SF�NTUL HARALAMBIE AP�R�TOR DE BOLI

�n traditia popular� rom�neasc�, �n fiecare an, pe 10 februarie, este s�rb�torit Sf�ntul Haralambie, Haralampie sau Haralampie de Cium�, ori Aralam, dup� cum �i mai spunea poporul, considerat si p�n� azi patronul ciumei, p�zitor de foamete si izgonitor de duhuri necurate, f�c�tor de minuni, p�zitor al mortii, st�p�nul si purt�torul tuturor bolilor, ziua sa fiind p�zit� ca oricare alt� mare s�rb�toare si tinut� cu mare str�snicie prin post si f�r� munc�. Sf�ntul este vestit pentru puterea credintei sale si entuziasmul cu care �mp�rt�sea sfintele �nv�t�turi crestine si cinstit pentru faptele m�rete ce le-a s�v�rsit at�t pentru oameni, c�t si pentru animale.

B�tran cu trupul (avea 113 ani), dar nu cu sufletul, Sfantul Haralambie s-a invrednicit de �mp�r�tia lui Dumnezeu prin moarte muceniceasc�, in vremea imp�ratului Septimius Sever, crezand c� un om b�tran este usor de induplecat s� se lepede de Hristos si s� se inchine la idoli, a fost supus unor chinuri groaznice, ca apoi s� fie jupuit de viu pentru credinta in Hristos, sfantul le-a spus prigonitorilor s�i: „V� multumesc vou�, fratilor, c�, jupuind trupul meu cel vechi si b�tran, mi-ati innoit sufletul cu haina cea nou� a suferintei pentru Mantuitor si pentru biserica sa”. Fidel pan� la cap�t credintei sale, Haralambie a murit in inchisoare, decapitat si t�iat in buc�ti, nu inainte ins� ca Dumnezeu s�-i fi indeplinit ultima si unica sa dorint�, formulat� chiar de c�tre sfant: „Cel ce va tine ziua mea si va posti-o, de acela s� nu se apropie nici o boal�”. �n Europa, ciuma a fost adus� din Orient in primele veacuri dup� Hristos, in vremea Sfantul Haralambie. Ea ap�rea in iconografia de la jum�tatea sec. al XIX-lea si in imaginatia t�ranilor asemeni unui schelet, un personaj malefic, cu mari aripi negre si o sabie lat� in man�, sau o creatur� cu un picior de vac� si unul de om, incornorat� si inzestrat� cu o coas� ucig�toare, cu care reteza vietile celor neascult�tori de randuielile stabilite si care, din fericire, era tinut� in lant de c�tre puternicul sfant. Se spunea c�, fiindc� ciuma era cat pe ce s� nimiceasc� toti oamenii de pe p�mant, insusi Dumnezeu i-ar fi dat-o lui Haralambie in grij�. Potrivit mentalit�tii arhaice, spiritul ciumei se intrupa intr-o „uraciune de bab�”, numit� uneori „Mama Musa”. Potrivit unei legende, baba in miniatur� ar fi fost b�gat� intr-o nuc�, Sfantul Haralambie purtand tot timpul aceast� nuc� in san; uneori, sfantul ii d�dea drumul pentru a manca r�d�cini, ghind� sau p�dure tan�r�, iar cand vedea c� r�utatea in lume e prea mult�, o mai sc�pa si printre oameni. Oamenii au avut diverse forme de a se ap�ra de cium� pe parcursul veacurilor: organizau ospete copioase in mijlocul drumului, crezand astfel c� ciuma se va s�tura si va pleca; confectionau o asa-numit� „c�mas� a ciumei”, aceasta se f�cea intr-o singur� noapte de nou� babe si dintr-un singur caier de canep�, cu care imbr�cau pe cel bolnav. Femeile in mediul rural f�ceau un col�cel, il coceau inainte de r�s�ritul soarelui, il rupeau in patru buc�ti, aruncandu-le in cele patru vanturi. Se mai zice c� Sfantul ar fi l�sat cu limb� de moarte c� unde se va g�si o buc�tic� din trupul lui, locul acela va fi in veci ferit de cium�. Oamenii duceau colaci la biseric�, ca s� fie sfintiti, si mancau din ei cand erau bolnavi sau ii imp�rteau ca s� se indure sfantul s� nu dea drumul ciumei din lant. Totodat�, se fac pomeni pentru cei care au avut o moarte grea si se dau de poman� coliv�, covrigi, luman�ri de sufletele mortilor, dar si pentru paza vietii si a gospod�riei. De Sfantul Haralambie se obisnuia s� se fac� agheasm� la biseric�, care era apoi b�ut� (pentru s�n�tate), folosit� pentru sp�lat duminic� de dimineat�, dar si pentru a stropi grajdurile, vitele si pomii pe tulpin� pentru a-i ap�ra de usc�ciune pe perioada verii. La sate, Sfantul Haralambie este cunoscut ca un ap�r�tor impotriva bolilor ce cuprind animalele, drept pentru care oamenii obisnuiesc s� aduc� la biseric� hrana animalelor (cereale si sare) pentru a fi binecuvantate de preoti. Tot la biseric�, oamenii duceau t�rit�, sare, cartofi, mere, coliv� si colaci, pentru a fi sfintite, fiind destinate celor bolnavii din cas�. Se p�streaz� ins� o parte din aceast� hran� a vitelor, ca leac pentru eventuale boli ale acestora. Cu coliv� sfintit� se ungeau pomii la tulpini, ca s� nu se usuce in timpul verii. Sfantul Haralambie mai este considerat si sfantul care ia sufletul omului. De aceea, celui care lucreaz� de ziua lui si pentru cei p�c�tosi vor fi bolnavi tot timpul anului iar sufletul iese cu chinuri iar pentru cei smeriti si cu fric� de Dumnezeu, cu mult� blandete. Sfantul Haralambie, ca fost p�stor, este considerat protector pentru p�s�ri (ca s� nu s� se imboln�veasc�, s� nu moar� sau s� fie furate de ulii), pentru vite si cai (s� aib� s�n�tate si s� nu cad� prad� lupilor), pentru camp si sem�naturi (ca s� nu apar� gandaci, viermi, t�ciuni sau m�lur�). Totodat� nu se injug� nici un animal de povar�. Se spune c�, dac� plou� in ziua de Sf. Haralambie, va mai ploua alte patruzeci de zile la rand. �n perioada crestin� erau oficiate anumite slujbe si rug�ciuni c�tre icoana Sfantului Haralambie, care, treptat, au inlocuit majoritatea practicilor si superstitiilor. Desi ciuma nu mai face ast�zi ravagii ca alt�dat�, e bine ca Sfantului Haralambie sau Ziua Ciumei s� fie tinut� pentru mult prea multele boli care ne afecteaz� s�n�tatea. De aceea, s� ne rug�m ca Sfantul Haralambie s� ne aib� mereu in paza sa. Tuturor ce poart� numele sfantului, un sincer „LA MULTI ANI!”.

Dan Horgan