„Femeile rationeazã, comunicã si actioneazã ca femeile, iar bãrbatii – ca bãrbatii, si este foarte bine asa, pentru cã o femeie bãrbatã este tot atât de dezagreabilã ca si un bãrbat efeminizat.” – Golda Meir
Familia rãmane una din marile realitãti existentiale ale societãtii omenesti inscrise in firescul vietii, fãrã de care cu greu s-ar putea imagina o altã alcãtuire socialã care sã-i implineascã atat de potrivit rostul. Indiferent cum am defini familia, fie utilizand definitia restransã – forma socialã de bazã intemeiatã prin cãsãtorie, care constã in sot, sotie si descendentii lor directi, copiii, fie utilizand definitia mai largã – formã de comunitate umanã intemeiatã prin cãsãtorie care uneste pe soti si copiii acestora prin relatii stranse de naturã biologicã, economicã si spiritualã, familia rãmane o necesitate biologicã cerutã de insãsi natura umanã. Însãsi traditia si cultura popularã au ca punct central familia. Drumul omului cãtre implinirea acestui rost in comunitatea din care face parte este consacrat prin obiceiuri si datini care fixeazã locul individului in comunitatea respectivã doar prin prisma familiei. Astfel, societãtile patriarhale sanctionau aspru bãrbatul care nu era cãsãtorit panã la 25 de ani, etichetandu-l, deloc onorabil, ca ‘flãcãu tomnatec’, iar fetele necãsãtorite panã la 20 de ani erau considerate, de asemenea, ‘fete bãtrane’. Urmarea era marginalizarea lor ca incapabili sã asigure progresul si dezvoltarea comunitãtii din care fãceau parte.
Miscarile de emancipare a femeiei si familia
Existã in zilele noastre tendinta extrem de vizibilã si chiar tendentioasã de a ataca si pune la indoialã tot ceea ce istoria si experienta umanã a demonstrat ca valoare in existenta ei. Una din aceste valori este familia, care recunoaste in evolutia ei modernã adevãrate asalturi si diversiuni in incercarea de a-i diminua rolul si rostul. Primul atac vine din partea Miscãrii Feministe, care apare in timpul revolutiei franceze in virtutea drepturilor fundamentale ale omului si egalitãtii proclamate de aceasta. În acest context revolutionar, scriitoarea francezã Olympe de Gouges publicã, in 1791, o carte intitulatã ‘Declaration de droits de la femme et de la citoyene’, care cuprinde principalele revendicãri ale sexului feminin. Aceste revendicãri, in pas cu evolutia societãtii umane de atunci, vor prinde contur prin ‘miscarea sufragetelor’, inceputã in SUA, la inceputul secolului al XIX-lea, soldatã cu obtinerea dreptului de vot. Va continua de-a lungul secolului al XX-lea, cu obtinerea tuturor drepturilor civile si sociale in spiritul egalitãtii cu bãrbatul. Miscarea de emancipare a femeiei, desigur, justificatã istoric, se va rãsfrange asupra relatiilor de familie asa cum arãta Simone Beauvoir in cartea sa ‘Al doilea sex’, publicatã in 1949. Autoarea va reusi sã facã un adevãrat bilant al impactului social privind noua realitate. Dincolo de analiza tipologiei feminine (sub aspect biologic, sociologic si antropologic) si prezentarea femeiei in diverse ipostaze (tanãrã fatã, indrãgostitã, mamã, narcisistã, femeie misticã, prostituatã), reuseste ca, prin adevãrate studii de gen, sã deceleze trei tipologii feminine rezultate direct din miscarea feministã: femeia agresivã (revendicativã, cu tendinte hegemonice in familie si societate), femeia izolatã (carieristã, neagã asteptãrile bãrbatilor cerand sã fie acceptatã asa cum este) si femeia dependentã (sindromul cenusãreasa), care stã in spatele bãrbatului, este manipulatoare, mimeazã neajutorarea creand un grad de codependentã in viata de familie. Impactul acestor noi realitãti se va resimti in timp prin cresterea varstei fetelor pentru cãsãtorie la peste 25 de ani, reducerea drasticã a numãrului de copii in familie, grijile domestice, ca si responsabilitatea cresterii si educatiei copilului, impãrtindu-se in mod egal intre pãrinti. Atacul la familie a fost unul indirect si privea la inceput doar actul cãsãtoriei. Plecand de la considerentul cã acest act consfinteste social, juridic si religios intemeierea familiei, feministele sustine cã unirea prin cãsãtorie este ‘o metodã inventatã de bãrbat pentru a subjuga femeia si a o mentine intr-o conditie inferioarã’. Din pãcate, pornitã ca o miscare progresistã de emancipare a jumãtate din populatia globului, miscarea feministã va avea efecte negative asupra familiei, indicatorilor demografici si educatiei copilului, ceea ce va genera in ultimele decenii un curent antifeminist chiar in sanul miscãrii. Al doilea val a fost generat de Revolutia Sexualã a anilor 60 ai secolului trecut, care ridica orice tabu legat de tot ceea ce privea intimitatea si demnitatea persoanei, incurajand un libertinaj comportamental ce contrasta flagrant cu bunele moravuri promovate de familie si traditie. Semnalul va fi dat de scriitoarea francezã Dominique Simonnet printr-o carte publicatã in 1956 sub titlul ‘Cea mai frumoasã istorie a iubirii’. Printre altele, aceastã miscare va pune capãt cãsãtoriilor aranjate, va incuraja libertatea de a alege partenerul de viatã, tinuta vestimentarã (uneori sumarã si chiar provocatoare), promoveazã libertatea de limbaj (cu accente obscene chiar si in culturã) si lanseazã sãrutul profund ca simbol al pasiunii, toate acestea sub deviza ‘trãieste clipa la maxim’ (in cãutarea adrenalinei, in termeni actuali), considerandu-se cã corpul si plãcerea sunt mai importante decat sentimental dragostei. Se va trece astfel de la dragostea idilicã la sexualitatea obligatorie, concept in care dragostea devine obscenã, cãsãtoria, ridicolã, iar sexualitatea, un act de purificare. Sã mai adãugãm si faptul cã adulterul nu va mai fi sanctionat, avortul si contraceptia in general vor deveni metode uzuale la libera alegere, iar violenta in familie, a cãrei victimã este de regulã femeia, va deveni o problemã socialã. Ceea ce va reusi intrucatva sã tempereze elanul distructiv al revolutiei sexuale va fi aparitia si rãspandirea extrem de rapidã a sindromului imunodeficientei castigate (SIDA), o boalã extrem de gravã cu transmisie sexualã si care, in contextul libertinajului neingrãdit, se rãspandeste extrem de rapid. În sfarsit, ambele miscãri, chiar dacã si-au mai temperat elanul de inceput, au reusit sã inducã un al treilea atac (al treilea val) pe care il trãim astãzi cand diverse structuri minoritare, cu orientãri sexuale curioase, reusesc sã impunã atitudini noi si chiar prevederi legislative care deturneazã intelesul, rostul si rolul consacrat, traditional istoric al familiei.
Impactul asupra familiei
Motivatia principalã in spatele cãrora se ascund aceste asalturi este tentativa declaratã de emancipare a relatiei de cuplu si modernizarea ei in spiritul noilor realitãti ale lumii de astãzi. Rezultatul unei asemenea atitudini promovatã de noul val a fost relativizarea rostului familiei, ca apoi, prin bagatelizarea relatiei de cuplu, sã se demonteze mitul familiei, inlocuindu-l cu ipoteze teoretice sau constructii mentale de cele mai multe ori in contradictie flagrantã cu realitãtile existentiale. Interesant este faptul cã cei care trudesc la asemenea enormitate sunt tocmai cei incapabili de a-si intemeia o familie, nu stiu ce inseamnã a creste unul sau mai multi copii sau, si mai trist, sunt incapabili sã priceapã rostul vietii. Putini au inteles (sau inteleg) cã, odatã cu subminarea familiei, se submineazã de fapt fundamentul societãtii, care este in primul rand unul biologic, in virtutea legilor vietii, legi care cer cu necesitate alcãtuirea familiei in scopul cresterii si protejãrii copiilor, cu alte cuvinte, generatiile care se succed. Pe aceastã ratiune, existentialã pentru fiinta umanã, se clãdeste cea de a doua, aceea de educatie si formare a omului pentru viatã la nivelul exigentelor sociale ale timpului pe care fiecare generatie il trãieste efectiv. Toate aceste abordãri tintesc familia, pentru cã submineazã esafodul ei biologic si, strans legat de aceasta, fondul educativ, care, prin orientãrile rationalist-intelectualiste, conduc in cele din urmã la rãstãlmãcirea rostului formativ al familiei. Dincolo de problemele cu adevãrat iimportante ale umanitãtii, cum sunt cele de ordin economic, social, ecologic si climatic, intr-o lume amenintatã de rãzboi, terorism, foamete si molime, apar aceste probleme artificiale, izvorate din niste teorii curioase care deturneazã atentia de la adevãrurile existentiale. Asociate insã cu unele tendinte comportamentale aberante, aceste teorii incearcã sã demonstreze cã albul este negru, cã tatãl poate fi si mamã, cã relatia de familie este mai putin importantã decat viata de familie, cã primii pasi in socializarea individului au o valoare relativã si pot fi fãcuti oriunde, sfarsind in adevãrate elucubratii, cand sustin faptul cã individul ar putea ajunge sã-si comande mental orientarea si perceptia propriei persoane ca realitate fizicã doar prin resorturile mintii ce ar actiona asupra unei materii care, in conceptia lor, nu ar avea nimic de a face cu dualitatea spiritmaterie ce defineste dintotdeauna fiinta umanã. Ca un rãspuns la aceste tendinte moderniste si ‘corecte politic’, evocatoare mi se pare atitudinea exprimatã public a fostului prim ministru al statului Israel, Golda Meir, care, in 1964, afirma: ‘Femeile ratio – neazã, comunicã si actioneazã ca femeile, bãrbatii – ca bãrbatii, si este foarte bine asa, pentru cã o femeie bãrbatã este tot atat de dezagreabilã ca si un bãrbat efeminizat.’
Impactul asupra dezvoltarii si formarii fiintei umane
Cei care lanseazã asemenea aberatii sunt departe de a intelege si a recunoaste rolul familiei in dezvoltarea individualã si a societãtii umane. Nu voi dezvolta acest subiect, pentru cã am fãcut-o intr-o suitã de eseuri cu aceastã temã, dar voi sublinia faptul cã functia educativ-formatoare a individului, a cãrei rol indirect este si preluarea si transmiterea tezaurului cultural (limbã, traditie, obiceiuri, datini, credintã) nu este mai putin importantã, din perspectiva neamului decat functia economicã sau chiar reproductivã, de pildã.
– continuare în numãrul viitor –
* Valeriu Lupu – doctor în stiinte medicale
Bibliografie:
1. A. C. – Panã unde si-a avut rostul miscarea de emancipare a femeiei?, Smart Woman, News.ro, 9 sept. 2009;
2. Beauvoir Simonne – Al doilea sex, Ed. Univers, Buc. 2004;
3. Burciu Ilinca, Titã Claudia – Feminismul, WordPress.com, 27.01.2015;
4. Ciupercã C. – Cuplul modern: intre emancipare si disolutie, Ed. Tipoalex, Alexandria, 2000;
5. Constantinescu M. – Sociologia familiei, Ed. Universitaria, Pitesti, 2004;
6. Dan Sebastian – Emanciparea femeiei si consecintele asupra familiei, News.ro, august, 2015;
7. Lupu V – Medicinã si societate (eseisticã medicalã), Ed. Pim, Iasi, 2013;
8. Miroiu Mihaela, Grunberg Laura – Abordãri feministe in filosofia contemporanã (drumul cãtre autonomie), Ed. Polirom, Iasi, 2004;
9. Miroiu Mihaela, Dragomir Otilia – Lexicon feminist, Ed. Polirom, Iasi, 2002;
10. Popescu Cristian – Alexandrina Cantacuzino si miscarea feministã romaneascã, historia.ro, 20;
11. Simonnet Dominique – Cea mai frumoasã istorie a iubirii, Ed. Paralela 45, Buc. 2006;
12. Traister Rebeca – Alianta familiilor din Romania, rostonline.ro.
