nflcratele dispute interne pe tema intrrii sau nu in rzboi si, dac da, de care parte, erau dublate de tratativele secrete purtate in primul rand cu emisarii Antantei, cu toat discretia posibil. Aceasta era cu atat mai necesar cu cat exista o spionare permanent din partea reprezentantilor Puterilor Centrale, agentii lor fiind implantati in cele mai inalte medii politice si de decizie. Ceea ce era esential era stiut numai de rege, de Brtianu si de maximum doi sau trei colaboratori strict necesari. Tratativele nu se desfsurau in cldiri oficiale, ci in locuinte particulare, expresie a unei prudente extrem de rare. Acestea au fost conditiile in care au fost redactate si, apoi, isclite, pe 4 august 1916, conventiile cu puterile Antantei. Textele au fost expediate tot pe fondul unei exceptionale precautii. Cu toat grija investit, unele informatii, desi neclare, au transpirat, totusi, dar au fost contracarate prin rspandirea unor zvonuri despre presupuse pozitii opuse despre rege si despre Brtianu. Din aceast cauz, agentii strini, in special cei ai Austro- Ungariei, desi la curent, in linii mari, cu eforturile de a se incheia tratate, erau ferm convinsi c acestea vor fi finalizate mai tarziu. O problem de prim rang rmanea convocarea Consiliului de Coroan, singurul organism care putea oficializa tratatele incheiate. La momentul 4 august, tratatele au fost semnate de Ion I. C. Brtianu, din partea Romaniei, si de Paklevski (Rusia), Saint-Aulaire (Franta), Barklay (Anglia) si Fasciotti (Italia). Au fost dou documente: un tratat politic si o conventie militar. Din cel dintai retinem ce teritorii urmau s intre in componenta Romaniei si care urmau s fie frontierele sale: Bucovina pan la Prut, Banatul si Transilvania in intregime, iar Crisana pan la o linie care se intindea aproximativ de la vrsarea Muresului in Tisa, in fata Seghedinului, pan la vrsarea Somesului in Tisa, trecand cam la 6 km est de Debretin; apoi continua in Maramures, de-a lungul liniei desprtitoare dintre Tisa si Viseu. Romanii se obligau ca in fata Belgradului s nu construiasc fortificatii. Urmrile tratatului au fost altele, deoarece intelegerea nu a fost respectat. Banatul (marcat de Mures, Tisa pan la vrsarea in Dunre, Dunrea si Carpatii) a fost tiat in dou, jumtate fiind acaparat de sarbi. Acestia mai doreau si Transilvania, actualmente ii strivesc din toate punctele de vedere pe romanii din Timoc, iar politicienii romani ii iubesc enorm pe asupritorii sarbi. La fel, in vest, granita era alta, mult mai in interiorul trii noastre. Conventia militar a fost semnat de Brtianu (Romania), Despres (Franta), Thompson (Anglia), Ferigo (Italia) si Tatarinov (Rusia). Avans in vedere pozitia geografic a Romaniei, in cadrul conventiei, accentul s-a pus pe modalittile de sprijin care puteau fi oferite de aliati. Astfel, in nord, rusii de sub comanda lui Brusilov trebuiau s declanseze o ofensiv si, totdat, aliatii care debarcau la Salonic urmau s execute un atac masiv asupra armatei bulgare. Totodat, o armat rus de 200.000 de soldati ar fi fost implicat pe flancul sudic romanesc, in Dobrogea, acoperind zona, deoarece majoritatea trupelor romane urma s fie dirijat ctre Transilvania, motivul principal si sentimental al intrrii Romaniei in rzboi. Din pcate, aceste promisiuni ori au fost imediat uitate, ori au fost indeplinite partial. n dimineata zilei de 14 august (folosim peste tot stilul calendaristic vechi), Ferdinand si Brtianu convoac din nou Consiliul de Coroan, in componenta sa lrgit. Conform Constitutiei, cei aflati in fruntea trii trebuiau s aprobe iesirea din starea de neutralitate si intrarea in cea de rzboi. Regele a prezentat situatia general, in principal imposibilitatea ca Puterile Centrale s mai castige rzboiul si obligatia de a participa la acesta alturi de Antanta. n incheiere, a cerut tuturor, indiferent de orientarea politic, s-l sprijine, considerand c el a procedat ca un adevrat roman. Contradictia profund si ireductibil dintre Romania si Austro-Ungaria a fost prezentat, in continuare, de Brtianu. ntre altele, acesta face apel si la latinitate, amintind de Franta si Italia, dar il evoc si pe Mihai Viteazul. Vine imediat replica lui Marghiloman, acesta considerand c nu este bine s ne angajm in rzboi sustinand Rusia, o victorie a acestora constituind o catastrof pentru Romania, pe plan national, dar si economic. Ferdinand ofer asigurri c Rusia va garanta libertatea trecerii prin Bosfor si Dardanele, deci vom putea practica un comert international. Titu Maiorescu aduce, si el, argumente impotriva liniei militante Ferdinand- Brtianu, sustinand c situatia de pe fronturi nu ne-ar fi favorabil, iar romanii ardeleni nu ar sprijini in unanimitate ideea Unirii cu Romania. Filipescu, Take Ionescu, Costinescu isi exprim adeziunea neconditionat pentru rege, considerand c tara ar cdea intr-un imens ridicol dac nu ar actiona acum, cand devine posibil implinirea unor dorinte hrnite timp de veacuri. O impresie cu totul deosebit o face interventia furtunoas a lui P. P. Carp, care manifest si de data aceasta aceeasi neclintire din principiile sale. El dezaprob planul stabilit de guvern si consider c rzboiul va decide ori hegemonia german, ori pe cea ruseasc. Se declar, totusi, un cettean loial hotrarilor sefului statului: va suprima ziarul su, „Moldova”, si-si va trimite pe front pe cei trei fii. Dar, in acelasi timp, doreste ca Romania s fie infrant, deoarece numai astfel va scpa de distrugerea total. Spusele sale au starnit indignare general, dar s-a considerat c enormitatea afirmatiilor fcute de Carp nu poate fi pus decat pe seama varstei sale inaintate. La sfarsitul Consiliului, regele incearc s-l conving pe Carp s-si retrag cuvintele, dar nu are succes. Brtianu are o izbucnire nervoas si-i spune incptanatului boier vasluian s-si ia pe cei trei copii si s-i inroleze in armata german. Aici, Brtianu a probat o rutate gratuit, fiind nedrept, mai ales c unul din fiii lui P. P. Carp, Constantin, cpitan in armata roman, va muri eroic in luptele de la Mrsesti. Profesor fiind la Tibnesti (veche localitate vasluian, intampltor apartintoare, acum, de Iasi), am vzut mormantul cpitanului in curtea conacului familiei. Dup traditiile locale, cadavrul su a fost adus de ordonant, asezat pe saua unui cal timp de trei zile. Tot in traditia oral se spune c, dup incheierea lucrrilor Consiliului de Coroan, P. P. Carp i-ar fi spus lui Ferdinand, referindu-se la impratul Germaniei: „Un Hohenzollern nu poate fi invins”, la care regele ar fi replicat: „Ai in fata ta unul”. ncepand cu ora 4 dup-amiaz, hotrarile au devenit publice, iar seara a fost anuntat mobilizarea general. Tot seara, la Viena era inmanat declaratia de rzboi a Romaniei impotriva Imperiului Austro-Ungar. Aceasta avea un text amplu, continand motivatii de ordin istoric, pomenea suferintele romanilor ardeleni, lipsa unor reforme mcar in al doisprezecelea ceas, menite a imbuntti viata supusilor Imperiului. Declaratia se incheia conform unei formule de uzant diplomatic: „Pentru aceste motive, Romania se consider, incepand din acest moment, in stare de rzboi cu Austro-Ungaria.”. Odat cu inmanarea mesajului, trupele romane treceau prin 18 de trectori si plaiuri, pornind lupta dreapt de eliberare a fratilor de peste munti. A doua zi, pe 15 august, Germania declar, si ea, rzboi Romaniei. n clipele istorice respective, un rol deosebit de mobilizator l-au avut manifestele regale. Iat primul dintre acestea: „Romani! Rzboiul care de doi ani a incins tot mai mult hotarele noastre, a zdruncinat adanc vechiul asezmant al Europei si a invederat c, pentru viitor, numai pe temeiul national se poate asigura viata pasnic a popoarelor. Pentru neamul nostru, el a adus ziua asteptat de veacuri de constiinta national, ziua unirii lui. Dup vremi indelungate de nenorociri si grele incercri, inaintasii nostri au reusit s intemeieze Statul roman prin Unirea Principatelor, prin Rzboiul Independentei, prin munca lor neobosit pentru renasterea national. Astzi ne este dat nou s intregim opera lor, inchegand pentru totdeauna ceea ce Mihai Viteazul a infptuit numai pentru o clip: Unirea romanilor de pe cele dou prti ale Carpatilor. De noi atarn astzi s scpm de sub stpanirea strin pe fratii nostri de peste munti si de pe plaiurile Bucovinei, unde Stefan cel Mare doarme somnul de veci. n noi, in virtutile noastre, in vitejia noastr st putiinta de a le da dreptul, ca intro Romanie lrgit si liber, de la Tisa pan la Mare, s propseasc in pace, potrivit destinelor si aspiratiilor gintei noastre.”. Iar la 15 august 1916, regele Ferdinand ddea un Ordin de zi pentru armata roman: „Ostasi! V-am chemat ca s purtati steagurile voastre peste hotarele unde fratii nostri v asteapt cu nerbdare si cu inima plin de ndejde. Umbrele marilor voievozi Mihai Viteazul si Stefan cel Mare, ale cror rmsite zac in pmanturile ce veti dezrobi, v indeamn la biruinte ca vrednici urmasi ai ostasilor care au invins la Rzboieni si Clugreni si la Plevna. Veti lupta alturi de marile natiuni cu care ne-am unit. O lupt aprig v asteapt. Cu brbtie s indurm greuttile si cu ajutorul lui Dumnezeu biruinta va fi a noastr. Artati-v deci demni de gloria strbun. De-a lungul veacurilor, un neam intreg v va binecuvanta si v va slvi.”. Forta militar a Romaniei era organizat pe structura a patru armate operative si o rezerv general, pozitionat in jurul Bucurestilor. Pe linia Carpatilor se aflau Armata I, sub comanda generalului Ioan Culcer, Armata a II-a, in frunte cu generalul Alexandru Averescu, viitor maresal, si Armata a IV-a sau Armata de Nord, condus de generalul Constantin Prezan, alt viitor maresal, stabilit la Schinetea-Dumesti, judetul Vaslui, unde este si inmormantat. Pe linia Dunrii si in Dobrogea era desfsurat Armata a III-a, comandat de generalul Mihai Aslan. Trupele acestuia se gseau in expectativ, cu datoria de a neutraliza atacurile bulgarilor din sud. n legtur cu inceputul rzboiului, atunci dar si mai tarziu, au fost sustinute dou pozitii. Aliatii au propus un atac masiv asupra Bulgariei, cu implicarea celor mai bune trupe romane care, in coordonare cu armata de la Salonic, s scoat aceast tar din rzboi. Regele si Brtianu au considerat, ins, c poporul roman are toate gandurile indreptate spre Transilvania, deci in aceast directie trebuiau concentrate toate eforturile. Momentul acela crucial si-a gsit ecoul cuvenit in folclor. Faptul c aliatii de pe frontul Salonicului, comandati de generalul Sarrail, nu s-au tinut de cuvant, nepornind nici o ofensiv, este amintit in versurile populare „Hai Sarai, Sarai, Sarai / Hai te lupt, ce mai stai?”. Ostasii au plecat la lupt cantand „Treceti batalioane romane Carpatii”. Deoarece multi vasluieni au fost in regimente de cavalerie, in satele din aceast zon se canta „Treceti escadroane romane Carpatii”, cavaleristii fiind organizati pe astfel de subunitti. S vedem si alte mentionri in folclor: „La Sunt-Mria Mare S-a starnit mobilizare.” „Foaie verde foi ca floarea A sunat mobilizarea La Sfanta Maria Mare. A sunat din cas-n cas Toti voinicii ca s ias.” Imaginea general a rzboiului, jertfele sale, s-au reunit in folclor cu elemente asemntoare celor din balada „Miorita”. Iar in Vaslui sunt amintiti iarsi cavaleristii, adic „rosiorii”: „Foaie verde de bujor Mi soldate rosior Un ti-a fost scris ca s mori? Sus in varful muntilor Deasupra Carpatilor. De scldat cin te-a scldat? Norii cand s-au scuturat Si roua cand a picat. De-ngropat cin te-a-ngropat? Piscul cand s-a dramat. Si cine mi te-a jelit? Muntii cand s-au risipit Cci pentru tar am murit, Pentru tar si-ai mei frati Ce-s la unguri ingropati.”
Dan Ravaru
