mi spun oameni la a cror prere tin c nu se merit s intretii o polemic pe tema ‘pres si ziaristi’ cu un personaj care nici mcar nu isi semneaz materialele. Da, ultima ‘sarj’ – un veritabil atac la persoan – nu este semnat. Stim cine este autorul, stim si ce-l man in aceast lupt absurd. Ce nu stie ziaristul care, din motive care ne scap, nu isi asum prin semntur scriitura e c, niciodat, niciun gazetar nu trebuie s fac referiri la fizicul celui despre care scrie, cu exceptiile stiute. Spre exemplu, s-a rupt targa ambulantierilor din cauza greuttii unui pacient. Sau funia unui sinucigas, din acelasi motiv. Dar s spui c unul are ochelari si barb – iar aceste elemente de identificare s fie cumva ‘de ru’… s m ierte Cel de sus, asa ceva n-am mai pomenit. Cert este, ziaristule, c prefer s art ca mine decat ca tine. Sunt, strategic dac vrei, o tint mai mic, mai greu de nimerit. Tu ins… dac cineva te ia in ctare, e mai greu s nu te nimereasc decat invers. n fine, port ochelari pentru c, fii sigur de asta, am citit si altceva decat meniul zilei. Port barb pentru c… port barb! Nu e treaba ta de ce port eu barb. Dar s stii c rezultatul nu e chiar neplcut. ti recomand s incerci candva. Dar nu despre fizicul meu trebuie s fie vorba aici, ci despre profilul meu profesional, atat de radical contestat. Sunt, zice ziaristul care nu se semneaz, un pseudo-ziarist. Asa o fi. Asta ins nu-l face pe el mai ziarist, chit c cel in cauz se comport ca intr-o competitie de genul ‘a cui e mai mare’. Prerea mea? O ai cam mic, ziaristule! Mic, trist si ofticat. Mi-au dat lacrimile citind cum se sacrific acest ziarist pentru binele cititorilor si. Doamne, ce eforturi face, cum se trezeste el noaptea, cand altii isi strang in brate femeile, si fuge dup cele mai subiecte… n timpul sta, subsemnatul doarme dus, visand la cum isi va pcli, a doua zi, cititorii cu stiri furate DE LA EL din gazet. Da, ziaristule, m-ai prins: meseria asta nu e de mine! Sunt un impostor si nu-mi merit mentionat numele in caseta redactional. M-ai pus pe ganduri, povestindu-mi cum nu as face fat la o gazet central (ce zici de una la care ai avut statut de colaborator si care m-a ofertat tocmai pentru a te inlocui, fiindc cei de-acolo se sturaser de ‘dedicatiile’ tale, iar eu, din fair-play, am refuzat?!?). M-a pus pe ganduri si teama cu care scrii: dac vei fi dat in judecat?! ti spun un secret: dac scrii bine si esti bine documentat, nu trebuie s ai teama asta. Dac vei fi dat in judecat, vei castiga. Dar nu, tu te temi, iar asta, in loc s fie un semn de intrebare pentru tine, e un motiv de mandrie. De regul, ziaristule, asa ptesc cei care, pentru un beneficiu imediat, rateaz perspectiva. Din fericire, nu e si cazul tu. Tu esti… ziarist, nu? n fine, m-a pus pe ganduri si vastitatea domeniilor pe care le abordezi, despre care poti scrie atat de mult cu atat de putine cuvinte. Toti te vrem de model. Eu, dar mai ales colegii mei de la Monitorul de Vaslui, care, zilele trecute, au finalizat o nou actiune umanitar de anvergur. Au strans, in urma unui efort sustinut, zeci de saci cu haine, lenjerie, incltminte de var si de iarn, papuci de cas, foarte multe produse alimentare si nealimentare, fructe si dulciuri pentru cei aproape o sut de rezidenti ai Azilului de btrani din Husi. Nu mai vorbesc de carje si cadre pentru cei cu probleme locomotorii. Stiu, nu te impresioneaz acest gen de jurnalism/activism social. N-ai nicio scoatere, decat satisfactia (neremunerat!) de a fi fcut un bine unor oameni. Ce rahat de subiect! Nu e demn de gazeta la care lucrezi, nu e demn de atentia ta, ziaristule! Este posibil ca unora – nu spun cui – s le plac un cu totul altfel de pres. Pentru c, dac tot exist literatur de sertar, de ce n-ar exista si pres de sertar? Ce, nu stiati c unii tin la sertar texte gata scrise? Cei vizati stiu cat valoreaz un astfel de articol sau, dac nu stiu, sunt repede informati. Iat, de dragul discutiei, s spunem c un ziarist (unul bun, nu un pseudo-…) afl despre o btaie dintre niste persoane, unele cu statut de persoan public. Despre unele a mai scris – de ru, evident -, pan cand, inexplicabil, s-a oprit. Ei bine, cam stim de ce se opreste din scris un ziarist: ori i-a murit subiectul, ori a fost pltit s nu mai scrie. n parantez fie spus, unui ziarist adevrat nu are cum s-i moar subiectul. Mai departe: s spunem c persoanele in cauz s-au btut intr-o institutie public; exist si o plangere la politie, exist si o filmare… Ce face un ziarist adevrat, unul ca tine, spre exemplu, care alearg zi si noapte dup exclusivitti si care indrzneste s ne dea lectii? Iat cateva variante de rspuns: 1) documenteaz subiectul, l scrie, apoi isi pune demisia pe mas cand seful ii spune de la obraz ‘nu-l public’, pentru c il cunoaste pe cel putin unul dintre agresori, si in final deschide gazeta cu pruiala in cauz; 2) documenteaz subiectul, il scrie cum numai el stie s scrie, dar, din motive obscure, intarzie s il publice, asteptand s… Repet, exercitiul de mai sus este pur teoretic. Nu are nicio legtur cu ziaristi adevrati sau, Doamne iart-m, cu pseudo-ziaristi. Totusi, nu pot s nu te intrebi: unde apar cititorii in aceast ecuatie? Cititorii ia de grija crora nu mai poate un ziarist adevrat? ntrebare pentru toti colegii de breasl: dac ai un astfel de subiect, ce mai astepti? Public-l! Asta face un ziarist adevrat. Cred c asta ai face si tu, ziaristule care nu te semnezi, dac te-ai afla in posesia unui astfel de subiect. De fapt, sunt convins c nu vei astepta, cum asteapt multi in breasla asta, pretul corect. Altfel, ti-ai dezamgi cumplit cititorii.
P.S. 1: Dup ani de zile de meserie, vine unul si m nvat ce-i aia gazetria. M-am pus pe studiu si, imediat, am aflat detalii surprinztoare despre cum procedeaz unii deontologi cu subiectele ‘fierbinti’. Poate v voi povesti, cu subiect si predicat, cum se face pres pe persoan fizic. Dar nu nainte de a-l ruga pe ziaristul care nu se semneaz s m invete, si sambt, oleac de meserie. Oleac, pentru c atata stie.










bravo, romica! ai…condei.
Nu ma intereseaza razboiul dintre voi, cei doi mari ziaristi din marele oras Vaslui, ma in deranjeaza ca cineva care scrie ceva public – ziarist, pseudo-ziarist, ce-o fi – poate sa expuna un text care incepe cu „nu se merita” … orice ai fi spus dupa asta nu mai are nicio valoare. Daca erai tractorist, nu ma deranja, dar ca om ce are ca obiect al muncii cuvantul, e absolut jenant.
Un cititor … dar nu de ziare.
Tanasuc e pre necioplit pentru a fi numit ziarist. Seamana cu fratii lui, niste neica nimeni.
O replica mult peste masura! Esti bun..
Comentariile sunt închise.