PROBLEMA TARANEASCA
Tãranii s-au impotrivit intotdeauna asupririi rusesti, chiar dacã nu au fãcut-o in mod organizat. Putini dintre ei au putut fi atrasi in luptele revolutionare rusesti de la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul sec. al XX-lea. Lipsa de aderentã nationalã i-a oprit sã activeze in organizatii care aveau interese apropriate de ale lor, dar erau preponderent rusesti (zeblea i voliapãmant si libertate). Pe tãranii din Basarabia, ca si pe tãranii din alte tãri, ii durea lipsa pãmantuluipanã la ocupatia ruseascã din 1812 existau multe sate rãzãsesti, in care pãmantul apartinea exclusiv tãranilor si, chiar in satele de clãcasi, supuse proprietãtii boieresti, tãranii aveau drepturi asupra unor loturi de pãmant numite ‘pentru hranã’. Rusii, in actiunile lor de colonizare, i-au lãsat fãrã pãmant pe cei mai multi dintre tãrani. La nenorocirile dinainte a trebuit sã se adauge alta mult mai mare, cea a rãzboiului mondial. Gospodãriile romanesti, asa cum existau ele cat de cat, au fost acum ruinate, distruse. Sutele de mii de moldoveni mobilizati in armata taristã erau, intr-o majoritate covarsitoare, tãrani. S-a ajuns, astfel, la o lipsã totalã a fortei de muncã in sate, la o decãdere a acestora, ele fiind, de fapt, adevãrata vatrã a poporului romanesc. Guvernul provizoriu nu a fãcut nimic pentru tãrani, din contrã, a continuat procesul de instrãinare a pãmantului. De aici foarte numeroasele miscãri romanesti, in intervalul dintre martie (cand a inceput sã-si exercite puterea guvernul provizoriu) si panã in decembrie. Tãranii au trecut, in cadrul miscãrilor sociale, la ocuparea mosiilor boieresti, au inceput impãrtirea pãmantului, au ocupat cu vitele imasurile si fanetele, au inceput tãierea pãdurilor. Aceasta s-a intamplat in multe localitãti pe tot parcursul Basarabiei, incepand de la Ismail, in sud, panã la Hotin, in nord. Desi tãranii activau, astfel, vechi dorinte (intr-un mod anarhic insã), ei n-ar fi avut curajul sã treacã la actiune fãrã indemnurile agitatorilor bolsevici. Pe langã agitatori au apãrut si forte propriu-zise, venite din Odessa, Herson, Nicolaev si chiar Petrograd, care, in lipsã de muncitori, doreau sã infãptuiascã revolutia proletarã cu tãrani. În anul 1917, pe teritoriul Basarabiei se mentinea un numãr impresionant de militari, care alcãtuiau spatele trupelor desfãsurate in Romania, la care se adãugau si muncitori transferati aici tot in scopul sustinerii, de data aceasta pe plan etnic, a trupelor de pe front. Bineinteles, aici era mediul in care bolsevicii isi puteau desfãsura din plin activitatea. Rezultatele au inceput sã se arate. Într-una din localtãti, la Manziri, soldatii au trecut la arestarea autoritãtilor locale, au jefuit conacul si toatã avutia proprietarului local si, ca sã facã si ei o treabã bunã, au impãrtit pãmantul tãranilor. În aceastã atmosferã, s-au format comitete agricole sãtesti pe localitãti, plase, judete, care trebuiau sã implementeze reforma agrarã si sã solutioneze, pe cale pasnicã, problemele apãrute in lumea satului. Si aici s-a manifestat tendinta fortelor de stanga de a se infiltra, de data aceasta in miscarea tãrãneascã, spre a deturna tendintele nationale spre cele practice, de interes imediat, cum a fost problema pãmantului. În consecintã, in aprilie 1917 a inceput organizarea de soviete in lumea satului. Simtite drept organisme strãine, acestea nu au avut rezonantã in inimile tãranilor; cele care s-au impus, totusi, au activat in sensul orientãrii pro-ruse, anti-romanesti. Un rol important in miscarea tãrãneascã si nationalã l-a avut Congresul Tãranilor din Basarabia. Acesta urma sã apere interesele tãranilor, sã dobandeascã dreptul Basarabiei la autonomie, sã decidã modul de repartizare a pãmanturilor moldovenesti. O primã caracterizare o intalnim la Ion Stafi: ‘La acest congress, dominat tot de organizatorii rusi, la inceput moldovenii pãreau a se tine bine in ideile lor, dar apoi, incetul cu incetul, ei au fost dati la brazdã de dibacii emisari politici de la Petrograd, tocmai cum voiau acestia. Drept urmare, congresul hotãri toate chestiunile nu in sensul in care le preconizase Partidul National Moldovenesc si in care se pronuntaserã congresele cooperatorilor si preotilor (pentru autonomia Basarabiei si pentru nationalizarea vietii ei in sens moldovenesc), ci in spiritul politicii de la Petrograd. Congresul Tãrãnesc ceru telegrafic concursul guvernului provizoriu pentru editarea, la Chisinãu, a unei gazete pentru tãrani, cu tendintã internationalistã.’ Sã vedem, insã, si alte pãreri. ‘Strãinii’ au inceput sã reducã substantial elementul moldovenesc in acest congres, obtinand ca, in cazul judetelor cu populatie compactã romaneascã, deputatii sã fie desemnati pe criteriul numãrului de populatie, iar in cel al judetelor cu populatie mixtã, sub aspect etnic, pe criteriul unitãtilor administrativeteritoriale. Astfel, judetul Chisinãu, care avea o populatie preponderent romaneascã, a trimis 45 de deputati, iar judetul Ismail, unde cota populatiei moldovenesti era mai micã, 150 de deputati de la plase, iar rusii, ucrainenii din judetul Ismail cate 3 deputati de la comunã. Astfel, majoritatea celor 500 de delegati de la congres o constituiau strãinii (ucraineni, rusi, bulgari, nemti). Deputatii au refuzat sã aleagã pe moldoveanul Gheorghe Buruianã presedinte al prezidiului congresului.’ (Moraru si Negrei, op. cit., p. 41) La congres, tãranii moldoveni au cerut de la bun inceput ca lucrãrile sã se defãsoare in limba romanã, dar reprezentantii celorlalte minoritãti, care erau mai numerosi, dupã cum am vãzut, prin artificile de mai sus, sau impotrivit si s-au declarat dispusi sã vorbeascã in limba rusã. A urmat, insã, reactia tãranilor romani si a reprezentantilor intelectualilor basarabeni, care s-au retras de la congres si s-au intrunit intr-un congres aparte, intr-altã salã de sedintã. A urmat o rundã de convorbiri in urma cãrora au revenit, totusi, in sala congresului. Delegatia social-democratã venitã din Petersburg a impus, in rezolutia congresului, o dorintã a bolsevicilor, in sensul abolirii dreptului de stãpanire a pãmantului (proprietate privatã), ceea ce era absolut contrar psihologiei tãranului basarabean. Totusi, congresul a hotãrat ca pãmantul sã treacã in administratia comitetelor agrare sãtesti in mod provizoriu, panã cand cerintele vor fi stabilite definitiv de adunarea constituantã. A urmat un nou congress, intre 27-31 august 1917. De data aceasta, participantii si-au manifestat aversiunea fatã de miscãrile unor generali taristi contra guvernului provizoriu. S-a elaborat un raport intitulat, semnificativ, ‘Privind la pãmant si libertate’, datorat lui Ion Inculet. Ideea principalã a acestui raport era ca reforma agrarã sã se realizeze in parametrii legalitãtii, sã nu se admitã acaparãri de pãmant cu de la sine putere, provocand, astfel, dezordine socialã. Tãranilor li se permite sã are si sã insãmanteze doar partea rãmasã liberã a pãmantului romanesc. S-a acordat, totusi, dreptul ca pãmantul sã rãmanã, panã la adunarea constituantã, in limitele dreptului de a fi vandut si cumpãrat, fiind admise si donatiile. La congres sa stabilit cã administrarea pãmantului si toate actele legate de impãrtirea sa intre diferite persoane se aflã sub competenta comitetelor agrare de plasã, de judet si de regiune si a unui comitet central comun pe intreaga Rusie. Formele si modalitãtile de impãrtire vor trebui adoptate de adunarea centralã, iar restituirea pãmantului urma sã fie adoptatã de adunarea constitutionalã. Acum, se va avea in vedere si o restructurare a comitetelor agrare, in componenta lor fiind inclusi cate 4 reprezentanti ale tãrãnimii. Congresul a mai propus instituirea unui control de stat, extins asupra repartitiei bunurilor, stabilindu-se o cotã minimã de productie si de salariu, precum si preturi fixe ale produselor agricole. În aceastã perioadã au mai avut loc si alte congrese, toate de importante diferite, toate avand ca scop extinderea reformelor in cele mai diverse domenii. Ca o ilustrare a atitudinii fatã de problemele tãrãnesti, reproducem textul integral al declaratiei Partidului National Moldovenesc in chestiunea agrarã. Ideile au mai fost prezentate, dar nu in totalitatea lor: ‘Plecand de la gandul cã tot pãmantul tãrii trebuie sã fie dat fãrã platã celor care il muncesc, P.N.M. propune sã se oranduiascã treaba pãmantului in Sfatul Tãrii in urmãtorul chip: Pãmantul trebuie sã fie dat in stãpanirea norodului sau, cum se zice, sã fie socializat. El va trece in mana obstilor sãtesti sau al soldatilor, care il vor impãrti plugarilor muncitori dupã o normã (catime de pãmant) care se va sfãtui de Sfatul Tãrii. Însã nu spre tãpanire, ci spre folosintã.Pãmanturile care sunt pentru gospodãria sãteascã trebuie sã se dea numai acelor oameni care vor lucra pãmantul cu bratele lor.Toate mosiile hãznãlei (Statului), fostei familii impãrãtesti, ale bisericilor, manãstirilor din tarã si de peste granitã, precum si pãmanturile mosierilor care trec peste ceea ce poate lucra omul cu bratele lui trebuie sã treacã in stãpanirea tãrii, norodului si alcãtuiesc un fond pãmantesc pentru trebuintele tuturor.În stãpanirea tãrii mai trec: A. Apele, adicã dreptul de a prinde peste, de a adãpa vitele, de a pluti pe rauri, iazuri si mãri. B. Bogãtiile pãmantului, adicã dreptul de a scoate din adancul pãmantului aur, fier, aramã, cãrbune si altele. C. Pãdurile.Mosiile hãznalei, ale fostei familii impãrãtesti, ale bisericilor, ale manãstirilor si de peste granitã, precum si pãmanturile mosierilor care trec peste ceea ce poate lucra omul cu bratele lui trec la fondul pãmantesc fãrã rãscumpãrare. Dar fiindcã multe dintre pãmanturile mosierilor sunt puse zãlog la bãnci, iar in hartiile acestor bãnci se aflã capitaluri de peste brazdã, capitaluri ale caselor de pãstrare, ale slujbasilor mici, de la fel de fel de asezãmanturi si ale oamenilor muncitori si cu micã stare, Partidul National Moldovenesc socoate de trebuintã ca la trecerea acestor mosii in fondul pãmantesc, capitalurile pomenite sã fie intoarse pe socoteala stãpanilor acestor mosii, vanzandu-li-se averea pe care o au precum painea (cerealele), vitele, si uneltele din gospodãrie.Viile si grãdinile boeresti mari trec in stãpanire obsteascã, fãrã sã fie impãrtite intre oameni, cat se lucreazã de obstii intregi.Fondul pãmantesc se socoate ca o stãpanire a intregului norod din Basarabia si este supravegheat de Sfatul Tãrii.Toti cetãtenii au dreptul de a se folosi de pãmantul slobod, dar oamenii locali care se indeletnicesc cu plugãritul primesc loturi cei dintãi. Orãsenii doritori de a se indeletnici cu plugãritul capãtã loturi numai dupã ce capãtã toti plugarii locali.Pentru ca sã se asãmãluiascã pãmanturile bune cu cele mai rele, trebuie sã se puie o daie deosebitã pe pãmanturile bune.Dacã stãpanul loturilor isi intoarce, din oarecare pricinã, pãmantul in fondul pãmantesc, atunci el are dreptul sã primeascã despãgubire pentru toate imbunãtãtirile pe care le-a fãcut pe pãmantul sãu si pe pãmantul pe care nu l-a folosit panã la capãt, precum ingrãsarea pãmantului, gardurile fãcute etc.Partidul National Moldovenesc cere stãpanirii si ocarmuirii locale sã ia toate mãsurile pentru ajutorarea plugãritului purtat de muncitorii cu bratele lor sau obstii de cooperatori.Colonizarea, adicã aducerea si asezarea de strãini pe pãmantul Basarabiei, sã se opreascã.’ În incheierea capitolului reproducem textul unui cantec de instrãinare specific pentru folclorul basarabean.
‘Nistre, apã linã,
Cine bea apã din tine
S-amãrãste ca si mine.
Strãin, Doamne, sunt pe lume
Ca si floarea din pãdure,
Strãin sunt ca pasãrea,
N-am milã la nimenea.
Strãin is ca pui de cuc,
N-am milã unde mã duc.
Strãinel ca mine nu-i
Decat puiul cucului,
La truchina nucului,
Fãr-de aripi si fãr-de pene,
Nici sã zboare n-are vreme,
Ca sã zbor pe sub pãmant,
La mãicuta la mormant,
Sã mã mangaie cu-n cuvant.
Iesi, mãicutã, panã-n poartã,
Cã-s descult si dezbrãcat,
Însetat si-nfometat.
Strãinii se pun la masã,
Ochii mei tot lacrãmi varsã,
Strãinii se veselesc,
Eu de dor mã prãpãdesc.’
Dan Ravaru
