2. CUMPÃRAREA TERENULUI PENTRU CONSTRUIREA CLÃDIRII GIMNAZIULUI
– continuare din numãrul trecut –
Prefectura judetului Vaslui a identificat inainte de 11 iulie 1890 terenul pentru construirea imobilului in centrul orasului, “pe un teren plan, care nu are necesitate de nivelare si nici de sondage, de oarece pãmantul este nepurtat (telinã)’, in conditiile in care lipseau suprafete atat de mari in urbe si se gãseau numai “la margine si in mare pantã’ (a se vedea adresa prefectului D. Donici, din 11 iulie 1890). Terenul respectiv, proprietatea lui Gheorghe Buzdugan, in valoare de 8300 de lei, nu indeplinea mãsurile cerute de Minister. În partea de nord a terenului propus spre achizitionare se afla o casã, propusã ca local scolar panã la desãvarsirea noului imobil. Gheorge Buzdugan se afla in disputã cu Creditul Urban Iasi, cãruia ii era ipotecat imobilul din Vaslui, pentru datoria de 4000 de lei, iar un adaos de cinci metri era ipotecat de Anastasã Buzdugan (fapte constatate la 18 iulie 1890 de cãtre avocatul public). Accelerarea tratativelor cu Gheorghe Buzdugan era solicitatã de Minister in august 1890, insã supralicitarea pretului de cãtre acesta cu 6000 de lei determinã noi cãutãri din partea autoritãtilor locale, fãcute cunoscute la 1 august 1890, cand prefectul Georgescu anunta convenirea achizitionãrii terenurilor de la Ecaterina Constantinescu, Nicolae Isacescu si Paul Gorgos “in mãrimea cerutã de 5000 metri patrati’, situate “in partea de sus a orasului, cu expositiunea inspre Sud si Vest’, ce intrunesc “conditiunile de hygienã, cat si de esteticã’. Vanzãtorii declarau la 31 iulie / 12 august 1890: “Pentru construirea localului de Gimnaziu, oferim de bunã voie si cu liber consimtãmant locurile noastre ce le posedãm in strada Nouã a scolei in intinderea la fatã in sose(a) de sasezeci metri, si adancimea de optzeci metri , atat la o parte cat si la alta, in total cincimii metri pãtrati’, pretul cerut fiind de 4600 de lei. În aceste conditii, Ministerul autorizeazã cumpãrarea acestor terenuri. Achizitiile terenurilor necesare construirii localului au fost efectuate de cãtre Dimitrie Cotta, avocatul statului, cu domiciliul in Vaslui (ulte – rior, ii revine in sfera de activitate circumscriptia Tecuci-Tutova), in numele lui Teodor Rosetti, ministru secretar de stat la Departamentul Cultelor si Instructiunii Publice. Ecaterina Constantinescu, numitã Vasiliu, vãduvã, domiciliatã in Vaslui, isi vinde cu 2000 de lei locul de pe strada Nouã (1771 m2 si 93 “centim. pãtrati’), invecinat cu strada amintitã si proprietãtile lui Nicu M. Isãcescu, Pavel Gorgos si Maria Handoca. Scopul achizitionãrii terenului era con truirea localului pentru Gimnaziu. Vor mai vinde: Nicu M. Isãcescu, functionar, domiciliat in Vaslui, loc invecinat cu Pavel Gorgos, Ecaterina Constantinescu (1785 m2 si 01 cm2, cu 1600 de lei); Pavel Gorgos, avocat, domiciliat in Vaslui, locul invecinat cu strada Nouã, proprietatea sa, Nicu M. Isãcescu si Ecaterina Constantinescu (2980 m2 si 60 cm2, cu 3200 de lei). Terenul il avea cumpãrat de la Iancu / Angelica I. Sãlaru (transcris de Tribunalul Vaslui la 26 septembrie 1878) si primãria Valui (17 noiembrie 1883). La randul ei, Ecaterina Constantinescu cumpãrase la 4 aprilie 1890 cu 800 de lei de la Pavel Gorgos 12 stanjeni de pãmant, din locurile vanzãtorului avute in “Vaslui, parte cumpãratã de la comuna Vaslui si parte de la Dl Iancu Salariu, earã lungimea incepand din grilajul de la stradã este 30 stj. Limitele sunt: in partea despre miazãzi cu locul, ce ma vendut Dnei Maria Handoca, tot in catime de 12 stj., care se incep din coltul stradelelor Noue si Lipoveneascã; la rãsãrit si miazãno(a)pte cu alte locuri ale mele, iarã la apus cu str(ada) ce desparte de casele dlui Iancu Stratulat si Costaldo, si care se va despãrti prin zaplazuri de scanduri, fãcute din to(a)te pãrtile in tovãrãsie drept cu dna cumperãtoare’. Nicu M. Isãcescu cumpãrase 12 stanjeni de pãmant cu 700 de lei, la 4 aprilie 1890, de la acelasi Pavel Gorgos cu o lungime de 30 de stanjeni “din grilajul de la stradã’. “Limitele sunt: in partea despre meazãzi cu locul ce am vandut Dnei Ecaterina Constantinescu, tot in catime de 12 stj., incepãtor de la acel vandut Dnei Maria Handoca, la rãsãrit si miazãnoapte cu alte locuri ale mele, ear la apus cu strada ce desparte casele Dlui Iancu Stratulat si Andronachi Munteanu si care se va despãrti prin zaplazuri’. Prin actul de vesnicã vanzare, dat la 17 noiembrie 1883, N. A. Rãscanu, primarul urbei Vaslui, vindea lui Pavel Gorgos douã loturi, cu pretul de 715 franci, situate “in prelungirea str. Noue in partea despre Nord, cu incepere de la casele Dnei Teodosia Solomon’. Secretar al primãriei era N. Stefãnescu. Iancu Salaru, procuratorul sotiei sale Angelica prin mandatul din 28 mai 1878, vinde cu 120 de galbeni de veci casele cu locul lor, adjudecate de sotie la 1869. Vanzãtorul prezintã printre altele si “actul de bezmen a Dnei proprietare a targului Vaslui sun NÈ 519 din 1865, april(ie) 2’ (adicã de la Elencu Subin). Inginerul arhitect arãta insuficienta suprafetei terenului cumpãrat cu 4600 de lei, realitatea urmatã de noi tratative intre prefect si Pavel Gorgos, de la care a mai cumpãrat “32 (treizeci si doi metri)’, pretul total ridicandu-se la 6800 de lei. Alocarea sumei de 2000 de lei de primãria urbei Vaslui pentru cumpãrarea terenului a fost adusã la cunostinta Ministerului Cultelor si Instructiunii Publice la 11 septembrie 1890 de cãtre primarul Nicu G. Ciurea.
3. LOCALUL GIMNAZIULUI
Pentru construirea localului, Ministerul alocase suma de 100000 de lei. D. Donici, prefectul judetului Vaslui, se adresa la 30 iunie 1890: “Stimate Domn / V-as rãmanea mult indatorit, dacã ati binevoi sã-mi comunicati cat mai curand lungimea si lãrgimea constructiunei Gymnasiului projectat a se face in Vaslui, dupe cum ne-am fost inteles la Bucuresti in casã la Dl Ministru Rosetti, spre a putea fixa un teren convenabil pentru aceasta clãdire si a termina formalitãtile pentru teren mai inainte de darea in intreprindere’. În rãspunsul primit, se sugera suprafata de 5000 m2, fatada de 60 de metri, si “adancimea’ de 0,80 m, minim. O primã licitatie pentru darea in antreprizã a lucrãrilor de constructie a localului Gimnaziului este anuntatã pentru 10 septembrie 1890 (a se vedea “publicatiunea’ din 11 august 1890). Conceperea clãdirii Gimnaziului a fost detailatã in memoriul explicativ din septembrie 1890. Astfel, proiectul “presintat cuprinde incãperile cerute pentru (u)n gymnasiu, putand fi frequentat de un numer de scolari, penã la 200. Si este astfel conceput cã ar putea cu timpul, sã fie mãrit, adãugandu-i sãli noui. / În conceperea acestui proiect ne-am condus de tot ce s-a fãcut sau s-a propus mai bun in Franta, Englitera, Germania etc, pentru scolile publice si am tinut seamã de toate desideratele emise de diferite comisiuni din strãinãtate pentru a (…) face in limitele posibilului si a da un local scolar intocmit dupã toate regulile moderne ale stiintei. / Gimnaziul cuprinde 4 clase, din care do(u)ã, cea Io si IIo mai mari, iar celelalte do(u)ã a IIIo si a IVo mai mici. / “. Încãperile pentru primele douã clase sunt concepute la dimensiunile, l a 7 m.; La 9,30 m; fiind destinate pentru 50 de scolari (“o suprafatã de 1 m.p. 30, de fiecare scolar’). “Autorii specialisti, cei mai cu autoritate din strãinãtate, recomandã pentru asemenea scoli 1 m.p. 25, de suprafatã de scolar si 4 m. cubi, volum de aer, in clasã pentru fiecare scolar’. “E de observant insã cã numãrul ideal pentru clasã ar fi de 30 scolari, cãci atunci profesorul ar putea sã se ocupe de toti scolarii lui deopotrivã, care toti ar profita deoptrivã de cursurile profesorului. Acest ideal insã nu poate fi incã atins la noi… “. “Clasele a IIIo si a IVo rãman, in general mai putin frequentate, si de aceea am redus si dimensiunile lor “, la 7 metri lãtime si 8,60 metri lungime, “dispunand bãnci pentru 42 scolari, astfel cã-n aceste clase fiecare scolar dispune de 1 m. p. 43. suprafatã de clasã si de 6 m. p.,77 de aer, ceea ce este foarte avantagios, din cauzã cã-n aceastã clasã sosesc scolarii mai in varstã’. Luminozitatea claselor era ganditã conform normelor in vigoare, iar pardoseala urma sã fie executatã din scanduri de stejar, care sã nu afecteze picioarele elevilor. Încãlzitul si ventilatul claselor ar fi fost igienice si economicoase, prin aplicarea sistemului “sobelor-calorifereventilatoare’. Planul clãdirii impunea un singur “cat’. “Pe toatã linia din fatã sunt dispuse cele 4 clase cu vestiarele lor, unul deosebit pentru fiecare clasã, in care scolarii sã-si depunã hainele, pãlãriile, etc, inainte de a intra in clasã. / Aripile claselor sunt despãrtite la mijloc printr-un corp central mai inalt, in care se aflã imediat la intrare portarul, directorul si secretariatul, iar in axul intrãrei, dupã un vestibul mai larg decat coridoarele claselor, vine amfiteatrul cu serviciile si anexele sale: sãli de expozitii, de colectiuni, laboratoare, cabinetele profesorilor de sciinte fizico naturale si chimie, etc., cu o intrare deosebitã prin fund, pentru profesori si oamenii de serviciu ai amfiteatrului. Amfiteatrul este este prevãzut pentru 120-150 scolari si poate servi si pentru conferinte publice si pentru diferite solemnitãti scolastice. / În fine, do(u)ã aripi perpendiculare coridoarelor claselor, cuprind, una, sala de desen cu lumina de la Nord si privãti, iar cealaltã, sala de muzicã si alte privãti. Acestea sunt deservite prin prispe acoperite, dar deschise, care permit comunicatiunea cu privãtile sub acoperãmant, dar impiedicã sosirea mirosului urat panã la clase, in interiorul clãdirei principale. / Deasupra intrãrei principale, clãdirea poartã un al 2lea cat mai mic, in care am dispus odaia de dormit a portarului si o salã mai mare, pentru o micã bibliotecã a scoalei, c-un cabinet alãturi pentru arhivã’. Terenul denivelat permitea amenajarea in aripa stangã a unei pivnite mari pentru depozitarea combustibilului si altor materiale, precum si a locuintelor pentru servitori. Usa de acces la subsol era prevãzutã pe latura sudicã. În privinta mobilierului, este adoptat modelul “bãncilor isolate cu 2 locuri’. Zidurile urmau sã fie impodobite cu hãrti geografice si altele. Proiectul Gimnaziului a fost intocmit de Serviciul de Arhitecturã din cadrul Ministerului Cultelor si Instructiunii Publice si aprobat in sedinta din 17 septembrie 1890, a cãrei proces verbal il redãm, avand in vedere importanta membrilor sãi. “Proces verbal / Noi subsemnatii, Scarlat Vãrnav, Inginer, Directorul Scolei de Poduri si Sosele, Ion Mincu, Arhitect, Directorul lucrãrilor clãdirei Palatului de Justitie si Gheorghe Mandrea, Arhitect-Sef al Primãriei Capitalei, intrunindu-ne astãzi 17 Septembrie a. c. in comisiune subt presedentia Dlui Ministru ad-interim al Cultelor si Instructiunii Publice, am procedat la cercetarea projectului de Gimnasiu pentru orasul Vaslui, intocmit de Serviciul de Arhitecturã al sus zisului Minister, si gãsindu-l bun in to(a)te privintele l-am aprobat pentru a putea fi pus in executiune. / Ministru / Comisiune / S. Vãrnav / Gh. Mandrea / I. Mincu’. Licitatia desfãsuratã in “pretoriul’ Prefecturii la 10 octombrie 1890 a fost adjudecatã de P. Antonio P. Zamparatti, domiciliat in Vaslui, care se obliga sã construiascã “pe locul ce mi se va desemna un local de gimnasiu conform proiectului devisului, caietului de sarcini, conditiunilor speciale cum si conditiunilor generale pentru clãdiri scolare si pentru intreprinderi si lucrãri publice ale Ministerului Lucrãrilor Publice, care au servit de bazã la tinerea licitatiunei’. Pretul lucrãrilor a fost evaluat si oferit de antreprenor in valoare de 174562 de lei, “adicã cu un scãzãmant de douãzeci si cinci bani la suta de lei din suma totalã a devisului de lei, una sutã septezeci si cinci mii (175000)’. Ministerul isi rezerva dreptul sporiri sau reducerii lucrãrilor aflate in curs de executare cu 25% din valoarea totalã. Prin articolul IV al contractului, se fixa inceperea lucrãrilor de constructie in campania anului 1891 si se fixa obligatia antreprenorului “ca nivelarea sã o facã imediat dupã semnarea acestui contract’. Predarea imobilului era fixatã pentru 1 septembrie 1892, in caz contrar antreprenorul urmand sã fie amendat cu o mie de lei pentru fiecare opt zile de intarziere. Se pãstreazã si proiectul Gimnaziului (mãsurãtoarea lucrã – rilor). La licitatie a participat si Emil Ortinski, executant a mai multor lucrãri publice in judetul Vaslui.
* continuare în numãrul viitor *
Costin Clit
