Ignatul porcilor, Intoarea, Sf. Sfintit Mc. Ignatie Teoforul este poate una dintre cele mai mari srbtori de iarn ale lunii decembrie si cu sigurant este ziua n care demonismul ritualic atinge cele mai nalte culmi. Pstrarea ei, cu foarte multe detalii, pn n ziua noastr, deturnat totusi uneori de ctre latura gastronomic sau spectacular, ziua Ignatului, o dovad n plus a rezistentei srbtorilor pgne n calendarul tranului romn.
Se povesteste despre acest dumnezeiesc Ignatie, de Dumnezeu purttorul, cum c, pe vremea cnd era nc prunc, iar Domnul nostru Iisus Hristos vietuia n acea vreme cu oamenii pe pmnt si nvta pe popoare despre mprtia lui Dumnezeu; atunci si printii acestui prunc, stnd acolo Sf. Mc. Ignatie Teoforul aproape n popor si ascultnd cuvintele cele dumnezeiesti care ieseau din gura Mntuitorului, si avnd cu dnsii pe acest fiu, Domnul s-a uitat la dnsii si, chemnd la sine pe pruncul Ignatie, l-a pus n mijloc si, cuprinzndu-l, l-a luat pe mini, zicnd: De nu v veti ntoarce si nu veti fi ca pruncii, nu veti intra n mprtia cerului; si cine va primi pe un copil ca acesta n numele meu, pe mine m primeste. Pentru aceasta s-a numit sfntul Ignatie purttor de Dumnzeu, c a fost purtat de minile ntrupatului Dumnezeu. S-a numit purttor de Dumnezeu si pentru aceasta c el purta pe Dumnezeu n inima si n gura sa, fiind vas ales, asemenea lui Pavel, care a purtat numele lui Dumnezeu naintea limbilor si mpratilor. Din vechime se povesteste cum c Sf. Ignat este sfntul fr de cruce. El n-avusese copii pn la adnci btrnete. Atunci ns nevasta rmase grea, fr ca el s stie. Fiind srac lipit, n-avea nici porc de Crciun. Dar ntr-una din zile se ntlneste cu un strin care ducea n trg o turm de porci. Sf. Ignat l ntreb cu ct vinde unul. Strinul i fgdui pe toti, numai cu conditia s-i dea aceea ce el nu va sti ce are acas. Era vorba de copilul din femeie, cci strinul se spune c ar fi fost nsusi diavolul. Sfntul a primit bucuros, cci nu credea c acas s aib ceva despre care s n-aib deloc cunostint. Cu aceast nvoire, ei se desprtir. Nu trecu mult si Dumnezeu veni acas la Ignat si l cert pentru fapta ce fcuse. Cnd sfntul auzi c e vorba de copil, ncepu a se jeli cu toat durerea sufletului, iar Domnul, vzndu-l, l mngie si i promise c-l va mntui. Seara veni diavolul s-si ia plata. Dar ajutat de bunul Dumnezeu reuseste s pcleasc pe diavol si astfel s pstreze copilul. Sf. Ignat e vestitorul Nasterii. Se tine pentru c Nsctoarea de Dumnezeu a simtit prima oar sarcina. Traditia popular vorbeste c Sf. Ignat a fost frate cu Mos Crciun. Pentru credinta lui n viitorul mprat al lumii, pgnii i-au tiat minile de la ncheieturi. Plngndu-se ctre Maica Domnului, cnd ea nscuse pe Iisus n iesle, aceasta ia spus s-si spele boantele n scalda copilului. Ascultnd-o, i-au crescut minile la loc. Sf. Ignat a venit la usa unui btrn si i-a spus c dup el vine si mosu-su Crciun cu barba alb, s taie tot omul cte un porc pentru copii. De aici n traditia noastr popular obiceiul ca n aceast zi alt nimic s nu fac oamenii dect s-si taie fiecare cte un porc de ziua de Ignat. Cu exceptia interdictiilor de a lucra (care pot fi ridicate numai cu pretul nfptuirii sacrificiului ritualic, ce pot fi ntlnite frecvent si n cazul altor srbtori, o not caracteristic a srbtorii o constituie prezenta patronului justitiar, Ignat sau Intoarea, care pedepseste cu cruzime, fr drept de apel, pe cei ce nu respect prescriptiile. n trecutul ndeprtat se spune c ar fi cerut jertfe umane, sacrificiul a fost nlocuit treptat cu cel animal (porcii sau ginile, de preferat negre, fiind vorba de un patron al porcilor si al psrilor), n unele cazuri fiind suficient chiar si un simulacru. n popor se spune c cine nu taie porc s taie cel putin o pasre, ori s ntepe creasta de la o gin neagr, ca s dea sngele. E bine s se vad snge n ziua de Ignat, c numai asa casa si familia va fi ferit de boli. Sf. Ignat este sfntul care vindec porcii de boal grea, arat si le spune porcilor c au s moar si totodat le ia sufletele. Sacrificiul ritual, instituit exemplar chiar de ctre sfnt, este sustinut att de obiceiul pomana porcului (consumul ritual al tuturor prtilor componente ale jertfei), ct si de credintele care justific ritualul prin perpetuarea speciei animalului de sacrificiu. Prin unele zone ale trii n aceast zi erau sacrificati doar porcii negri, de la care se opreste snge amestecat cu fin de mei si fiere, pentru vindecarea bolilor si a frigurilor, dar si pentru obtinerii de remedii magice, n timp ce jertfa sacramental se aducea mai trziu n ajunul Crciunului sau n functie de zon, dup Crciun. Se nsemneaz copiii cu snge n frunte, ca s fie rumeni si sntosi tot anul. Se tine ca s ias porcii cu carnea curat. Porcii care se taie la Ignat sau de Crciun, dup ce se prlesc, se cresteaz mai nti la ceaf, ca o cruce, apoi se presar sare, ca s fie carnea lor primit de Dumnezeu, cnd va da din ea de poman, si s nu se strice. La Crciun, cnd se taie porcii, se bag mai nti cptna n cas, cu rtul nainte, ca s mearg treaba bine si s aib parte de porci buni pentru anul viitor. Acum ncepe perioada srbtorilor de iarn, care impune interdictii specifice ale torsului si splatului. Prin unele prti, lucrul este ngduit numai dup ce femeia a vzut snge de orice soi de vietate, ori snge de porc negru. Traditia popular spune c n noaptea dinspre Ignat porcii viseaz mrgele rosii la gt si cutit. Porcul care n-a fost tiat n ziua de Ignat nu se mai ngras, nu mai pune carne pe el. De atunci se spurc apele pn la Boboteaz. Se spal rufele, cci pn dup Boboteaz nu mai pot spla, cci apele nu mai sunt bune; si cine ar mai spla n acest interval s-ar mbolnvi de lingoare (febr tifoid). Din fiecare porc tiat n aceast zi i se druieste Sf. Ignat o bucat de carne. Piseaz femeile gru, ca s aib de mprtit la Crciun. Se fac turte, numite scutecele Domnului Hristos, pe care le mnnc n ajunul Crciunului cu miere si nuci. ncepnd de la Ignat si sfrsind cu zilele Crciunului – prin unele prti, ncepnd cu zilele Crciunului, cu ntia sau cu a doua, iar prin altele obisnuindu-se numai n ziua de Sf. Vasile pn seara -, tinerii umbl cu turca, capra sau brezaia. n ziua de Anul Nou, moare ritualic turca. Ignatul este o srbtoare care se tine pentru a avea noroc si la psri. Se tine pentru sederea clostilor pe ou. n aceast zi e obiceiul ca primul om sau femeie ce vine dimineata sau peste zi n cas se pune jos si, cu o mn de paie, s cloncneasc ca o closc, rmnnd cu ideea c la cderea clostilor s stea pe ou si s scoat toate oule ce i le pune. Fetele, pn nu si fac un semn n frunte cu snge de porc, mai ales negru, nu lucreaz la lucrurile de cas, zicnd c li se molesesc minile precum carnea de porc. Cine lucreaz n aceast zi se spune c porcii se vor mbolnvi. Femeile nu lipesc, nu cos, nu taie cu foarfecele n aceast zi, pentru ca porcii s nu rme prin btturi sau s rup rufele peste an sau se junghie n cutite oamenii crora li se fac haine n aceast zi. Nu e iertat femeilor care alpteaz ca s toarc, sub cuvnt c nu se cade a ridica furca naintea crucii si se cade a toarce numai babele si fetele. Cnd s-a mbolnvi cineva n aceast zi nu mai scap de moarte. Se tine pentru boli si lovituri si pentru a fi ferit de bubat. O tin femeile ca s nu nasc copiii palizi si pociti. Cine nu taie porcul n aceast zi se spune c vine lupul si-l mnnc din cocin. E ru de ameteli, ca porcul cnd l loveste n cap. Dac lucreaz, se taie, se nteap. Cine lucreaz cade n boal si igneaz (face niste convulsiuni), ca porcii cnd se taie. Se tine ca s nu lepede vitele viteii si femeile pruncii nainte de vreme. Sf. Ignat e ru pentru aprins, condusi de credinta c sfntul a fost pus pe jeratic de calomniatorii pgni. Cnd se taie porcul la Crciun, dup grosimea splinei se prevesteste greutatea iernii. Cnd peste tot e una de groas, va fi iarna tot una de grea, de la nceput pn la sfrsit; dac-i la un capt nainte sau napoi mai groas, iarna va fi la nceput sau la sfrsit grea. De va fi mai umflat la mijloc, si iarna va fi mai mare la mijloc.
Dan Horgan
Bibliografie: – Arthur Gorovei. – Credinti si superstitii ale poporului romn, Editura Grai si Suflet – Cultura National, Bucuresti, 1995; – Antoaneta Olteanu – Calendarele poporului romn, Editura Paideia, 2001; – Elena Niculita Voronca – Datinile si credintele poporului romn, Editura Polirom, Iasi, 1998; – Ion Ghinoiu – Srbtori si obiceiuri romnesti, Editura Elion, Bucuresti, 2002; – Ion Talos – Gndirea magico-religioas la romni, Dictionar, Editura Enciclopedic, Bucuresti, 2001; – Simion FIorea Marian – Srbtorile la romni, Editura Grai si Suflet – Cultur National, 2001; – Tudor Pamfile – Srbtorile la romni, Editura Saeculum I.O., Bucuresti, 1997; – Vietile Sfintilor, Editura Episcopiei Romanului si Husilor, 1998.
Asta e obicei si traditie foarte interesant. Multumesc.
Ca de obicei, foarte bun articol !
Interesant articol, felicitari!
Comentariile sunt închise.