�ncepe b�t�lia de la M�r�sti

Dup� cum am v�zut, dup� aproape un an, romanii se preg�tesc s� inceap� o ofensiv�, adic� s� preia initiativele pe campul de lupt�. Pentru aceasta a fost aleas� ziua de 19 iunie si, avand in vedere intentiile si sperantele, au fost invitati si atasati militari str�ini care s� dovedeasc�, si pentru alte t�ri, c� romanii sunt, din nou, in atac. Asa cum se intampl� inaintea oric�rei b�t�lii, mai intai a intrat in actiune artileria, cea romaneasc� fiind bine inzestrat�, avand o mare putere de foc si, deloc de neglijat, comandantii acesteia aveau informatii clare asupra locurilor unde trebuiau s� loveasc�. Focul nostru nimicitor era executat de 228 de guri de tun. Inamicul r�mane uimit, nu se astepta la o astfel de presiune. Bombardamentul romanesc se desf�soar� in timpul zilei si chiar in timpul noptii, lungimea tragerilor fiind variat� in functie de obiectivele aflate in prima linie sau cele din adancimi. Efectele asupra dusmanului au fost nimicitoare; lucr�rile de fortificatie, efectuate pe parcursul atator luni si cu mult� sarguint�, au fost distruse in cea mai mare parte, s-au creat o multime de sp�rturi si, ceea ce apare ca uimitor in desf�surarea r�zboiului, soldatii germani p�r�seau transeele distruse in cea mai mare parte. �n armata romaneasc� se semnala un entuziasm general legat de efectele bombardamentului de artilerie, entuziasmul cuprinzand atat pe soldati, cat si pe comandantul lor, generalul Averescu. Satul M�r�sti, considerat obiectiv general al viitorului atac, a fost lovit in primul rand de bombardamentul romanesc, iar dusmanii, presimtind c� vor trebui s� p�r�seasc� acea pozitie, au incendiat, si ei, depozitele pozitionate acolo. Dup� zile intregi de bombardament, patrulele de cercetasi au ajuns la concluzia c� este timpul unui atac general, in conditiile in care soldatii germani se ar�tau coplesiti sub focul artileriei romanesti. �n noaptea de 23-24 iulie incepe atacul propriu-zis al trupelor romanesti. Infanteristii nostri, folosindu-se de intunericul noptii, de denivel�rile de teren si de bogata vegetatie a zonei, se apropie, pe nesimtite, de pozitiile inamice. Faptul c� artileria inc� functiona i-a derutat pe inamici, acestia neb�nuind aproprierea asaltului. La 4 dimineata, cei care reusiser� s� ajung� foarte aproape de pozitiile germane se ridic�, deodat�, la asalt, cu strig�te mobilizatoare. Ajung in transeele inamice, se arunc� grenade si se apeleaz� la ceea ce romanii aveau o net� superioritate, adic� la lupta la baionet�. Trupele romanesti erau dispuse pe diferite sectoare, urm�rind obiective precise; atacul dealului M�r�stilor, a satului M�r�sti si a dealului Man�stioarei, a dealurilor �nc�rc�toarea si Fantana Puturoas�. Se distinge, in timpul luptelor, Regimentul 2 van�tori, care avea un trecut glorios din timpul R�zboiului de la 1877 pentru Independent�. Germanii, atat de victoriosi pan� atunci, isi p�r�sesc pozitiile si, cu mainile sus, se predau romanilor, formandu-se coloane de prizonieri. Prima etap� a atacului s-a soldat cu importante victorii tactice, au fost cucerite dou� dealuri de pe care putea fi controlat frontul, dealul M�r�stilor si cel al Teiusului. Si alte cote importante sunt ocupate de romani care, pe lang� capturarea unor numerosi prizonieri, intr� si in posesia unui important parc de artilerie. Satul M�r�sti fusese organizat de dusmani intr-o adev�rat� cetate. Era inconjurat de retele de sarm� ghimpat�, de transee betonate, iar o parte din case fuseser� transformate in mici cazemate. La o prim� vedere, satul p�rea de necucerit. Totusi, el era cel mai important obiectiv al atacului romanesc. Pe lang� bombardamentul de artilerie, s-a recurs la actiuni tactice, atacuri simulate in zona central�, cele adev�rate fiind realizate prin inv�luire. Asa c� centrul satului este cucerit prin atacuri corp la corp, iar in continuare sunt lichidate alte centre de rezistent� ale inamicului. Acum se distinge c�pitanul Coravu, despre care vom mai aminti, aflat mereu in fruntea celor pe care-i comanda si folosind, ca si acestia, toate tipurile de arme. Inamicul incearc�, dup� pierderea M�r�stilor, o rezistent� bine organizat� pe dealul Man�stioara. Aici luptele devin mult mai crancene, dusmanul luptand cu disperare si incercand, intr-un fel, s�-si salveze onoarea dup� pierderea M�r�stilor. Si aici romanii sunt inving�tori, iar un episod oarecum iesit din comun a fost capturarea unor piese de artilerie, in primul rand un tun de 105, care au fost imediat intoarse si folosite impotriva inamicului. O alt� pozitie important� era dealul �nc�rc�toarea, si el bine fortificat de inamic, acesta folosind cu dib�cie accidentele de teren al�turi de lucr�rile propriu-zise de fortificatie. Normal, ar fi trebuit efectuat un nou bombardament total de artilerie inaintea atacului dar, dup� ce acesta a fost realizat partial, din punctul de vedere al Comandamentului, a prevalat ideea unui asalt frontal de infanterie. Dusmanul rezist�, ins�, mitralierele sale actioneaz� eficient, romanii au pierderi si suport� un contra-atac al germanilor. Pentru moment, situatia pare a fi incert�. �n flancul stang, ins�, Regimentele 11 Siret si 12 Cantemir (din Barlad) lupt� cu succes pentru ocuparea unor alte in�ltimi. Si in acest sector luptele sunt crancene, iar unul dintre detasamentele romanesti cade, pentru un moment, intr-o incercuire. Cit�m dup� Kiritescu actiunile regimentului din Barlad: ‘ Trupele regimentului 12 ‘Cantemir’ au cucerit, dup� asalturi repetate, lucr�rile de la cotele 630, 575, impreun� cu intreaga creast� a sectorului s�u si a respins contra-atacurile intreprinse de dusman ca s� le reia. Pierderile noastre au fost mari; numerosi morti si r�niti au r�mas prinsi in sarmele ghimpate ale retelelor din fata transeelor dusmane.’ (op. cit., p. 69) Odat� cu romanii, si rusii din Divizia a 15-a atac�, de la nord si sud, dealul Momaia, reusind, dup� lupte violente, soldate cu mari pierderi, s�-l cucereasc�, luand si numerosi prizonieri germani. A fost, dup� cum subliniaz� Constantin Kiritescu, un adev�rat ‘Cantec al lebedei’ pentru aceast� armat�, care se afla, datorit� influentelor revolutionare, in pragul descompunerii. Pe 24 iulie putem vorbi de o adev�rat� victorie, deoarece fron tul inamic fusese rupt pe o mare l�rgime, fortificatiile se pr�busiser�, o divizie intreg� era pe fug�. Victoria a avut un mare efect moral, a contrazis convingerea comandamentului inamic privind rezistenta de nebiruit a liniei germane de fortificatie. Inamicii au fost atat de surprinsi de atacul romanesc, incat au p�r�sit locatiile in care beau cafea si consumau vin sau sampanie. S� mai amintim marile capturi de armament si munitie, precum si a unui num�r de 1.500 de prizonieri. Din interogatoriile acestora s-a constatat, din nou, marea surprindere, pentru germani, a atacului romanesc. Un element de mare important� petrecut aici este faptul c� Regimentul 2 van�tori a capturat 1.500 de proiectile inc�rcate cu gaze axfinxiante, pe care artileria german� nu avusese timp s� le foloseasc�. Un martor ocular ne prezint� imaginea dealului �nc�rc�toarei dup� ce romanii au reusit s�-l cucereasc�: ‘Spectacolul ce se inf�tisa inaintea ochilor soldatilor nostri era insp�imant�tor. Artileria roman�, in special mortierele, gr�m�dite in fata redutelor, f�cuser� ravagii in lucr�rile lor: transee, tunuri, mortiere sf�ramate erau amestecate cu cadavre si cu numerosi r�niti ce se v�itau. Printre retelele intacte de sarm� z�ceau bravii soldati ai coloanelor de atac, prinsi de moarte in pozitiile cele mai bizare, sfasiati de ghimpii sarmelor, cu hainele si carnea rupt� loviti de focurile celor dinauntru, ca si ale celor dinafar�, unii cu membrele smulse, altii f�r� capete. Tragicul revers al biruintei.’ (Florin Cristescu, Historia, nr. 19, p. 27) Pe 25 iulie, germanii trecuser� la o retragere general�, rezistenta lor, uneori disperat�, se dovedise zadarnic�. Generalul Averescu exploateaz� cu inteligent� victoria, inaintand pe tot frontul, aducand diviziile pe pozitii de inaintare. Noi cote si noi localit�ti sunt ocupate. �ntreg frontul german se afl� in pericol si, intre altele, o divizie austriac� p�r�seste linia de lupt�, numai in sectorul Casin mai rezist� unele unit�ti germane. Si tocmai acum, in avantul victoriilor, Marele Cartier General d� ordinul de oprire a inaint�rii, trupele romanesti urmand s�-si consolideze numai pozitiile pe care se aflau. Cauza acestei dispozitii fusese datorat� marilor infrangeri suferite de armata rus� in Galitia, la nordul frontului romanesc, nu atat datorit� germanoaustriecilor, cat datorit� spiritului revolutionar si defetist care bantuia in armata rus�. Aceast� motivatie a fost, de fapt, o adev�rat� lovitur� dat� romanilor: ‘Rareori o armat� victorioas� a primit o lovitur� moral� mai puternic� decat cea primit� de Armata a II-a. S� tr�iesti 6 luni de viat� chinuit�, sustinut numai de n�dejdea zilei celei mari, cand, cu pretul jertfei supreme, s� poti gusta bucuria izbandirii si, odat� ajuns aici, pe cand bratul loveste f�r� crutare, cu sabia de foc, pe cotropitorul ogoarelor noastre, s� fii deodat� oprit, nu de sl�biciunea ta, nici de puterea dusmanului, ci de dezertarea aliatului, era cea mai grozav� am�r�ciune pe care ne-o p�strase desf�surarea r�zboiului nostru, atat de darnic in deceptii de tot felul.’ (Kirtescu, op. cit., p. 71) �n versuri populare, participantii la b�t�lie, multi dintre ei cavaleristi care luptau pedestri, si-au exprimat starea de spirit in versuri de aceast� factur�:

‘Frunzulit�, frunzulit�
Verde de stejar,
Ia vezi, drag� m�iculit�,
Ce mai h�rm�sar!
H�rm�sar voinic de munte,
Ager, sprintenel,
Negru si cu steaua-n frunte,
Sai in foc cu el!
Mam� scump� si iubit�,
Fii cu Dumnezeu,
Eu merg, drag� m�iculit�,
S�-mi fac randul meu.
F�-ti viteze, s�bioar�,
Ostean, dragul meu,
Si-ti d� pentru t�risoar�
Tot sangele t�u
Pentru dulcea t�risoar�
Si steagul str�bun,
Mergi cu drag� inimioar�,
M�i, frate roman.’

Dan Ravaru