SFATUL TARII
În timpul frãmantãrilor politice, din ce in ce mai mult se impune ideea organizãrii cat mai bune a structurilor democratice. Ideea de autonomie presupunea in mod firesc, pe langã existenta unui organ executiv, si constituirea unui organ legislativ, care sã stabileascã normele de existentã a viitorului stat. Încã de pe 9 aprilie 1917, in ziarul ‘Cuvant moldovenesc’ era subliniatã necesitatea constituirii unei Diete provinciale, numitã Sfatul Tãrii, care sã legifereze ceea ce a fost mai bun din vechile obiceiuri si sã stabileascã reguli pentru viata politicã actualã. La aceastã idee se raliazã si participantii la numeroasele congrese tinute in Basarabia. Pe 29 septembrie 1917, se ia o primã hotãrare, care presupune traducerea ei in practicã din partea Comitetului Executiv Militar Central Moldovenesc. Motivatia pleca de la constatarea faptului cã fortele moldovenesti erau divizate intre cele militare si cele civile, lipsind o coordonare eficientã intre acestea. Celelalte forte politice, comisariatul guvernial, sovietele, diferitele comitete militare (afarã de cel moldovenesc) erau strãine de Basarabia si de interesele sale, servind doar interesele Rusiei si ale minoritarilor. În aceeasi perioadã, avusese loc un congres al sovietelor de deputati ai muncitorilor si soldatilor din Basarabia, cu participarea strãinilor, fiind prezent un singur moldovean. Congresul a avut in vedere problema aprovizionãrii oraselor, a propagandei si unele aspecte de ordin financiar si agrar. Acest congres a hotãrat trimiterea de comisari in judete si a luat hotãrari contrare cu totul tendintelor nationale din Basarabia, si-a exprimat, chiar, adversitatea fatã de ideea nationalã. Comitetul executiv rezultat in urma congresului a inceput sã manifeste tendinte dictatoriale la Chisinãu si a incercat mentinerea Basarabiei in cadrul Imperiului Rus. Pe langã aceasta, miscarea militarã moldoveneascã era consideratã un mare pericol pentru toate populatiile alogene de pe teritoriul Basarabiei si al Trasnistriei. Replica celor care sustineau natiunea moldoveneascã romaneascã a venit imediat, in sensul convocãrii unui congres la Chisinãu, intre 20 si 27 octombrie 1917, organizat de Comitetul Executiv Militar Central Moldovenesc. Cei peste 300.000 de soldati basarabeni au fost reprezentati de 898 de delegati. În cadrul prezentãrii activitãtilor militare, au fãcut o primã cunostintã cu acest eveniment, avand, atunci, in vedere mai mult hotãrarile imediate. Reamintim cã fruntasii miscãrii nationale au pornit la ora 11 de la Palatul Libertãtii spre Casa Parohialã unde urma sã- si tinã lucrãrile congresul. Fanfara interpreta ßLa Marseillaise’, cantec revolutionar de circulatie internationalã, devenit imn national al Frantei. S-a stabilit o conducere a lucrãrilor, care urmau sã se desfãsoare in limba romanã, existand, insã, si un secretariat pentru limba rusã. În conducere au fost alesi sublocotenenti si, mai ales, simpli soldati. Au luat cuvantul lideri ai Partidului National-Moldovenesc, Ion Inculet, Pan Halippa, Arzoumanian, reprezentant al Partidului Muncitoresc Social-Democrat din Rusia, Lurie, reprezentantul Partidului Social-Democrat Evreiesc (Bund). Au luat cuvantul, in continuare, alti importanti lideri ai Partidului National-Moldovenesc si reprezentanti ai militarilor. Un moment emotionant a fost creat de soldatul Toma Jalbã din Trasnistria, care se intreba, retoric: ßCui ne lãsati pe noi, moldovenii, cei ce suntem rupti din coasta Basarabiei si trãim pe celãlalt mal al Nistrului? Noi rãmanem ca soarecii in gura motanului. Fratii nostri, nu ne lãsati, nu ne lepãdati, nu ne uitati!’ În zilele urmãtoare a fost ascultat si discutat raportul Comitetului Executiv, care a prezentat chestiuni legate de autonomia Basarabiei, nationalizarea trupelor, administratia Basarabiei, problema pãmantului si a colonizãrii, momentul actual si adunarea constituantã, educatia culturalã, nationalizarea scolii, situatia moldovenilor de peste Nistru, alegerea imputernicitilor moldoveni in diferite organe de stat din Rusia, formarea fondului national. Fiecare problemã a fost evaluatã detaliat, adoptandu-se rezolutiile si hotãrarile respective. În ansamblu, congresul a declarat autonomia Moldovei. În rezolutia adoptatã se sublinia, avand in vedere cultura nationalã a neamului moldovenesc si trecutul sãu si plecand de la principiul revolutiei, cã fiecare norod are dreptul singur sã-si hotãrascã soarta sa, dorinta congresului de a uni neamul moldovenesc si a-si chezãslui drepturile lui nationale si propãsirea economicã si culturalã, hotãrand sã declare autonomia teritorialã si politicã a Basarabiei. Pentru apãrarea drepturilor si intereselor Basarabiei, pe langã stãpanirea vremelnicã, urma sã fie un imputernicit al neamului moldovenesc. Tot atunci s-a hotãrat formarea de noi cohorte moldovenesti, de la 16 panã la 100. S-a hotãrat, de asemenea, sã fie cercetat trecutul Basarabiei, in sensul stabilirii drepturilor de proprietate. O altã hotãrare sa referit la introducerea invãtãmantului obligatoriu si gratuit. Una dintre cele mai importante hotãrari a fost cea privind constituirea Sfatului Tãrii, adicã parlamentul Basarabiei autonome. Pentru ocarmuirea Basarabiei se mentiona ca, in scurt timp, sã se alcãtuiascã acest Sfat al Tãrii. Au fost discutate si aprobate principiile de consultare a organului administrativ. Acesta urma sã se compunã din 120 de deputati, moldovenii urmand sã detinã 84 de mandate (70%), iar minoritarii 36 de mandate (30%). Suplimentar, s-au mai emis 10 mandate pentru locuitorii moldoveni de peste Nistru. S-a cerut ca moldovenilor trasnistreni sã li se acorde aceleasi drepturi de care se bucurau reprezentantii tuturor minoritãtilor conlocuitoare din Basarabia autonomã. Chiar la congres au fost alesi 44 de deputati pentru viitorul Sfat al Tãrii. Asadar aici, la congresul militar, s-a stabilit structura celor care vor face parte din Sfatul Tãrii. Fiecare partid politic, grup social, miscare nationalistã, cooperatistã, feministã urma sã detinã un numãr de mandate. Tot acum s-a stabilit un congres special pentru organizarea Sfatului Tãrii in frunte cu sublocotenentul Vasile Tantu, ofiter activ, considerat energic, hotãrat si entuziast. La prima sedintã, cea din 2 noiembrie 1917, a avut loc sedinta biroului organizator pentru constituirea Sfatului Tãrii. Acum s-au impãrtit in mod proportional locurile celor 36 de deputati ai minoritãtilor nationale: 10 ucrainienilor, 10 evreilor, 2 nemtilor, 2 tiganilor, 5 venico-rusilor, 2 bulgarilor, 1 gãgãuzilor, 1 polonezilor, 1 armenilor, 1 grecilor. Organizatiilor militare din Odessa li s-au rezervat 4 locuri, Frontului Roman 3 locuri, Comitetului Executiv Central Moldovenesc 3 locuri. Pe parcurs s-a mai mãrit numãrul deputatilor si au fost mentinuti deputatii strãini, dar cu unele schimbãri de numãr de persoane, de exemplu: la ucraineni 15, evrei 2, rusi 7, bulgari 3, nemti 2, 1 la polonezi, 1 la armeni, 1 la greci, 2 la gãgãuzi. Într-un timp scurt, de nici o lunã, comitetul a reusit sã organizeze adunarea, care va avea ca primã sarcinã importantã constituirea Sfatului Tãrii si intrarea acestuia in activitate. Pe 21 noiembrie 1917, in palatul Sfatului Tãrii se deschide prima dintre lucrãri. Deasupra palatului flutura drapelul Basarabiei, tricolorul, iar in capela din acest palat, episcopul Cetãtii Albe, Gavriil, a oficiat un Te Deum in limba romanã, apoi a sfintit drapelul national al regimentului moldovenesc, iar corul protoereului M. Verezovsci a interpretat imnul national ‘Desteaptã-te, romane’ si melodia ßPe-al nostru steag e scris unire’. În starea generalã de emotie, presedintele rosteste in fatã domnilor deputati: ßDeclar sedinta Sfatului Tãrii deschisã. Toti s-au ridicat in picioare strigand: ßTrãiascã democratia, trãiascã Republica Moldoveneascã!’. A fost ales ca presedinte al Sfatului Tãrii Ion Inculet. Elena Alistar, doctor si fruntasã feminist, i-a oferit presedintelui flori si o frumoasã panglicã tricolorã. Au rostit, din nou, binecuvantãri fruntasii luptei nationale, acestora li s-au adãugat fruntasi ai diferitelor formatiuni politice, dar si reprezentanti ai fiecãrei minoritãti, de la rusi si ucraineni panã la greci si gãgãuzi. Interesele vorbitorilor au fost, si ele, diferentiate. Unii minoritari, ca E. Greenfeld, Kovarski si altii au exprimat interesele imperiale ale Rusiei. Apoi, considerand cã independenta deplinã a culturii si intereselor nationale este de ajuns si dã posibilitatea pentru rusi si evrei de a-si forma unitãtile lor conlocuitoare, reprezentantul Bundului (Partidul evreiesc) a accentuat egalitatea limbilor si garantia autonomiei personale. În general vorbitorii au sustinutã, insã, atat necesitatea constituirii Sfatului Tãrii, cat si obligatia ca si acesta sã fie ocrotit. Interesantã a fost cuvantarea lui Ion Peliban, care a considerat drept cel mai tragic aspect al istoriei noastre lipsa unitãtii. ßÎn 1812, noi am fost rupti din trupul Moldovei si alipiti la impãrãtia ruseascã. Întotdeauna s-a intamplat asa in istoria Moldovei: cand se luptau intre ei cei doi hoti, rusul si turcul, nu suferea vreunul din ei, ci sãrmanul nostru neam moldovenesc. Asa si la 1812, lui i s-a rupt o coastã din trup ca sã i se dea tarului rusesc.’ În continuare, oratorul face o precizare: ‘Turcul ne jefuia, dar nu se bãga cu cizmele lui murdare in sufletul nostru strãmosesc, pe cand Rusia lua totul de la popor, ea se bãga cu paslele sale in sufletul, in inima poporului. Ne-a interzis sã ne rugãm in limba noastrã lui Dumnezeu. Ea ne-a distrus bisericile, ne punea cu forta sã invãtãm limba rusã, a introdus aceastã limbã in administratie, judecãtorie, ne-a luat legile noastre. Diriguitori au fost adusi din Rusia. Tãrãnimea a fost inrobitã. Prin constituirea Sfatului Tãrii s-au luat mãsuri ca sã nu mai depindem de guvernul bolsevic.’ Au fost incercãri ale rusilor de a-si impune controlul asupra Basarabiei, dar fãrã rezultat, deoarece membrii acestor unitãti nu mai cunosteau nici un fel de diciplinã, pe cand rusii fãceau mitinguri toatã ziua, liderii miscãrii nationale munceau zi si noapte pentru consolidarea cuceririlor obtinute. Prima sarcinã de indeplinit si care a fost dusã panã la capãt a fost lichidarea formatiilor militare rusesti sau minoritare. Apoi urma sã fie organizatã paza depozitelor de alimente si furaje, deoarece rusii le atacau in timpul retragerii lor de pe front. Sa trecut si la repartizarea cãtre tãrani. Sfatul Tãrii s-a impus ca singurul organ avand dreptul sã adopte mãsuri radicale pentru Basarabia. Ca organ suprem al puterii a incercat, prin intensificarea activitãtii cohortelor, sã apere populatia de anarhia si jaful soldatilor rusi, anumiti comisari moldoveni, in fiecare judet, au incercat sã adune dezertorii si sã-i trimitã in Rusia. Ca in orice activitate de asemenea amploare, au existat victorii, dar si neajunsuri, asa cum vom vedea in continuare. Pentru inceput, Sfatul Tãrii emite un apel de suflet in versuri:
‘Veniti, viteji apãrãtori ai tãrii!
Veniti, cãci sfanta zi a rãsãrit,
E ziua mare a reinãltãrii
Drapelului de gloante zdrentuit.
Veniti din toate unghiurile tãrii,
Sã cucerim ce-avem de cucerit.’
A urmat un ßProiect de Organizare a ocarmuirii Basarabiei’: Puterea inaltã in Basarabia o are Sfatul Tãrii, care este cel mai inalt asezãmant de ocarmuire panã la chemarea adunãrii poporane basarabene. Organ (Asezãmant) inplinitor al Sfatului Tãrii este Sfatul Directorilor Generali, care este rãspunzãtor pentru trebile si mãsurile sale numai inaintea Sfatului Tãrii. Sfatul Directorilor Generali are toatã puterea inplinitoare si lucreazã in temeiul zacoanelor (Legilor) si povetelor date si intãrite de Sfatul Tãrii. Legãturile intre Sfatul Tãrii si stãpanirea centralã au sã se facã prin Sfatul Directorilor Generali. Sfatul Directorilor Generali este alcãtuit dintr-un director presedinte si 10 directori generali pe urmãtoarele departamente: unul pe trebile dinãuntru; al doilea pe invãtãmantul norodului; al treilea pe trebile pãmantului si ale gospodãriei sãtesti; al patrulea pe trebile finantelor; al cincilea pe treburile drumurilor de fier, pe poste si telegraf; al saselea pe treburile ostãsesti; al saptelea pe judecãtorii si pe trebile credintelor religioase; al optulea pe negot, industrie si pentru apãrarea muncii; al noulea pe trebile strãine (internationale) si al zecilea – controlul general Sfatul Directorilor Generali se alcãtuieste de o fatã insãrcinatã cu aceastã treabã de cãtre prezidiumul Sfatului Tãrii impreunã cu o comisie mijlocitoare in care intrã 7 deputati de la toate fractiile Sfatului Tãrii. Sfatul Tãrii are drept sã-i intrebe pe directorii generali despre orice treabã in ocarmuirea lor si ei sunt datori sã rãspundã. Dacã Sfatul Tãrii aratã lipsã de incredere directorilor generali, ei pãrãsesc toti sau o parte din ei. Trebile tãrii se hotãrãsc dupã zacoanele (Legile) de panã acuma, care n-au fost desfintate de stãpanirea vremelnicã (ruseascã) sau de Sfatul Tãrii. Asemenea, se iau in seamã mãsurile si poruncile stãpanirii vremelnice care au fost scoase de la 1 martie 1917 incoace si care se potrivesc cu imprejurãrile din tara noastrã.’ Am redat ad-lliteram textul de mai sus, ca exemplu de inceputuri organizatorice si ca monstrã a limbajului oficial aflat la inceputul structurãrii sale romanesti.
Dan Ravaru
