Ieri, zi necata n tristete pentru un ntreg Vaslui: rude, colegi, prieteni si cunostinte s-au adunat pentru a-l conduce pe ultimul drum pe Marius Alexii. Am fi vrut sa nu avem motiv sa scriem aceste rnduri, pentru ca, spunea si protopopul Vasile Prcalabu, moartea lui Marius a fost att de nefireasca: in vara vietii, cu mult nainte sa-si creasca copilul, sa-si vada nepotii, cu mult nainte sa albeasca si sa aiba amintiri. Cu mult nainte de orice. Odihneste-te n pace, prietene!
Este att de greu s scrii despre disparitia unui prieten, cu att mai mult cu ct Marius Alexii avea att de multe dorinte, attea vise abia schitate, attea proiecte si planuri de viitor. nainte de toate, avea o familie minunat: un copil frumos, Darius, si o iubit asemenea, Cristina, motive suficiente pentru a continua zbaterea numit viat. Nu a fost s fie asa. Dumnezeu a avut, se vede, alte planuri pentru Marius. L-a luat la El repede, prea repede. Poate sus, n ceruri, lipsea un reporter bun. Asa o fi, dar – chiar si asa – durerea este prea mare. Disparitia lui Marius las un gol imposibil de umplut. Oamenii care l-au cunoscut si cei care nu au avut ocazia mprtsesc aceeasi consternare. Multi i datoreaz lui Marius curajul de psi pe teritorii necunoscute, dorinta de autodepsire si curajul de a o lua de la capt cu zmbetul pe buze. Soarta s-a grabit si l-a luat dintre noi nainte de a putea s continue tot ce ncepuse. A ars ca o flacr, prea repede, cu o lumin prea mare. Alturi de colegii de breasl, de rude si de prieteni, la slujba nmormntare au participat sute de oameni pe care Marius i-a cunoscut de-a lungul carierei de jurnalist. Toti lau plns si fiecare a simtit durerea, absurdul si nedreptatea faptului c Darius, care abia nvtase s spun „tat”, a rmas mai singur. Penita zgrie hrtia. Cuvintele se adun greu cnd prietenul de lng tine ti d o ultim lectie: una aspr, pe care nici el nu vrea s o urmeze, dar… Si s-a simtit mult revolt n rndurile celor care, ieri, cu o lumnare n mn, l-au condus pe Marius pe ultimul drum. Printele protopop Vasile Prclabu si exprima convingerea c sufletul lui Marius vede, aude si vegheaz peste cei dragi, rmasi pe pmnt, si c, acolo Sus, si va gsi linistea pe care si-a dorit-o pe pmnt. Ce se mai poate spune, chiar cu glasul sugrumat de lacrimi?! C nu l vom uita? Este un legmnt cu sine al fiecruia, o definitie a prieteniei pentru cel trecut dincolo. Pentru Marius. Si, tot pentru el, o lacrim si un ultim ndemn:
Drum bun, prietene!
Odihneste-te n pace!
