n paralel cu ofensiva german condus de Machensen, pe frontul romanesc se fac in permanent schimbri de trupe, de cele mai multe ori unittile rusesti fiind inlocuite de altele, romanesti. Astfel, Corpul VIII rus este inlocuit de Divizia a 10-a roman, comandat de generalul Chikovschi. nlocuirea s-a fcut in conditii nu prea bune, rusii neraportand datele militare necesare. Pe 14 august, de dimineat, intentiile ofensive ale germanilor sunt sustinute, ca de obicei, de artilerie, intreaga zon fiind acoperit atat de fumul tragerilor, cat si de gazele datorate germanilor. Din randul acestora se dezlntuie un asalt asupra liniilor rusesti de pe dealul Chicera, asalt realizat de trupele de elit ale corpului alpin. Bineinteles, rusii nu rezist, ceea ce duce la obisnuitul strigt al romanilor (Fug rusii!’), un strigt aproape general la Mrsesti. Din nou, romanii sunt obligati s ia initiativa si s infunte valul de foc revrsat de germani, ca de obicei bine inzestrati cu armament superior. Lupta este crancen, pozitiile sunt ocupate, reocupate, pierdute, recucerite. O nou fapt de eroism ii apartine cpitanului Vasile Serbnescu, cel care conduce o unitate de mitralier pan aproape de liniile germane, echip ce isi dovedeste eficienta pan cand, in urma contraatacului german, servantii mitralierelor mor unul dup altul, cel din urm fiind cpitanul (care a imprtsit, si el, soarta subordonatilor). Dup infruntrile de la Chicera urmeaz cele din pdurea Prisaca, acolo unde erau concentrate unitti romane din Divizia a 5-a. De aici se putea exercita controlul asupra unor importante ci de comunicatie, linia ferat Mrsesti- Tecuci si linia Panciu-Tecuci, de asemenea si marele pod de la Cosmesti. Pozitiile erau intrite cu mai multe randuri de transee si sarm ghimpat. Pentru germani era necesar cucerirea pozitiei romane din pdurea Prisaca si, pentru aceasta, arunc in lupt o intreag divizie de artilerie insotit de infanterie. Bombardamenul realizat de aceasta duce la distrugerea lucrrilor romane de fortificatie si comunicatie. Din nou, gazele asfinxiante au efect asupra militarilor nostri. Divizia a 5-a, deja greu incercat, nu reuseste s mai tin piept puhoiului inamic. Soldatii sunt epuizati, rezervele nu mai exist. Pe mai multe coloane, germanii ajung pe malul Siretului. O parte dintre ai nostri incearc s treac inot raul. Pierderile sunt cumplite, dintr-un regiment intreg se salveaz numai aproximativ 100 de oameni, iar acestia se concentreaz in fata podului. S mai amintim c in aceast lupt, dar si, in general, la Mrsesti, s-au sacrificat si ofiteri din misiunea francez, care au inteles s fie alturi de romani in cele mai periculoase situatii. Totul se concentreaz, in continuare, asupra podului de la Cosmesti, care asigura, dup cum am vzut, atat comunicatiile feroviare, cat si cele rutiere. n momentul in care situatia devenise extrem de grav, apar unitti din Divizia a 4-a care, impreun cu ceilalti lupttori, reuseste in ultimul moment s salveze principalul obiectiv al luptelor, podul atat de dorit de germani. Atunci cand a fost necesar, podul a fost aruncat in aer, ceea ce a pus capt intentiilor inamicului. Alte confruntri importante au fost cele de pe plaiul Munceiului. Si aici, pentru a nu-stiu-cata oar, se repet momentele de lasitate ale soldatiilor rusi. O parte dintre ei sunt readusi pe pozitii de un regiment de cazaci, unitate de elit a armatei ruse, care serveau si ca politie militar, convingandu-i’ pe infanteristii rusi cu lovituri de bici si intepturi de sulit s-si fac, totusi, datoria. Armata a 2- a roman, principala fort in btlia de la Mrsesti, se afl si acum intr-o situatie incert, deoarece nu are flancurile asigurate. Totusi romanii reusesc s-i resping pe germani si s reocupe platoul Munceiului. Situatia se agraveaz, ins, in ziua de 16 august, cand luptele devin mai crancene, si doar cooperarea cu trupele generalului Averescu, antrenate, in cea mai mare parte, in luptele de la Oituz, reuseste s restabileasc situatia, oprind incercarea germanilor de a inainta. n continuare, luptele se concentreaz la Panciu. Si aici, presiunea german este din ce in ce mai puternic. n seara zilei de 16 august, inamicul incearc un atac de surprindere, fr atac de artilerie, crezand c ploaia torential care se dezlntuise va masca miscrile sale. Spre uimirea lor, romanii resping atacul. n urmtoarele dou zile domneste o acalmie relativ, ambii adversari incearc s foloseasc acest rgaz pentru consolidarea pozitiilor. Constantin Kiritescu face, cu acest prilej, un nou elogiu militarilor romani si conductorilor de atunci ai trii: Cea mai sigur aprare o fceau, ins, vointa de lupt a soldatilor, energia lor neinfrant. Erau ziduri mai puternice decat intriturile cele mai mestesugite. Nimic nu putea inlta sufletele lupttorilor, nici mri mai mult curajul lor in lupt, decat cand vedeau in mijlocul lor pe capii incoronati ai trii lor imprtsind aceleasi primejdii, ptimind in aceleasi temeri si bucurandu-se de aceleasi izbanzi. Era, in clipa cea grea, imaginea celei mai desvarsite uniri a tuturor fiilor trii, de la cel ce purta coroana mririi si a durerii, pan la cel ce tinea garda transeei cu arma, prinsi cu totii in acelasi simtmant: dragostea de tar si sfortarea, pan la jertfirea de sine, pentru mantuirea ei. Regele Ferdinand insusi a venit, in zilele cele mai cumplite ale btliei, ca s examineze situatia cu ochiul sigur al sefului si a stat, ceasuri intregi, in mijlocul statelor majore ale comandamentelor, nepstor de pericol, in ploaia de obuze si de srapnele.’ Btlia de la Mrsesti dura de 13 zile, cu mari pierderi, iar germanii nu reusiser s obtin nici un succes palpabil. Liniile rusesti, pe care le cuceriser temporar, erau acum pierdute si intrite de trupele romanesti. Niciunul din marile obiective propuse nu fusese atins, nici cel mai dorit dintre acestea, adic trecerea Siretului. Machensen, care purta supra-numele de Sprgtorul de fronturi’, se dovedise neputincios pan acum. Se hotrste pentru un atac decisiv, adic indreptat, de data aceasta, numai asupra romanilor, sectorul de front al acestora fiind cel mai important. Marele cartier german hotrste inceperea unei mari ofensive la Mrsesti, combinat cu activittile militare de la Oituz. n conceptia lui Machensen, lovitura principal trebuia dat intr-o zon cuprins intre Panciu si Mrsesti, unde se aflau Divizia a 13-a roman si ce mai rmsese din Divizia a 5-a. Un punct de cea mai mare important era pdurea de la Rzoare, de unde puteau fi controlate cile de comunicatie. mpotriva Rzoarelor sunt concentrate mai multe trupe inamice, grupul de atac fiind format din cinci divizii, sustinute pe flancuri de alte mari unitti. Romanii erau protejati de o linie de transee bine gandit, intins pe dealuri, dar si in zonele mai joase. Linia proteja localitatea Mrsesti, pan atunci foarte putin cunoscut in tar. naintea btliei domnea obisnuitul calm care, intotdeauna, a precedat marile furtuni. Bombardamentele reciproce sunt mult mai intense de data aceasta, iar primele victime mai importante sunt in randul romanilor, care pierd slabele lor lucrri de fortificare. Frontul de atac este extins de la Mrsesti pan la Cosmesti, desi cea mai mare concentrare rmane cea din fata Mrsestilor. Cele mai grave lovituri le primesc Divizia a 9-a si Regimentul 9 de vantori, in cea mai mare parte aflat in linia intai. Un atac din flanc pare aproape decisiv pentru Divizia a 9-a, dar comandantul acesteia, generalul Scrisoreanu, restabileste forta combativ a acesteia. Rezistenta roman ii oblig pe germani s caute noi si noi puncte vulnerabile, mai ales acolo unde legturile dintre unittile noastre nu erau bine organizate. Pretutindeni, ins, este respins, un succes temporar fiind ocuparea unei prti din fabrica de zahr, un obiectiv mereu disputat de aproape dou sptmani. Nu rezist mult nici acolo, deoarece devin victimile unui dublu atac incrucisat. Legturile dintre Divizia a 13-a si cea de-a 10-a erau in partea de nord vest a pdurii La Rzoare’, un nume intrat in patrimoniul eroismului romanesc. Atacurile de aici ale infanteriei germane se repet mereu, inamicii vin val dup val. Folosind accidentele de teren, reusesc o inaintare pe pozitii in sectorul Regimentului 9, spre gara Mrsesti, la un moment dat ocupand-o, chiar, partial. Succesul este, ins, de foarte scurt durat, fiindc ceea ce mai rmsese din Regimentul 9 reuseste s recucereasc pozitia. Dar situatia devine tot mai grea pentru armata roman, inamicul descoper si exploateaz un punct slab intre dou regimente si reuseste o strpungere. Pierderile noastre sunt mari, intre rniti se inscrie, chiar, un comandant de regiment, colonelul Rosetti. Putem vorbi de un moment culminant: o victorie german ar fi insemnat ca trupele romane de la Mrsesti s mearg in prizonierat sau s fug peste Siret. O ultim sperant este intrarea in foc a rezervei Diviziei a 9-a. Trebuie s remarcm, in acele momente de mare gravitate, faptele de eroism are cpitanului Grigore Ignat din Barlad. Se cuvine, in amintirea acestuia, s citm un larg pasaj din cartea lui Constantin Kiritescu: Cpitanul Ignat primise ordinul s tin pe loc inaintarea inamicului cu orice pret. El a inteles care e singurul pret cu care se poate plti oprirea inamicului si nu i s-a prut prea mare. Mitralierele incep s tcne, iar dusmanul e pironit in fata transeei. Artileria german repereaz transeea si arunc ploaie de srapnele peste compania de mitraliere; ea st neclintit si tcniturile precipitate parc numr vietile pe care le rpune si tot nu pridideste. De dou ori dusmanul amenint cu impresurarea. De dou ori si compania isi schimb asezarea si secerisul nu conteneste… Cpitanul Ignat d un ordin scurt. Ofiterii si gradatii la piese’. Si el insusi se aseaz la piesa numrul 1. Sub mana dibace a maestrului, glasul mitralierei izbucneste mai furios decat oricand si minutul fatal soseste. Puhoiul dusman a trecut peste mormanul de cadavre semnate in fata companiei eroice si s-a npustit, furios, in linia ei de fier si foc. Cei din urm servanti, rmasi in viat sunt tintuiti cu baionetele pe mitralierele lor. La postul su, cpitanul Ignat, strpuns de zeci de baionete, cade, imbrtisand teava inrosit a mitralierei pe care o servise in cea din urm clip. Jertfa lor nu a fost zadarnic, oprirea chiar pentru un scurt timp a inaintrii inamice a servit ca rgaz pentru sosirea unor noi rezerve.’
Dan Ravaru
