– continuare din numãrul trecut –
Oul impchistrit se incepe prin trasarea a doua linii paralele, ce delimiteazã cele douã campuri ovoidale, care, mai apoi, cu ajutorul fustelor din coarne de berbec, romb, colti de lup sau creangã de brad, devine scara cu fustei. Dar scara cu fustei se mai poate face cu pupi asezati simetric de-a lungul liniei, din coarne de berbec. Pãstoritul pentru oseni a fost una dintre cele mai vechi ocupatii. Astfel, batele cioplite de oieri in lungile luni stand departe de familie sau iubite panã la coborarea de pe munte spuneau adevãrate povesti. Aceleasi povesti se mai pot citi acum doar in muzeele de etnografie, pe lãzile de zestre sau pe furcile de tors. Coarnele berbecului sunt un simbol al fertilitãtii si masculinitãtii, prin unificarea energiilor vitale intr-un punct frontal – coarnele purtãtoare de valori sacre de origine solarã legatã de lana de aur impreunã cu coarnele de origine celestã. În Egipt, leagãnul religiilor si al zeilor, zeitele Neftis si Isis erau purtãtoarele soarelui pe perioada zilei intre cele douã coarne. Aceste coarne ce strãpung metaforic orice piedicã in calea cunoasterii, a dorintei de libertate dorinta pentru un trai mai bun, autodepãsirea. Coarnele simbol al personajului care conduce turma se mai pot regãsi in Tara Dorului si pe pãretare, gulere de cãmesi, zgãrzi si lãtitare din mãrgele, manecare, stergare. Folosite si cu rol apotropaic de inãltare alãturi de scara cu fustei cu rol tropaic ocroteste habitatul casei alungand rãul si pericolele ce amenintau casa sau stana. Coborand pe Pãmant, regãsim motive ca frunza de stejar, bradul, salcia, floarea, spicul de grai, agrare: pieptenele, furca, grebla, animaliere, coarnele berbecului, creasta cocosului, talpa gãstii, dintii de lup. Mai intalnim Unda apei, Calea rãtãcitã cu pupi, meandrele si spirale. Spirala in diverse variante are o simbolisticã ce include ideea neantului, nemuririi, modelul original al acestui motiv fiind cochilia melcului un simbol strãvechi al reinnoire ciclicã a naturii. Spre exemplu, oul cu model de ‘Calea rãtãcitã’ sau in ‘Meandre’ il primeau femeile care au pierdut prunci inainte de a fi botezati, ‘Coarnele berbecului’ tinerii cãsãtoriti, uneltele agrare tãranul de ‘Alexii’ la inceputul lucrãrilor agricole, ‘Dintii de fierãstrãu’ ciobanii din munte. Un alt personaj regãsit din antichitate este Cocosul, personajul diurn al vietii cotidiene a asezãrilor din Tara Oasului, care anuntã printre ultimele gene ale noptii, dimineata binefãcãtoare care imprãstie toate tenebrele noptii, acelasi cocos cu aparitie si in povesti, vestit prin perseverenta lui de a-si redobandi punguta cea cu douã parale, iar in Biblie, la lepãdarea lui Petru de Iisus, de trei ori panã la cantatul cocosilor. Acel cocos simbolizat si individualizat pe oul incondeiat prin creasta si prin penele din coadã. Dar frunzele si florile de pe oul incondeiat se gãsesc si pe strut, construit dintr-un mãnunchi de frunze de barbinoc culese de tinere fecioare si legate de un bat de alun, simbol falic simbol al refacerii naturii originare prin unitatea principiului masculin si feminin regãsit pe steagul de nuntã dar si pe nelipsitul clop al osanului. Dar sã dãm Cezarului ce-i al Cezarului si sã lãsam autoarea, doamna Mihaela Grigorean, sã vã ducã pe un tãram magic, Tara Dorului unde veti fi plãcut surprinsi citind cartea ‘OUÃLE INCONDEIATE DE LA CÃMARZANA’.
Dan Horgan
