Depresia poate apãrea si la copii. Doar pentru cã un copil sau adolescent pare deprimat sau trist nu inseamnã neapãrat cã are depresie. Dar atunci cand aceste simptome devin persistente si interfereazã cu activitãtile sociale, scolare si viata de familie, ne putem gandi la un episod depresiv. Depresia poate apãrea panã la 1% dintre prescolari, 2-3% dintre scolari si 5-8% dintre adolescent. Repartitia pe sexe este egalã panã in jurul varstei de 15 ani, dupã care fetele sunt de douã ori mai afectate decat bãietii. Exprimarea depresiei la copii ia aspectul iritabilitãtii si ne multumirii, al tristetii, cu scãderea performantelor scolare si scãderea apetitului, al autoanvinovãtirii si dorintei de moarte, cu frecvente gesturi suicidare, pierderea ener giei, insomnie sau hipersomnie. La scolar, statusul depresiv se poate manifesta prin: – scade puterea de concentrare a atentiei, copilul pare „fãrã chef”, „se plictiseste”; – scad performantele scolare si poate apãrea refuzul scolar; – copilul este iritabil, fãrã chef de joacã, preferã sã stea singur, ii repede pe ceilalti dacã il deran jeazã; – manifestã incapacitate de a se descurca in situatii frustrante, „se retrage intr-un colt”, „plange nepu tincios” sau, dimpotrivã, devine violent, „tipã, loveste sau vorbeste urat” (adesea, copiii pot fi chiar agresivi verbal); – simptome psihosomatice: cefalee si dureri abdominale sau tulburãri vegetative insotite de anxietate; – afirmã „cã vor sã moarã” dar tentativele de suicid sunt rare la aceastã varstã. La adolescent, simptomatologia este adesea similarã cu a adultului. Adolescentul poate recunoaste si intelege cã este depresiv, dar se plange de pierderea interesului si plãcerii, de lipsã de energie, are tulburãrile de apetit si de somn frecvente si, la fel de frecvent, are sentimente de inutilitate, nefericire si esec. Ideile suicidare sunt adesea prezente, precum si tentativele de suicid. Diagnosticul de depresie va fi formulat pe baza observatiei clinice directe si a interviului cu pacientul, a istoricului obtinut de la pãrinti, examenului psihologic, chestio narelor specifice. Se vor exclude tulburãrile somatice care se pot insoti de simptome asemãnãtoare celor din depresie (de ex. adinamie, apatie, tulburãri de apetit sau tulburãri de somn). Copilul sau adolescentul cu depresie poate poate beneficia de tratament psihoterapic si psihofar macologic adecvat, in functie de forma clinicã si de severitate. Consilierea familiei constituie o primã etapã a tratamentului, importantã la copii si adolescenti.
