„O na?ie nu poate pieri dect atunci cnd va disp?rea ??ranul ei”
Petre Tutea
Pentru cei care au vzut lumina zilei sau au petrecut mcar o parte din viata lor la tar, cartea omului de litere Corneliu Bichinet „Viata pe caiet” este o adevrat revelatie. Cum ins cei mai multi dintre orsenii de astzi isi au adanc infipte rdcinile in mediul rural, cu un minim efort de lectur, vor avea surpriza s se regseasc in ambianta patriarhal a satului nostru traditional, in aparent tcut, uitat parc de lumea trepidant a zilelor noastre, dar cu un specific al su pe care generatii dup generatii l-au imprtsit si l-au transmis aproape nealterat. „Vesnicia s-a nscut la sat”, spunea cu indrepttire Lucian Blaga, desi Constantin Noica, plecand de la aceeasi vesnicie, plasa satul romanesc undeva intre etern si anistoric, ca un repros, fr s realizeze faptul c tocmai prin aceasta satul avea s-si asigure perenitatea si dinuirea in timp. Pentru poporul nostru, satul a fost dintotdeauna acel rezervor regenerator, nu numai demografic, ci in egal msur si cultural si istoric, confirmand cu asupra de msur spusele lui Nicolae Iorga „oamenii mari se nasc in case mici”, cu referire direct la sorgintea rural a marilor personalitti ale culturii noastre. Iat zona ctre care Corneliu Bichinet isi focalizeaz demersul su literar-artistic, imbinand in cartea sa un soi de nostalgie cu abordare ironic, uneori chiar satiric, dar intotdeauna cu compasiune si chiar durere retinut. Proza scurt pe care autorul o prefer in incursiunile sale rustice este cu certitudine la indemana sa, pentru c reuseste s se miste cu lejeritate printre personajele si situatiile pe care le creioneaz cu dezinvoltur. Mai mult, intr-un spatiu relativ restrans pe care acest tip de proz il ofer, autorul sintetizeaz cu acuratete mesajul pe care vrea s-l transmit si care rezult din discursul pe care si-l propune. Talentul su narativ, cu miestrie condus ctre tinta propus, pare atat de firesc, incat scoate la iveal nu numai o cunoastere adanc a vietii de la tar (el insusi fiu al acestor locuri), dar si o inclinatie aparte in a prezenta succinct, direct sau aluziv situatii comune sau inedite, exceland in utilizarea epitetelor specifice locului, a metaforei si chiar a limbajului neaos, extrem de sugestiv si pitoresc mai ales in dialogul personajelor. De aici apare acel comic de situatie si limbaj a crui subtilitate face deliciul lecturii. Sunt pasaje de o savoare aparte in care amuzamentul atinge cote maxime, asa cum sunt si pasaje in care compasiunea rscoleste sufletul. Nu voi recurge la analize stilistice sau literare pretentioase si sofisticate prin interpretri, ci voi incerca s subliniez cateva aspecte care particularizeaz aceast scriere inedit, mai ales astzi, cand proza scurt pare s fi intrat intr-un con de umbr. As sublinia pentru inceput nota de autentic care strbate intreaga scriitur. Contextul in care se desfsoar actiunea, ca si actiunea in sine de altfel, apare cat se poate de real si evoc cu acuratete atmosfera tipic vietii de la tar. „Se innopta. Mos Vasile griji la oi mai intai, perie caii, le pune asternut de lucern, inchise ginile si-i arunc lui Ipsilante, dulului, un drb de mmlig, ins acesta nici mcar nu se uit la mancare, scheuna in poart, asteptand ceva care n-avea s mai vin niciodat. Niciodat. n rest tcere!” (pag. 20). Scena in sine este o derulare a ritualului de sear, mereu acelasi in ograda gos – podarului, indiferent de drama pe care Mos Vasile o parcurge. Este in fapt un ritual care pregteste pacea si linistea noptii. Pentru c, pan la urm, viata merge inainte, cerandu- si fr incetare drepturile ei. Un alt aspect este pitorescul care, intocmai ca si autenticul, parcurge de la un capt la altul naratiunea autorului. Este zona in care prozatorul exceleaz, pendu – land intre elegiacul sadovenian, patriarhalul lui Rebreanu si pragamatismul morometilor lui Marin Preda. Este cadrul specific, potrivit, in care actiunea se dezvolt. „Un vant sugubt se zburli prin porumbistea inchircit, trei, patru ciori fcur ocol pe deasupra casei lui Nacu, parc dorind s alunge norii, campul se umplu de colb, iar aerul se inmiresm cu amrciunea pelinului ce crescuse in vara aceasta cat stejarul de inalt. Si deasupra pdurii cobora un iz amrui de pelin scorojit, iar in zare norii se rostogoleau neputinciosi si sterpi spre cele trei iazuri sleite de dogoare” (pag. 138). De la otava lui Televizor care „era brbierit cu mestesug” (pag. 136) pan la limbajul personajelor, pitorescul este nota dominant. „S vin autorittile. Sunati, b, la 112, caici nu-i lucru curat. S se constate dac Dumitru Psclin a murit suficient ori nu… Asa-i cate unul…!” Maria lui Vranca cuta s fie convingtoare. „Nu moare dintr-o dat…! Asa, pe bucti! Io-te, na…! Si i-a rmas vie chiar trsenia…! Nu, sta nu-i lucru curat! Oricum, o s ne lmureasc cei de la judet” (Minunea de la Viisoara, pag. 109- 112). Chiar dac dialogul personajelor nu este unul prea bogat, in schimb, este extrem de sugestiv si colorat in simplitatea lui. El nu face decat s completeze tabloul sumbru (sau comic) al intamplrilor in care personajele sunt implicate, ele insele comice prin numele lor: Sultana Gonorica, Traian Sarambel, Marghioala lui Cocalin, Sorocic Drujb, Eleonora Coltunas, Turel Pripon, Reclarenta, Azimut Petecu, Grigore Aghiazm, popa Lcust, Eleodor Stiubei, primarul Tabacher si altele, in aceeasi not amuzant si sugestiv. O zon predilect pentru autor este cea a srciei, mai ales a celei extreme. Pleac de la copiii strzii, care in mentalul colectiv se rezum la constatarea c „Da, asa-i acum, copiii sunt ai strzii (adic ai nimnui, n.n,), iar cainii sunt comunitari (adic ai tuturor, n.n.)”, pentru c din cei trei frati, doar el, Nicusor gseste aceast cale: „inadaptat nu era decat el, stpan pe sine, liber in canalizarea sa, alturi de altii ca el, fr acte, fr stpan, al nimnui” (pag. 38) pan la o stare de mizerie greu de imaginat pe care un adult si-o poate asuma. „O mizerie cumplit, pianjeni vechi pe la colturi, lut pe jos, resturi de paie si surcele, scame. n fine, in aceast mizerie nici microbii n-ar fi putut s triasc, asa c, fr sotie si cu motanul Zavaidoc alturi, omul nostru trecea in sat, fr ca lumea s-i dea prea mare atentie; cei doi fceau parte din decor.” (Viata pe caiet, pag. 175). Se vede c la tar mostenirea caietului cu datorii nu s-a pierdut. El vine din vremuri mai vechi, cand galitienii evrei tbraser pe plaiurile noastre si vindeau pe datorie. De data asta ins, caietul Suzanei… „fu salvarea lui Aristotel Ccreaz, care trecu la munc rusinat totusi de conditia si nenorocul lui.” (idem) De altfel, nici drumul spre srcie nu este o raritate in zilele noastre; autorul il surprinde in „Purcica lui Ghit” (pag. 143). Exemplul lui Ghit macaragiul devine unul emblematic pentru economia noastr de piat. Un credit obtinut la o banc, cu care Ghit cumpr o masin 4×4 pe care s o foloseasc si o purcic care s se inmulteasc, il duce repede la faliment, pentru c Suzana fuge cu masina si amantul, iar purcica (Luluta) nu rmane grea, in ciuda tuturor procedurilor folosite. Desi srcia rmane fundalul majorittii povestirilor, cel mai dramatic apare ins in „Jungla cea de-acas” (pag. 56). „Azimut Petecu n-avea nici de unele, nimic, nimic, asa c il inveli pe bietel c-un prosop si-l leg fedeles cu o sfoar cum vzuse el… Srcie cumplit in zon, somaj, betii si frdelegi, foame. Azimut Petecu era om de aproape de treizeci de ani, dar arta btran, cocarjat de greutti, rufe tot, ingandurat si nesigur pe viata sa”. Asemenea descrieri sunt destul de frecvente, artand nu atat preferinta autorului, cat mai ales preocuparea sa, pentru c degradarea personalittii este stadiul ultim la care conduce srcia, indeosebi in forma ei extrem, cand nici o iesire nu se intrevede la orizont, cu tot curajul si determinarea unor personaje de a incerca chiar aventura. Este cazul celor trei din nuvela „Destine” (pag. 41,) Azimut Ccreaz, Sultana Gonorica si Maria Zbal, care, impinsi de srcie, iau drumul occidentului ca „ambasadori culturali!”. Dup o experient trist, cei trei se despart: Sultana Gonorica isi descoper vocatia pe noile meleaguri, Maria Zbal se cstoreste cu un italian btran, iar lui Azimut nu-i rmane decat varianta, devenit clasic, „intoar cete, romane, acas” (pag. 45). Nu lipsesc nici povestirile in care speranta mijeste la orizont sau in care convingerile personale si deprinderile pragmatice au succes, asa cum se inrampl in „Pdurea de salcami” (pag. 127), unde Nicolae Paraschiv, prototipul romanului adevrat – „bun dac e bun, ru dac e ru, dar fr cocoas intelectual” (cum ar spune Eminescu) – trece prin valtoarea comunist fr s se plece, rmanand neclintit in pofida greuttilor care i s-au pus in spate de-a lungul anilor de teroare comunist. Vrednicia, determinarea si speranta aveau s-i sape numele in memoria stenilor si a dealului care, prin munca sa, nu a luat-o la vale. Timpurile aveau s se schimbe, dar vrednicia omului si puterea exemplului personal devin antologice prin vorbele btranului Costic Pduraru: „ce, credeai c numai Neculai Paraschiv a avut cap prin prtile noastre…!? El a fost intai, noi dup el, altii dup noi si, tot asa, tu-i mama ei de viat” (pag. 135). O not aparte in structura crtii este problema moralittii si bunei cuviinte intalnit inc in mediul nostru rural, aspect care i-ar putea face pe multi orseni s roseasc. Chiar dac destinul prea s fie altul, Camelia se intoarce in satul ei credincioas pasiunii sale adolescentine pentru Marcu, pe care soarta il va aduce, si pe el, la vatra strmoseasc (Casa de la rscruce, pag. 27). n aceeasi not emotionant este si cumintenia Ilenei, al cincilea copil (dup patru bieti) in familia lui Eliodor Stiubei, care, dup o betie trsnet, se las de butur, iar fratii fetei, ajunsi la casele lor, dintr-un excesiv sentiment de protectie pentru sora lor, ii cer cu insistent „s fii cuminte”. Chiar dac Ileana era de mult realizat, ea va rmane cuminte, spre disperarea mamei: „Numa voi i-ati bgat bazaconiile astea in cap. Ce-i asta, fat cuminte la varsta ei!? (Iubirile unei fete cuminti, pag. 53). Pe acelasi palier, dar poate cea mai emotionant prin mesajul ei, este nuvela „La vie”, in care Avram Adam si Giorgic Turcanu, doi tovarsi de armat si prieteni, iau in cstorie dou surori (Ilinca si Nstica). Meandrele dragostei duc la amarnice triri si remuscri, desprtind cele dou familii. Reintoarcerea la vatr va fi, intr-un tarziu, initiativa Ilinci. „N-o mai putea intoarce nimeni din drumul ei, plin de tristete, cunoscut si necunoscut, dorit cu ardoare ca fiind unul al iertrii si purificrii, pentru toti ai lor, drumul revenirii la matc, la obarsie” (pag. 47). O remarc special pentru adeptii lui Bachus, al crui elixir este cutat cu obstinatie pentru a insoti atat necazurile, cat si bucuriile, deopotriv frecvente in viata obstei. Aceast latur existential strbate ca un fir rosu intreaga carte. Este de regul perceput ca acel refugiu binecuvantat in care se retrag indeosebi brbatii, uneori chiar si femeile. „Brbatii ins n-aveau probleme. Beau de stingeau. Fr selectie si, neaprat mult, pe datorie. Cdeau pe rand sau toti deodat…” (pag. 22), sau, mai la vale, „fiecare isi scoase din buzunar, conform regulamentului bine stabilit, paharul personal. Aveau si femeile recipiente asemntoare, mai curate ins, din sticl sau portelan” (pag. 24). Dac pretuirea de care licoarea lui Bachus se bucur printre eroii crtii pare s reprezinte o consolare in timp, mergand adeseori pan la uitarea de sine, pentru autor cu certitudine reprezint acea putere catalizatoare, generatoare de umor si bun dispozitie, spre satisfactia cititorului. Credem c aici este valabil ceea ce Blaise Pascal spunea: „in putin vin gsesti adevrul, in prea mult il pierzi”. Asta ar putea explica de ce autorul gseste adevrul cu atata usurint?, in timp ce personajele sale, aproape sistematic, il pierd. O explicatie ar fi c acestia din urm isi tocesc mintea consumand si nicidecum nu o ascut, dup cum spunea Eminescu: „putin vin ascute mintea, prea mult ins, o toceste”. Pozitionandu-ne din convingere de partea intelegerii autorului pentru aceast prea uman latur a existentei noastre, credem pan la urm c domnia sa a devenit adeptul afirmatiei verificate a lui Charles Baudelaire: „cine stie s bea un pahar de vin bun, va gsi in el sclipiri de geniu, picturi de umor, dar si de amor”. Dincolo de aceste trsturi, care mi s-au prut esentiale pentru opera prozatorului Corneliu Bichinet, este originalitatea sa, vocatia narativ incontestabil si indemanarea in arta scrisului. Pentru c in opera sa personajele sunt vii, dinamice si mai ales autentice. Ele se regsesc constant in viata satului nostru, cu bunele si relele sale, in care, din fericire sau nu, „vremea vremuieste in eterna ei curgere”, cum ar spune Constantin Noica. Cititorul va constata repede c lectura crtii este nu numai interesant, ci deopotriv captivant, starnind in egal msur bun dispozitie si compasiune. Pe acest fundal al consacrrii in proza scurt, o intoarcere a autorului „cat mai des la ale sale” ar fi un real castig pentru scrisul romanesc, asa cum inspirat prefatatorul crtii, Constantin Dram, isi intituleaz introducerea „Cand autorul se intoarce la ale lui”.
Dr. Valeriu Lupu,
doctor n stiinte medicale
