouăle încondeiate se foloseau nu numai la sărbătorile Paştelui ci şi în diferite alte sărbători la români cum ar fi: nunta: mirii primeau fiecare câte un ou roşu încondeiat cu motivele, coarnele berbecului care însemna spiritul de conducere în casă, berbecul întotdeauna conduce turma ca mascul dominant, apoi o inimă care înseamnă casa, şi de fapt dragostea din casă şi care inimă la rândul ei era plină de puncte albe ceea ce înseamnă stelele care la rândul lor reprezintă imensitatea dragostei din casa mirilor. La fiece cruce sunt câte un număr de patru cireşele ceea ce înseamnă rodul casei şi anume reuşita din casă şi bineînţeles neapărat copiii creştinaţi.

La începutul aratului plugarul primea un ou încondeiat cu fierul plugului ca să aibă  plugarul un an îmbelşugat şi mănos. Tot la fel şi cu celelalte simboluri scheomorfe în diferitele sezoane de agricultură. Dar ouăle încondeiate nu au fost prezente doar în zilele de Paşte ci se ornau cu ele împreună cu nucile, alunele îmbrăcate în staniol bradul de Crăciun, bradul de nuntă dar şi cel de înmormântare.

  Ouăle închistrite începeau a fi ,,muncite” în Joia Mare. De regulă, ele nu se mâncau. După ce erau sfinţite în noaptea de Înviere, erau dăruite rudelor şi celor dragi şi erau păstrate în apropierea icoanelor până la Paştele următor sau dăruite ulterior în funcţie de necesităţi. Ouăle încondeiate sunt apreciate şi nu numai în zi de Paşti, ci mereu pentru că în acest mod, noi, ca popor putem duce mai departe tradiţia noastră veche de secole. Încondeiatul ouălor a păstrat un loc special în sufletul poporului român. La o primă vedere se poate afirma că oul încondeiat aparţine trecutului, însă meşterii populari reuşesc să menţină vie această tehnică arhaică în sufletul şi credinţa noastră, intr-un timp al modernităţii, apreciată în diferite regiuni din România şi foarte căutată în oraşele mari ale ţării dar şi peste hotare.

  Urez pe această cale tuturor cititorilor o sărbătoare pascală luminată!

                                                                                                   Dan Horgan

Bibliografie:

           – Adrian Fochi – Datini şi eresuri populare de la sfârşitul secolului al XIX-lea, Editura Minerva, Bucureşti, 1976.

– Antoaneta Olteanu – ,,Calendarele poporului român”, Editura Paideia 2001.

           – Arthur Gorovei – Ouăle de Paşti – Studiu de folclor, Editura Paideea 2005.

           – Arthur Gorovei. – ,,Credinţi şi superstiţii ale poporului român” Editura, Grai şi Suflet – Cultură Naţională, Bucureşti, 1995.

– Elena Niculiţa Voronca – ,,Datinile si credinţele poporului român”, Editura Polirom Iaşi 1998.                               

– Gh. F. Ciauşanu – „Superstiţiile poporului român” Editura Saeculum Bucureşti 2005
– Ion Ghinoiu – ,,Obiceiuri populare de peste an”, Editura Fundaţiei Culturale Române, 1997.   

– Ion Ghinoiu – ,,Sărbători şi obiceiuri româneşti”, Editura Elion, Bucureşti, 2002.

– Ion H. Ciubotaru ,,Ouăle de Paşti la români Vechime, semnificaţii, implicaţii ritual-ceremoniale” Editura Presa Bună, Iaşi,  2012.

• Ion Taloş – ,,Gândirea magico-religioasă la români”, Dicţionar, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2001.

– Irina Nicolau – ,,Ghidul Sărbătorilor Româneşti”, Editura Humanitas, 1998.

– Maria Zahacinschi – ,,Ouăle de Paşti la români” Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1992

           – Narcisa Ştiucă – Sărbătoarea noastră cea de toate zilele, editura Cartea de Buzunar, 2006.

– Simion FIorea Marian – „Sărbătorile la români” Editura „Grai şi Suflet – Cultură

     Naţională”, 2001.

           – Tudor Pamfile, ,,Sărbătorile la români”, Editura Saeculum I.O., Bucureşti 1997.

         – Vieţile Sfinţilor, Editura Episcopiei Romanului şi Huşilor 1998.

The post IZVOR DE APĂ VIE: TRADIŢIA OULUI ÎNCONDEIAT first appeared on Monitorul de Vaslui.

La mai bine de o săptămână până la sărbătorile de Paști, piețele și magazinele din județ au început să pună la vânzare tot mai mult carnea de miel românesc. Mulți vasluieni însă preferă să meargă la ciobani sau să urmărească ofertele din online. Pentru că ciobanii vasluieni, de câțiva ani, s-au îndreptat spre acest mod de a-și vinde marfa, mai ales pe Facebook, dar asigură și transportul la domiciliul clientului.  

În general, în țară prețurile variază între 35 lei/kg și peste 100 de lei/kg. Dacă prețul cărnii de miel în carcasă este estimat să depășească 40 de lei pe kilogram, pentru cei care preferă să cumpere miel în viu prețul se învârte în jur de 20 de lei/kg.

Ca și alți crescători de animale, care promit același preț ca cel de anul trecut, în jur de 45 de lei/kg pentru o carcasă de miel, Marius Beligan, un crescător de animale din Vaslui, care își desface marfa în mai mult județe, promite că nu va ridica prețul: „Noi vom aduce carcase de miel, oaie și ied, deci vindem în cantități mari. Avem animale crescute natural, sănătos. Chiar dacă toate s-au scumpit, noi vom avea aceleași prețuri ca anul trecut, la 45 de lei/kg, ca să își permită lumea să cumpere. Dar acum depinde și de prețul pieței. Noi oferim inclusiv transportul gratuit la domiciliu, la nevoie”, a transmis, pentru „Ziarul de Iași”, Marius Beligan.

Fermierul vasluian a început deja vânzările în Iași, dar primește și comenzi la numerele de telefon: 0746/137.727 și 0753/575.198, unde oferă detalii.

Greșeli comune în alegerea cărnii de miel și cum să le evităm

În procesul de selecție a cărnii de miel, există câteva erori frecvente care pot compromite calitatea preparatului final. Una dintre cele mai comune greșeli este neglijarea provenienței cărnii. Este esențial să vă orientați exclusiv către surse autorizate, care respectă cu strictețe normele sanitar-veterinare. Verificarea prezenței ștampilei de control sanitar-veterinar pe carcasă reprezintă o măsură de precauție indispensabilă pentru asigurarea calității și siguranței produsului.

O altă eroare des întâlnită este alegerea mieilor de dimensiuni prea mici. Este recomandabil să evitați exemplarele sub 12 kg, deoarece carnea acestora poate fi mai puțin savuroasă și mai dificil de digerat din cauza conținutului ridicat de colagen. Optați pentru miei cu o greutate cuprinsă între 12-14 kg pentru a vă asigura o calitate optimă a cărnii. Neglijarea aspectului vizual al cărnii poate duce, de asemenea, la alegeri neinspirate. Carnea de miel proaspătă trebuie să prezinte o culoare roz deschis spre roșu, evitând nuanțele prea închise care pot indica lipsa de prospețime. Suprafața trebuie să fie uscată, fără urme de umiditate excesivă sau lipiciozitate.

Ignorarea mirosului specific al cărnii de miel reprezintă o altă greșeală frecventă. Un miros plăcut și caracteristic, lipsit de note acide sau neplăcute, este esențial pentru identificarea unei cărni de calitate. Orice abatere de la acest profil olfactiv ar trebui să vă determine să reconsiderați achiziția. De asemenea, acordați o atenție deosebită texturii cărnii, care trebuie să fie fermă și elastică la atingere, revenind prompt la forma inițială după o ușoară apăsare.

Pentru a evita aceste erori comune și a vă asigura că alegeți carnea de miel de cea mai înaltă calitate, verificați întotdeauna data sacrificării și asigurați-vă că produsul nu a fost supus procesului de congelare și decongelare. Selectați bucata potrivită în funcție de preparatul dorit și examinați cu atenție distribuția și aspectul grăsimii, care trebuie să fie albă, compactă și uniform repartizată. Evitați carnea cu grăsime gălbuie sau cu aspect unsuros. Prin aplicarea acestor criterii de selecție și evitarea greșelilor menționate, vă veți asigura că veți savura din plin aroma delicată și textura fragedă caracteristice cărnii de miel de calitate superioară, transformând fiecare masă într-o experiență culinară memorabilă.

Ouă la prețuri printre cele mai mici din UE

Prețurile ouălor au crescut ușor față de anul trecut, însă rămân printre cele mai mici din Uniunea Europeană, la poarta fermei, potrivit președintelui Uniunii Crescătorilor de Păsări din România (UCPR), Ilie Van. „Conform Observatorului Preţurilor în Uniunea Europeană (UE), preţul ouălor în România, la poarta fermei, era săptămâna trecută 211 euro/100 kg, ceea ce înseamnă că oul se vindea cu aproximativ 60 de bani, în timp ce anul trecut în perioada premergătoare Sărbătorilor Pascale era undeva la 55 de bani un ou”, a spus preşedintele Uniunii Crescătorilor de Păsări din România (UCPR), Ilie Van, potrivit Agerpres. El a spus că prețurile ouălor din România, la poarta fermei, rămân printre cele mai mici la nivelul blocului comunitar, în ciuda faptului că înainte de Paște consumul intern creşte cu 50%, iar un român consumă, în medie, aproximativ 30 de ouă, faţă de 21 într-o lună obişnuită. „Bulgaria are 222 euro/100 kg, Ungaria are 286 euro/100 kg, Polonia – 314 euro/kg, noi avem 211 euro, iar ca noi mai este Finlanda cu un preţ de 204 euro/100 kg. În rest, toate celelalte ţări din UE sunt peste noi”, a mai declarat preşedintele UCPR.

„Preţul ouălor în România, la poarta fermei, tot conform Observatorului Preţurilor în UE, cu o săptămână înainte a fost de 214,66 euro/100 kg, aproximativ 215 euro, un pic mai mare decât săptămâna trecută, când a fost 211 euro/100 kg. În perioada următoare nu estimăm modificări semnificative. Practic, nu sunt motive să crească preţul ouălor în următoarele două săptămâni. Vreau să vă spun că am văzut în supermarketuri carton cu 30 de ouă de la găini crescute în cuşcă, codul 3, cu 24 de lei, adică 80 de bani bucata. Uniunea Europeană monitorizează doar oul la carton de 30 şi din sistemul de creştere al găinilor în cuşcă. Bineînţeles că pentru ouăle obţinute din alt sistem de creştere, codul 2, codul 1, vom plăti mai mult. Şi ambalajul e altul, iar preţul creşte”, a adăugat Ilie Van.

The post Carnea de miel se scumpește în magazine, dar ciobanii o vând mai ieftin pe Facebook first appeared on Monitorul de Vaslui.

Între 4 și 25 martie, publicul român are ocazia să își susțină destinațiile favorite din țară prin vot participând la competiția Destinația Anului 2025, pe platforma cu acelasi nume, www.destinatiaanului.ro. Alegerea câștigătorilor se bazează pe un sistem de evaluare transparent, care include votul publicului, punctajul acordat de juriul de experți, puterea brandului turistic evaluat printr-o cercetare sociologică reprezentativă național, dar și evaluarea aspectului arhitectural și urbanistic.

Destinația Anului 2025 este cel mai important proiect de promovare a turismului intern românesc și a ajuns în etapa de votare a finaliștilor. Sunt peste 70 de destinații, în șase categorii, „Orașe care inspiră”, „Stațiuni balneo-climaterice”, „Tărâmuri fermecate”, „Sate de poveste”, „Cultură și educație” și „Distrație și aventură”. Între finaliste nu există nicio locație din județul nostru, care practic nu există pe harta turismului din țara noastră.  

În finala concursului „Destinația Anului 2025” ajung cele mai reprezentative 76 destinații turistice din întreaga țară. Cel mai turistic județ pare a fi Brașovul, care are 11 destinații finaliste, fiind urmat de județul Suceava, cu 9 destinații. Județele Iași și Sibiu au câte 5 destinații finaliste, în vreme ce județele Mureș, Harghita și Neamț au câte 4 finaliste.

Marii câștigători ai finalei vor fi anunțați public pe 8 aprilie, în cadrul unui eveniment de prestigiu: Gala Destinația Anului. Evenimentul, având Municipiul Sibiu ca Partener Principal și Gazdă a Galei Destinația Anului 2025, va fi găzduit la Sala Thalia a Filarmonicii de Stat Sibiu. În cadrul Galei, vor fi premiate destinațiile câștigătoare, în prezența unor personalități din turism, autorități locale, influenceri de călătorie și reprezentanți ai mass-media.

Destinația Anului este o recunoaștere a muncii și implicării comunităților locale și a antreprenorilor din turism. Potrivit organizatorilor, câștigătorii anilor precedenți au beneficiat de creșteri în intenția de vizitare și vizibilitate națională și internațională, demonstrând impactul real al acestei competiții asupra turismului românesc. 

The post Județul Vaslui nu există pe harta turismului first appeared on Monitorul de Vaslui.

„Dacă până acum te întrebai ce o să se întâmple în 2025 în Vaslui, cu ocazia Capitalei Tineretului, iată că a sosit momentul să afli!”, transmit cei de la Primăria municipiului Vaslui, printr-un comunicat, în care anunță deschiderea oficială a „anul Vaslui Capitala Tineretului din România 2025”.

Deschiderea oficială a anului Vaslui Capitala Tineretului din România 2025 va avea loc pe 1 martie 2025 la Centrul Cultural Județean cu „6 standuri interactive. 2 activări. Panel și discuție liberă”.

Promramul comunicat de municipalitate este următorul:

„Începând cu ora 10:00, vei putea participa la activări interactive, ateliere și prezentări menite să te inspire și să îți ofere o perspectivă clară asupra programului din acest an. Tot în cadrul acestora, te vei putea înscrie în direcția/direcțiile A.C.C.E.D. care te interesează.

Harta activităților:

Parter: Instacorner & Games – orele 10:00 – 18:00. (poze, relaxare & voie bună)

RITMIC Corner – orele 10:00 – 18:00 (un colț dedicat pasionaților de muzică, în care îți vei putea exersa talentul în fața unui auditoriu) .

Panel + discuție liberă: „Ce nevoi au tinerii în anul 2025?”

Etajul I – ACCED: Către viitorul MEU! Standuri Vocaționale

ACCED – orele 10:00 – 17:00: Antreprenoriat Cultură Civico-Politic + BONUS: Fă dreptate! Accederea în profesia de avocat! Ecologie Digital

Mențiune: acestea vor fi standuri cu activități practice, menite să te ajute să-ți dai seama ce direcție ți se potrivește.

Standul CTRo VS 2025 – Descoperă Capitala! – orele 10:00 – 17:00.. De ce să vii? Pentru că este un loc unde ideile prind viață, unde îți poți găsi drumul și unde poți începe o călătorie care să îți schimbe viitorul. Aici te așteaptă oameni ca tine, dornici să crească, mentori gata să îți ofere sprijin și resurse care îți pot deschide noi orizonturi”.

Intrarea este liberă. „Adu-ți prietenii și fii gata să contribui și tu la un Vaslui mai vibrant, mai implicat!”, este chemarea Primăriei Vaslui.

The post 1 Martie: Startul Oficial al Vaslui Capitala Tineretului din România 2025! first appeared on Monitorul de Vaslui.

Vastex Vaslui era în perioada comunistă una dintre cele mai mari fabrici de textile din România, dar acum a ajuns la faliment și este scoasă la licitație.

Fabrica a fost înființată în 1972 ca o filatură de fire din bumbac iar, 10 ani mai târziu, au fost adăugate o nouă filatură, o țesătorie și un finisaj chimic pentru țesături. A cunoscut o expansiune rapidă, iar în mai puțin de un deceniu fabrica și-a diversificat activitatea prin adăugarea unor secții de țesătorie și finisaj chimic pentru țesătură. Perioada 1978-1981 a fost una de aur pentru Vastex, când investițiile masive au permis creșterea capacității de producție și consolidarea poziției pe piața internațională. Exporta în Germania, Belgia, Franța, Portugalia.

În anii ’80, sub numele de Textila Vaslui, unitatea a devenit un reper în industria textilă, având comenzi constante din Europa de Vest.

Prin hotărâre a Guvernului, în 1990, din vechea întreprindere a fost constituită Societatea Comercială VASTEX S.A., societate pe acțiuni cu capital integral de stat.

În anul 2000, în urmă procesului de privatizare, societatea a devenit firmă cu capital integral privat românesc. În 2023 a intrat însă în faliment.

Astăzi dispune de teren în suprafață totală de 74.619 mp, clădiri, construcții speciale și bunuri mobile.
Prețul de pornire la licitație este de 27.184.260 lei, fără TVA.

Istoric

Scoasă pentru a doua oară la licitație, întreprinderea vasluiană Vastex a fost cumpărată în august 2000 de Castrum Corporation din Negrești-Oaș. Prețul la care a fost adjudecată fabrica s-a ridicat la 17,4 miliarde de lei vechi, aproape 23.000 lei vechi pe acțiune, în condițiile în care Vastex SA avea datorii mici la bănci și la stat. Directorul Vastex SA Vaslui de atunci a fost implicat în afaceri imobiliare ilegale, fiind condamnat în 2013 de Curtea de Apel București la 1 an și șase luni închisoare cu suspendare, pentru abuz în serviciu contra intereselor publice, fiind parte din dosarul al cărui obiect era afacerea achiziționării sediului nou al Gărzii de Mediu, unde s-a tras un mare tun imobiliar.

În 2007, producătorul de țesături și confectii Vastex Vaslui realiza venituri de 61,8 milioane de lei (18,5 mil. euro), în creștere cu 25,4% față de 2006, în timp ce profitul avansa cu circa o treime, la 4,65 milioane de lei (1,4 mil. euro). În 2006, compania raportase venituri de 49,28 milioane de lei și un profit net de 3,56 milioane de lei. Cifra de afaceri a producătorului de țesături creștea în 2007 față de anul precedent cu 33,6%, la 63,13 milioane de lei. Firma realiza cheltuieli de 56,3 milioane de lei, cu 25% peste nivelul consemnat în anul precedent. Vastex avea, la sfârșitul lui 2007, datorii totale de 14,37 milioane de lei și creanțe de zece milioane de lei. Acționarul majoritar al Vastex era Castrum Corporation, cu 69,879% din acțiuni, urmat de SIF Moldova, cu 13,754%.

Profitul companiei Vastex Vaslui (VASX) s-a comprimat cu 37% în primele trei trimestre ale lui 2008, la 2,38 milioane lei (650.000 euro), fata de cel obținut în intervalul similar din 2007, iar cifra de afaceri a scăzut cu 14%.

În 2009, conducerea SC Vastex SA Vaslui a elaborat un plan de restructurare în urma căruia 265 de angajati trebuiau concediați începând cu martie, principala cauză fiind scăderea drastică a comenzilor și pierderea unor contracte. Planul de restructurare de la SC Vastex SA Vaslui prevedea concedierea a 265 de angajați din totalul de 665. În plus, urma să se renunțe la unul din cele trei schimburi.

Tot din cauza crizei financiare, în lunile ianuarie și februarie ale anului 2009, salariații au fost trimiși acasă două săptămâni. Din perioada nelucrată, trei zile au fost considerate concediu fără plată, iar restul concediu de odihna. De atunci însă fosta mare inteprindere comunistă nu și-a mai revenit economic, ajungând la faliment.

The post S-a ales praful de Vastex: scoasă la licitație, după ce a dat faliment first appeared on Monitorul de Vaslui.

Zilele trecute, Cristian Pistol, directorul general al Companiei Naționale de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR) a anunțat că, pe 7 februarie, a semnat la Chișinău, Republica Moldova, contractele pentru proiectarea a încă patru poduri noi peste râul Prut, în valoare totală de 4,4 milioane de lei fără TVA. Cele patru noi obiective sunt: • Pod Stânca (România) – Costești (Republica Moldova); • Pod Bumbăta, comuna Vetrișoaia (România) – Leova (Republica Moldova); • Pod Fălciu, comuna Fălciu (România) – Leca (Republica Moldova); • Pod Răducăneni (România) – Bărboieni (Republica Moldova).

„Durata fiecărui contract pentru elaborarea Studiilor de Fezabilitate, semnat între CNAIR și compania Like Consulting SRL, este de 12 luni, valoarea fiecărui contract este de 1,1 milioane de lei fără TVA, iar finanțarea este asigurată prin bugetul de stat al României. Evenimentul a avut loc în prezența secretarului de stat în Ministerul Transporturilor din România, Irinel Scrioșteanu, și a viceprim-ministrului Republicii Moldova, Vladimir Bolea. Cele patru noi poduri, care vor fi construite după finalizarea Studiilor de Fezabilitate, vor asigura creșterea capacității de transport dintre cele două state și vor contribui la conectivitatea infrastructurii rutiere a Republicii Moldova cu România și, implicit, cu rețelele de transport din Uniunea Europeană. În plus, construcția acestor poduri va contribui și mai mult la apropierea economică a Republicii Moldova de România și de Uniunea Europeană”, a precizat Cristian Pistol.

Directorul general al CNAIR a mai transmis că, tot în 2025, va fi lansat în licitație și contractul pentru proiectarea și execuția unui pod nou peste Prut, la Albița, județul Vaslui, care va avea patru benzi de circulație și care va asigura conexiunea dintre infrastructura rutieră a României și cea a Republicii Moldova. Proiectul va fi finanțat prin Mecanismul pentru Interconectarea Europei (CEF).

„La ora actuală, avem în derulare și contractul pentru construcția ansamblului de poduri de la Ungheni, care va asigurarea legătura dintre România (județul Iași) și Republica Moldova (raionul Ungheni), proiect finanțat prin Mecanismul pentru Interconectarea Europei (CEF), care trebuie finalizat până la sfârșitul anului 2026, cel mai târziu. Tot în derulare sunt și contractele pentru proiectarea necesară modernizării podurilor rutiere peste Prut de la Sculeni (România) – Sculeni (Republica Moldova) și Oancea (România) – Cahul (Republica Moldova). Finanțarea acestor contracte este asigurată prin Programul Transport 2021-2027”, a mai menționat Pistol.

Trebuie spus că cele patru contracte de finanțare semnate pe 7 februarie vin la o lună de la desemnarea câștigătorului licitației (9 ianuarie).

The post Au fost semnate contractele de proiectare a noilor poduri rutiere de peste Prut, de la Bumbăta și la Fălciu! first appeared on Monitorul de Vaslui.

Ordinul nr. 28/11 din 2025, emis de președintele Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Persoanelor cu Dizabilități (ANPDPD) și de președintele Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM), care reglementează aplicarea prevederilor art. 78 alin. (2²)-(2⁴) din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu dizabilități, a fost publicat Monitorul Oficial nr.68 din 28.01.2025.

Potrivit prevederilor legale, entitățile publice și private care au cel puțin 50 de angajați sunt obligate să angajeze persoane cu dizabilități într-un procent de cel puțin 4% din numărul total de angajați. Pentru respectarea acestei obligații, angajatorii trebuie să transmită, printr-o cerere scrisă, o solicitare de sprijin către cel puțin trei organizații nonguvernamentale, care, potrivit statutului acestora, prestează servicii în folosul persoanelor cu dizabilități. Cererea trebuie transmisă organizațiilor nonguvernamentale în termen de 10 zile de la data la care angajatorii devin obligați, conform legislației, să angajeze persoane cu dizabilități. Modelul cererii este prevăzut în Anexa nr. 1 a Ordinului 28/11/2025.

La rândul lor, organizațiile nonguvernamentale sunt obligate să informeze persoanele cu dizabilități cu privire la oportunitățile de angajare, calificările sau competențele necesare ocupării posturilor vacante, condițiile de angajare, datele de contact ale angajatorilor și ale agenției pentru ocuparea forței de muncă din raza teritorială în care se află sediul angajatorilor.

După primirea răspunsului de la organizațiile nonguvernamentale, angajatorii vor stabili procedura de încadrare în muncă a persoanelor cu dizabilități în măsura în care acestea dețin calificările sau competențele necesare ocupării posturilor vacante.

Totodată, în vederea comunicării posturilor vacante destinate persoanelor cu dizabilități, angajatorii sunt obligați să transmită la ANPDPD și la agențiile pentru ocuparea forței de muncă din raza teritorială în care se află sediul social cererea scrisă, precum și dovada transmiterii acesteia către organizaţiile nonguvernamentale.

Ordinul mai prevede ca angajatorii să transmită anual, până la 31 ianuarie pentru anul anterior, o situație centralizată a funcţiilor ocupate de persoanele cu dizabilităţi angajate şi un inventar al competenţelor solicitate la angajare.

The post AJOFM informează firmele cu cel puțin 50 de angajați despre procedurile pentru facilitarea integrării persoanelor cu dizabilități pe piața muncii first appeared on Monitorul de Vaslui.

Vasluienii plătesc la apă potabilă chiar și de trei ori mai mult decât locuitorii din alte zone ale țării. În vreme ce, potrivit noilor tarife pentru apă potabilă aprobate de Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice (ANRSC), la data de 1 ianuarie 2025, anul acesta aperatorul de la noi va percepe 9,66 lei/mc, în Aquatorontal SRL din Timiş practică cel mai ieftin tarif pentru apă potabilă, de 3,52 lei/mc fără TVA, fiind urmată de operatori din Orăştie, Râmnicu Vâlcea şi Miercurea Ciuc.

După Buzău, cu cel mai mare tarif din țară, 10,06 lei/mc fără TVA, pe locul doi în ceea ce preveşte preţul ridicat al apei potabile se situează compania regională din Bacău, care are un tarif pentru apa potabilă de 9,88 lei/mc fărăTVA, urmată de societăţile din Brăila, Prahova şi Vaslui, care au stabilit preţul de 9,66 lei fără TVA.

Potrivit datelor Autorităţii Naţionale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice (ANRSC), la data de 1 ianuarie 2025 au intrat în vigoare noile tarife aprobate pentru serviciile de distribuţie a apei potabile şi preţurile pentru serviciile de canalizare-epurare. Pentru al doilea an consecutiv, Compania de Apă Buzău practică, în luna ianuarie, cel mai mare tarif pentru apa potabilă.

„Compania de Apă Buzău are un preţ la apa potabilă produsă, transportată şi distribuită lei/mc, exclusiv TVA, de 10,06 lei. Tariful la canalizare/canalizare – epurare este de 6,95 lei, exclusiv TVA. Data intrării în vigoare a preţului/ tarifului aprobat este 1 ianuarie 2025”, arată ANRSC.

The post Vasluienii vor plăti apa și în acest an cu și de trei ori mai mult decât în alte județe first appeared on Monitorul de Vaslui.

Ministerul Dezvoltării a publicat, la sfârșitul săptămânii trecute, spre dezbatere publică, un proiect de Hotărâre de Guvern care stabilește criteriile de prioritizare pentru proiectele de investiții finanțate prin Programul național de construcții de interes public sau social (PNCIPS), derulate în anul 2025, de către Compania Națională de Investiții (CNI), după cum a anunțat Cseke Attila, ministrul dezvoltării, lucrărilor publice și administrației.
Ministrul a subliniat că, prin acest proiect, se urmăresc atât stabilirea unor criterii transparente și echitabile pentru prioritizarea investițiilor din cadrul PNCIPS pe parcusul anului 2025, cât și stimularea unei implementări mai rapide a proiectelor aflate în stadii avansate de execuție, garantând, astfel, continuarea implementării programului într-un mod optimizat.

În ianuarie 2022, Guvernul României adopta o Hotărâre pentru aprobarea indicatorilor tehnico – economici a unui proiect ambițios: construirea unui bazin de înot olimpic, ale cărui caracteristici să fie potrivite și pentru accesul publicului larg la practicarea înotului în condiții de siguranță. A fost prevăzută și suma necesară, circa 95,5 milioane lei, din bugetul Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, minister care, prin Compania Națională de Investiții, se ocupă de implementarea proiectului. Primăria municipiului Vaslui, în calitate de beneficiar, va contribui de la bugetul local cu suma de 1,544 milioane de lei, aferentă cheltuielilor cu întocmirea documentației, costul avizelor și autorizațiilor și conectarea la rețelele de utilități publice. 

Au urmat apoi pașii necesari implementării acestui obiectiv de investiții: proiectarea, finalizată la începutul anului trecut, și licitațiile pentru desemnarea executantului lucrărilor, licitații care au fost și ele finalizate, astfel încât, cât de curând constructorul urmează să se apuce de treabă. Pe 8 mai 2024, municipalitatea a predat amplasamentul necesar construcției, astfel că sunt șanse mari ca la sfârșitul acestui an, noul bazin olimpic din municipiul Vaslui să fie inaugurat și să fie dat în folosință.

Bazinul este construit în vecinătatea actualului Complex sportiv, pe un teren în suprafață de 10.311 mp, clădirea în sine urmând a avea o suprafață construită propusă de 5.105,04 mp. La parterul clădirii vor fi, pe lângă saune, vestiare, birouri grupuri sanitare și dușuri, nu mai puțin de 3 bazine, unul olimpic, cu dimensiuni ce vor permite organizarea de competiții sportive, unul de antrenament și un bazin pentru copii, în timp ce la etaj vor fi amplasate tribunele. Bazinul de înot olimpic va fi construit pe un regim de înălţime S+P+M (subsol + parter + mezanin) iar în timpul competiţiilor sportive, în clădire se vor putea afla simultan 1.127 de persoane: 100 înotători, 10 persoane cu funcţii auxiliare (salvamari, personal terapii), 989 de persoane în tribuna fixă, 15 persoane în tribuna oficială şi 13 angajaţi. Bazinul de înot de dimensiuni olimpice care va fi construit la Vaslui va fi prevăzut cu un sistem de 126 de panouri solare cu câte 30 de tuburi vidate montate pe o structură metalică în parcare, pentru a nu încărca acoperişul construcţiei proiectate. Astfel, energia va fi produsă din surse regenerabile și, de asemenea, se va instala un sistem de generare a energiei electrice cu panouri solare fotovoltaice, inclusiv stocare în baterii, pentru consumul propriu al clădirii.

Complexul bazinului olimpic va mai cuprinde la exterior spații verzi, alei pietonale și de acces auto, precum și o parcare de 70 de locuri, între care 3 locuri pentru autocare și 6 locuri destinate persoanelor cu dizabilități.

Obiectivul de investiții a fost proiectat ținând cont de cerințele FINA (federația internațională recunoscută de Comitetul Olimpic Internațional pentru competiții sportive acvatice), astfel încât să poată fi acreditat pentru diverse competiții de profil, campionate europene, campionate mondiale și olimpiade. De asemenea, bazinul va fi deschis publicului larg, inclusiv pentru activitatea didactică de inițiere și învățare a înotului de către copii.

Cum va fi împărțit Bugetul Companiei Naționale de Investiții în acest an

25% din creditele bugetare ale CNI vor fi repartizate pentru investiții semnificative. Din această categorie, CNI are în derulare 29 proiecte de investiții, printre care: Academia de Muzică din Cluj Napoca, Spitalul Orășenesc din Sinaia, căminele studențești din Timișoara și Suceava, sala polivalentă din Brașov, Academia Română, Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” Timișoara, drumul județean 102I Valea Doftanei, stadioanele „Gheorghe Hagi” din Constanța și „Nicolae Dobrin” din Pitești, patinoarul artificial din municipiul Sfântu Gheorghe, Centrul pentru Optică de Mare Putere din Măgurele.
20% din bugetul alocat pentru acest an vor fi direcționați către domeniul educație, în cadrul căruia sunt în derulare peste 190 de obiective, precum Academia de Studii Economice București, Palatul Universității din București, cămine studențești din București, Constanța, Timișoara, Târgu Mureș, Colegiul Național „Carol I” și Opera Română din Craiova.
Pentru infrastructura edilitară se vor aloca 15% din creditele bugetare, în contextul în care, la nivelul CNI, sunt în derulare peste 190 de proiecte de investiții care vizează înființarea sau extinderea unor rețele de alimentare cu apă și canalizare în județele Arad, Bihor, Botoșani, Gorj, Harghita și Vâlcea, precum și reabilitarea infrastructurii rutiere din județele Constanța, Iași, Maramureș și Olt, a precizat ministrul Cseke Attila.

Proiectelor din domeniul sănătate li se vor aloca 10% din fonduri.

Tot 10% vor primi cele peste 550 de proiecte aflate în derulare în domeniul sport, precum complexurile sportive din Alexandria, Năsăud, Rodna (jud. Bistrița Năsăud), Holboca (jud. Iași), sala polivalentă din Slobozia, bazele sportive din Titu (jud. Dâmbovița) și Zărnești (jud. Brașov), bazinele de înot din Vatra Dornei, Vaslui și Târgu Secuiesc.

5% se vor aloca investițiilor din domeniul cultură, în cadrul căruia sunt în derulare peste 260 proiecte, precum centre și așezăminte culturale din județele Călărași, Prahova, Satu Mare, Olt, Cluj, Argeș, dar și cinematografele din localitățile Roșiorii de Vede și Reghin.
Pentru alte obiective de interes public sau social din domeniul construcțiilor, vor fi repartizate 15% din fondurile disponibile pentru 2025 întrucât, la nivelul CNI, se află în diferite stadii de execuție peste 195 de obiective, precum Cazinoul din Constanța, Tribunalul Teleorman și Judecătoria Alexandria, Palatul Parlamentului, Palatul Administrativ din Suceava, fostul Palat Mihail Sturdza din Iași, Penitenciarul Gherla și Baza COSR Izvorani.
Cseke Attila a reamintit că la finalul lui 2024, ministerul a alocat 900 de milioane de lei pentru plata tuturor cererilor de plată restante în cazul proiectelor de investiții derulate de minister prin CNI, se arată într-un comunicat emis de Ministerul Dezvoltării.

The post Bazinul de înot din municipiul Vaslui, pe lista priorităților Companiei Naționale de Investiții în 2025 first appeared on Monitorul de Vaslui.

PPC Energie va asigura în continuare pentru clienții săi servicii de furnizare cu valoare adăugată, cu accent pe accesibilitate și suport personalizat.

Ca urmare a fuziunii, contractele de furnizare și facturile clienților companiei PPC Energie Muntenia vor fi gestionate în continuare de către PPC Energie, fără alte modificări. Toate drepturile și obligațiile din contractul actual rămân aceleași. Totodată, produsele și serviciile de care clienții beneficiază în prezent vor fi asigurate în continuare, conform condițiilor contractuale sau prevederilor legale în vigoare.

Clienții PPC Energie vor continua să aibă acces la aceleași servicii și funcționalități esențiale prin intermediul platformei online www.PPCEnergy.ro, a aplicației web myppc.ppcenergy.ro și a aplicației mobile myPPC, disponibilă în mod gratuit în App Store, Google Play și Huawei AppGallery. myPPC permite gestionarea contului personal, plata facturilor și înregistrarea indexului. Tot aici clienții pot accesa oferte competitive pentru energie electrică și gaze naturale, precum și soluții energetice avansate, inclusiv sisteme fotovoltaice și echipamente eficiente energetic.

Le fel ca până acum, plățile se vor putea efectua online, prin direct debit sau transfer bancar sau din aplicația myPPC.

Ca noutate, pentru a veni în întâmpinarea clienților care doresc să poată achita factura direct în magazinul PPC Energie din Vaslui, Str. Inginer Badea Romeo, nr. 80, parter a fost implementată o soluție de plată prin POS.

Pentru asistență, clienții pot contacta echipa PPC Energie la numărul de telefon 021.9977, apelabil din România și din străinătate, de luni până vineri, între orele 8:00 și 20:00, cu excepția sărbătorilor legale. Tot la acest număr pot fi solicitate informații despre facturi, solduri sau contracte, iar clienții pot activa servicii precum factura electronică. Solicitările scrise pot fi trimise la adresa de e-mail contact-energie@ppcgroup.com.

The post Companiile de furnizare ale Grupului PPC în România fuzionează first appeared on Monitorul de Vaslui.

Proiectul, care are o valoare totală de 654,3 milioane de lei, adică aproape 150 de milioane de euro, urmărește „sporirea eficienței economice și a siguranței feroviare prin creșterea nivelului de centralizare al instalațiilor de semnalizare feroviară în sucursalele regionale CF Iași și Galați”.

Investitia are ca scop modernizarea instalaţiilor de semnalizare feroviară din staţiile de cale ferată ale sectoarelor: Vaslui-Iaşi (staţiile Bălteni, Rebricea, Scânteia, Grajduri, Bîrnova, Ciurea); Bîrlad – Vaslui (staţiile Zorleni, Banca, Crasna, Munteni, Vaslui); Tecuci – Bîrlad (staţiile Tecuci, Frunzeasca, Berheci, Nichişeni, Tutova, Bîrlad); Vereşti – Botoşani (staţiile Bucecea, Leorda, Botoşani) ;Bacău -Piatra Neamţ (staţiile Gîrleni, Buhuşi, Podoleni, Roznov, Piatra Neamţ).

Durata contractului este de 90 de luni, de la data precizată în Ordinul de Începere și până la data recepției finale, din care: 30 de luni durata de executie a contractului (inclusiv proiectare timp de șapte luni) și 60 de luni perioada de garanție acordată lucrărilor.

The post Semnalizarea feroviară în mai mule stații de cale ferată din județ va fi îmbunătățită printr-un proiect de 150 milioane de euro first appeared on Monitorul de Vaslui.