– continuare din numãrul trecut –
Faptele sale de vitejie ii atrag aprecierile peste hotarele tãrii, atat ale aliatilor, cat si ale inamicului. “Aliatii au impodobit pieptul serg. Iliescu cu diferite decoratii venite din Italia, Franta, Anglia, SUA, Polonia, Iugoslavia, Cehoslovacia, Rusia si indepãrtata Japonie. Dusmanii, in adanca lor admiratie, in timpul armistitiului din 1918, in cursul convorbirilor avute cu delegatii tãrii noastre in gara Mãrãsesti, au intrebat pe Locot. de rezervã prof. Gh. Obreja- Iasi, cine a fost cel ce a oprit inaintarea lor si le-a luat nouã mitraliere impreunã cu toti servantii si comandantul lor, cã dacã l-ar cunoaste, a spus comandantul misiunii germane, i-ar oferi cea mai mare decoratie ce strãlucea pe pieptul sãu, primitã dela impãratul Germaniei. La aceastã intrebare a rãspuns ulterior sublocotenent dr. I. Costandache din Cretesti, cã acest erou intre eroi a fost serg. Iliescu Ignat din Grumezoaia, sat apropiat de comuna sa, care a fãcut parte din aceeasi unitate cu dansul. Numele lui Iliescu era pe buzele tuturor ostasilor si comandantilor sãi si a circulat cu deosebit interes pe toate fronturile, mobilizand si dinamizand sufletele luptãtorilor. Din inalt ordin, i s-a dat cea mai inaltã decoratie ce s-a acordat numai gradelor superioare’ si a fost avansat in mod exceptional subofiter. Astfel, a devenit plutonier din Regimentul 51-52 Infanterie, Divizia 13 Infanterie. A fost decorat in 1917 cu “Steaua Romaniei’ in gradul de cavaler. “Este singurul grad inferior cãruia i s-a fãcut onoare acestei decoratiuni insemnate pentru faptele eroice cu totul neobisnuite. / Seara M.S. Regele a adunat pe acesti viteji la o masã la Palatul regal, masã la care au luat parte si M.S. Regina Maria, Altetele lor Principele Carol si Principesele Elisabeta si Mãrioara’( “Opinia’ Ziar Cotidian, Anul XIV, nr. 3228, din 16 decembrie 1917, p. 1). Ceremonia s-a desfãsurat in palatul domnitorului Alexandru Ioan Cuza, astãzi Muzeul Unirii din Iasi. Regele Ferdinand I (1914-1927) i s-ar fi adresat eroului nostru: “Iliescule, infinge furculita in curcan asa cum infingeai baioneta in nemti la Mãrãseti’. Întors in satul natal in iarna anului 1917, tatãl sãu entuziast i-a spus: “Flãcãule, iti multumesc din toatã inima si din tot sufletul pentru bucuria ce mi-o faci, venind in mijlocul nostru, dar mai presus de toate, iti multumesc pentru cinstea si onoarea ce mi-ai fãcut, purtandu-te adevãrat vitejeste pe campul de luptã. Îti multumesc pãrinteste cã mi-ai ascultat sfaturile pe care ti le-am dat atunci cand te-ai dus sã-ti faci datoria de ostas ca recrut si apoi vara trecutã, cand ai plecat la luptã. Nu pot sã te uit, cand la despãrtire, cu lacrimi in ochi ti-am spus tie si fratilor tãi, Nicusor si Petricã, fericit de acel ostas care luptã cu credinta in Dumnezeu pentru apãrarea neamului si al tãrii. Si acum, vãzand cã pe pieptul tãu strãluceste cea mai mare decoratie, imi dovedeste cat de credincios ai fost tãrii si neamului. / Totdeauna am primit de la tine vesti bune, insã cea mai mare bucurie am simtit-o atunci cand am citit in ziarul “Neamul Romanesc’, cã serg. Iliescu din Grumezoaia a fãcut minuni de vitejie pe campul de luptã. Nu inconjor sã-ti spun cã, faptele tale vitejesti mã mandresc si multumesc atat de mult, incat simt cã mi-au dat multi ani de viatã. Noi toti de-acasã ne-am rugat si vesnic ne vom ruga lui Dumnezeu ca sã ajute armatei si neamului romanesc sã-si indeplineascã visul, visat de veacuri, adicã, desrobirea pãmantului nostru strãmosesc si a fratilor subjugati, cum si unirea tuturor romanilor intr-o Romanie Mare, mãreatã si frumoasã. / Cei trei frati, plecat-au rand pe rand, / Si-au luptat cu acelasi gand / La Pralea, la Mãrãsti si Grozãsti, / Dar mai ales la Mãrãsesti’. Personalitatea lui Ignat Iliescu atrage interesul marelui istoric Nicolae Iorga, care scrie despre el: “Pentru intaia oarã in cursul actualului rãzboi, s-a acordat decoratia “Steaua Romaniei’ unui sergent. E bravul serg. Ignat Iliescu din regimentul 52 infanterie, care in timpul unui contraatac, in mijlocul servantilor uneia din cele nouã mitraliere inamice ce se aflau in fata companiei, si in mod fulgerãtor a doborat un ofiter si doi servanti germani, dupã care s-a intors incãrcat cu benzi de mitraliere, spre a-si pansa rana de la mana stangã. Intrand din nou in vartejul luptei s-a retras la comandantul sãu de companie pentru a aduce mai intai cinci prizonieri luati chiar de el si apoi s-a intors incã odatã, cu mitralierele luate de la inamic’( “Neamul romanesc’, din 11 noiembrie 1917, nr. 310). În 1919, prin intermediul Înaltului Comandament, va fi rãsplãtit pentru faptele sale cu suma de 1000 lire italiene de cãtre Societatea italianã “Premiu si valori’, condusã de Alteta sa Regalã, contele de Turino. Dupã rãzboi se reangajeazã ca subofiter in armatã, unde rãmane panã la 1938. Sublocotenentul Ignat Iliescu isi pierde viata in iulie 1941 in groaznicele lupte de la Tiganca “pentru apãrarea hotarelor vechi si bãtrane’, “a venit din legendã si a intrat in legendã, ca atatia din oamenii acestui pãmant’. Numele sãu este inscriptionat pe o placã de marmurã din cimitirul de onoare de la Tiganca, unde sunt inhumati 1020 de eroi romani. Personajul nostru de la Grumezoaia va fi omagiat alãturi de alti eroi chiar de cãtre dictatorul comunist Nicolae Ceausescu la 12 august 1967, an in care Cercul Militar Central din Bucuresti editeazã un pliant in care sunt reliefate portretele a doi eroi din Romania: cãpitanul Grigore Ignat si sergentul Ignat Iliescu, “cu grade diferite, care au avut aceleasi ganduri si au luptat pe aceleasi fronturi sub conducerea aceluiasi comandant, sunt asezati unul langã altul, dupã generalul Eremia Grigorescu’, urmati de Ecaterina Teodoroiu, Vasile Chilian si altii. Admiratia fatã de Ignat Iliescu a fost manifestatã si de cãpitanul D. Varlan din Sinaia, care il comparã cu “muntele Caraiman’. Profesorul M. Vasilutã inainteazã o cerere in 1975 autoritãtilor comuniste de la Vaslui pentru ca numele sergentului Ignat Iliescu sã fie dat CAP-ului din Grumezoaia, invocand “inscenãrile si uneltirile autoritãtilor abuzive din 1935’, din “timpul regimului burghezomos ieresc’, trãind cu speranta acordãrii de organele competente numelui sãu unei strãzi sau ridicãrii unui bust. Petru P. Harnagea propunea in 1977 expunerea portretului lui Ignat Iliescu la Muzeul Militar Central, acordarea numelui sãu unor strãzi din Husi si Vaslui, sau Muzeului sãtesc din Grumezoaia.
Costin Clit
