Faringita acut�

Faringita este inflamatia sau infectia care apare la nivelul faringelui sau a amigdalelor. Poate fi de dou� feluri: viral� sau bacterian�. Faringitele de origine viral� sunt �vinovate� de 60% din cazuri, iar cele bacteriene apar �n restul �mboln�virilor. �n putine cazuri, faringita poate fi provocat� de expunerea la anumite toxine, de traumatisme sau de alergii. Faringita se manifest� prin febr� ridicat� (chiar si 40 de grade Celsius), tuse, iritatie, secretii nazale si dureri de g�t cu iradieri la nivelul urechilor.

Cea mai mare incident� se g�seste la copii, dar si adultii sunt afectati �n mare m�sur� de aceast� afec- tiune. Dac� la copii inflamatia apare �n partea superioar� a faringelui, la adulti, localizarea se schimb�, factorul microbian mut�ndu-se spre partea inferioar�. Majoritatea faringitelor, cunoscute si sub numele de angine virale, se manifest� cu prec�dere �n sezonul umed si rece si, mai ales, �n cursul unei epidemii de viroze. Ele produc febra adeno-faringo-conjuctival� si boala respiratorie acut� cu rino-traheit�.

Faringita virala

Faringit� viral� este de fapt o boal� de natur� infectioas� determinat� de agresiunea unor virusuri cu potential patogen asupra mucoasei faringelui. Faringele este partea g�tului situat� imediat �n spatele limbii (orofaringe) si al cavit�tii nazale (nazofaringe) si superior de esofag (laringofaringe), laringe si trahee. Faringit� viral� are drept agenti etiologi foarte multe si diferite virusuri. Faringit� poate s� apar� �n cadrul unor infectii generalizate ale tractului respirator sau poate fi specific�, localizat� strict doar la nivel faringian. Faringit� afecteaz� at�t, adultii c�t si copiii, dar cele mai frecvente cazuri sunt totusi, la cei mici. Faringit� r�m�ne o mare cauz� de absenteism scolar sau de la serviciu si este una din principalele cauze de prezentare a pacientului la medic. Majoritatea adultilor au aproximativ 3- 5 episoade de infectii respiratorii superioare pe an (inclusiv faringit�). Cauze: Agentii etiologici cei mai frecvent �nt�lniti �n astfel de afectiuni sunt rhinovirusurile si adenovirusurile, fiind incriminate �n peste 40% dintre cazurile de faringit�. Rhinovirusurile singure sunt r�spunz�toare de peste 20% dintre faringitele virale si jum�tate din r�celile banale din sezonul rece. Aceste virusuri au transmitere aerogen�, p�trund �n organism pe la nivelul n�rilor. Adenovirusurile sunt incriminate �n faringita necomplicat� si au un efect patogen direct asupra mucoasei faringiene. G�tul este foarte dureros, �ns� poate s� nu fie rosu sau s� fie lipit de alte modific�ri macroscopice. Virusul Epstein Barr este agentul etiologic al mononucleozei infectioase, o afectiune care caracterizeaz� mai ales perioada adolescentei. El se poate transmite de la adulti la copii si �ntre adolescenti prin saliv�. Faringit� sau faringoamigdalita apare la peste 80% dintre pacientii cu mononucleoz� infectioas�. Virusurile gripale pot determina aparitia faringitei la peste 50% dintre pacientii infectati. Simptomatologie: Simptomul de baz� al faringitei este durerea �n g�t, pe fond de hiperemie local� (�nrosire) si edematiere. Majoritatea simptomelor sunt �ns�, comune. Pe l�ng� durerea de g�t, pacientul cu faringit� viral� mai poate prezenta si: 1. Febr� �nalt�, disfagie (dificult�ti la �nghitire) si conjunctivit�, dac� este incriminat un adenovirus. Sindromul se numeste febra faringoconjunctivala. Conjunctivita apare la peste 1/3 dintre pacienti, iar febra este cvasiconstant�. 2. Simptomatologie nazal�, caracterizat� prin: rinoree, congestie nazal�, str�nut. Ele preced adesea aparitia durerii �n g�t. Disconfortul faringian poate fi sub form� de iritatie local�, usturime sau durere. De cele mai multe ori, diagnosticul faringitelor virale se stabileste �n urma efectu�rii unui control fizic general, �n care se examineaz� foarte atent g�tul pacientul, precum si ganglionii din regiunea cefalic�. �n general, g�tul apare foarte rosu, uneori mucoasa faringian� are si exudat, iar amigdalele pot s� fie usor m�rite �n dimensiuni. Tratament: Strategiile si schemele terapeutice aplicate pacient ilor cu faringit� viral� se bazeaz� �n general pe informatiile furnizate de anchetele epidemiologice (virusul cu cea mai mare frecventa �n populatie), semne si simptome specifice, precum si rezultatele testelor de laborator. M�surile terapeutice includ de cele mai multe ori doar administrarea de fluide, pentru a preveni deshidrat�rile, odihn�, gargar� cu ap� s�rat� de c�teva ori �n cursul zilei (pentru calmarea durerilor) sau administrarea de medicamente usoare pentru ameliorarea simptomelor infectioase: febr�, cefalee, artralgii. Pentru calmarea febrei si durerilor cel mai indicat este paracetamolul, deoarece are efecte adverse mai putine. Aspirina este contraindicat� �n astfel de situatii (faringite virale), mai ales dac� apar �n contextul unor boli gripale). �n cazul �n care disfagia nu permite pacientul s� se alimenteze, se recomand� internarea acestuia �n vederea hidratarii sau aliment� rii parenterale. Este foarte important c� pacientul s� evite administrarea antibioticelor, p�n� �n momentul �n care se prezint� la medic. Faringit� viral� nu r�spunde la tratamentul cu medicamente destinate distrugerii bacteriilor. Dac� se administreaz� antibiotice f�r� sfatul medicului, cel mai probabil se va agresa flora bacterian� local�, care poate dezvolt� rezistent� la acesti compusi. �n plus, reactiile adverse ale antibiticelor nu sunt usor de suportat, acest tip de medicamente av�nd impact sistemic important. Complicatii: Complicatiile faringitelor virale sunt destul de rare, �ns� pot include: – Abcese periamigdaliene; – Epiglotit� necrotic�; – Complicatii hematologice; – Encefalite, pneumonite; – Obstructii de c�i respiratorii; – Amigdalita, epiglotit�; – Complicatii bacteriene – pneumonii bacteriene, dintre care cea mai grav� este pneumonia stafilococic�. Pacientii sunt sf�tuiti s� se prezinte la medic �n cazul �n care prezint� simptome sugestive de r�ceal� sau grip� care nu se remit, dar care se complic� cu simptome faringiene. Dac� pacientul observ� c� are g�tul mai rosu, mai dureroas si poate chiar si cu pete albicioase, este sf�tuit s� se prezinte pentru un control de specialitate. Consultul trebuie f�cut cu at�t mai repede cu c�t pacientul are si disfagie si dispnee. Preventie: Majoritatea cazurilor de faringit� nu pot fi prevenite, deoarece virusurile care sunt r�spunz�toare de aceast� afectiune se g�sesc �n mediul �nconjur�tor. Totusi, specialistii consider� foarte utile: 1. Sp�larea atent� si frecventa a m�inilor; 2. Utilizarea servetelor de h�rtie si nu a batistei; 3. Limitarea contactului cu persoanele bolnave, evitarea utiliz�rii la comun a paharelor, lingurilor, furculitelor, evitarea s�rut�rii persoanelor infectate.

Faringita bacteriana

Exist� numeroase bacterii care pot fi incriminate �n aparitia faringitei bacteriene. Identificarea corect� a bacteriilor implicate �n procesul patologic este esen- tial� �n stabilirea tratamentului, ameliorarea simptomelor si evitarea aparitiei sechelelor. Cea mai important� bacterie ce poate determina faringit� este Streptococcus Pyogenes. C�nd se suspecteaz� o astfel de etiologie, se realizeaz� teste de rutin� care s� confirme sau s� infirme diagnosticul, si apoi o antibiogram�, care s� orienteze tratamentul. Dac� este l�sat� netrat�, faringit� bacterian� poate determina complicatii locale dar si la distant�. Faringita bacterian�, �n special cea cu streptococ de grup A, afecteaz� toate grupele de v�rst�, cu o predilectie pentru grupa 5- 15 ani, si apare mai frecvent �n lunile reci de toamna t�rzie, iarn� si chiar prim�var�. Faringitele bacteriene neglijate pot afecta mai grav s�n�tatea organismului. Cauze: �n etiologia faringitei bacteriene sunt implicatie diverse bacterii. Cel mai adesea, este vorba de streptococul beta hemolitic de grup A. Streptococii au particularit�ti care �i fac foarte susceptibili la a coloniza epiteliul faringian. Ei sunt capabili s� adere la mucoas�, ceea ce favorizeaz� foarte mult dezvoltarea lor la acest nivel. Streptococii se transmit interuman pe calea pic�turilor de saliv�, fiind favorizat� de aglomeratiile umane. �n regiunile cu clim� temperat�, infectia se transmite mai frecvent �n timpul iernii, probabil datorit� tendintei oamenilor de a petrece mai mult timp �n interior. Simptomatologie: Simptomele sugestive pentru o faringit� bacterian� sunt: – Durere �n g�t, cu debut brusc; – Odinofagie; – Cefalee; – Great�, v�rs�turi, dureri abdominale; – Stare general� alterat�; – Mialgii si/sau artralgii. Complicatii: Cele mai frecvente complicatii ale faringitelor bacteriene includ: – Tumefactie semnificativ� si obstructie a c�ilor respiratorii superioare; – Formarea unor abcese periamigdaliene sau retrofaringiene; – Sinuzita; – Otita medie; – Mastoidit�; – Limfadenit� cervical�. Complicatiile faringitelor cu streptococ betahemolitic de grup A includ aparitia bolilor valvulare cardiace – sau Glomerulonefrit� poststreptococica �n care pacientii vor avea hematurie, edeme gambiere si hipertensiune arterial�. Tratament: Tratamentul faringitei bacteriene nu trebuie �nceput dec�t dup� ce medicul stabileste cu precizie etiologia bolii. Faringita bacterian� este o afectiune ce beneficiaz� de tratament antibiotic. Scopul adminitr�rii acestuia este eradicarea infectiei, reducerea morbiditatilor si prevenirea aparitiei complicatiilor. �n cazul faringitei cu streptococ de grupa A, se poate administra cu succes penicilin�, amoxicilin�.

Faringita streptococica acuta

Faringit� streptococic� este o infectie bacterian� a peretelui posterior al faringelui si a amigdalelor. Tesuturile sunt iritate si inflamate, cauz�nd subit durere sever� a g�tului. Infectia streptococic� a g�tului se transmite de la o persoan� la alta. C�nd o persoan� care are o infectie cu streptococ la nivelul g�tului respir�, tuseste, str�nut�, pic�turi mici de saliv� ce contin streptococi se r�sp�ndesc �n aer si pot fi inspirate de alte persoane. Cauze: Faringit� streptococic� este determinat� de o bacterie numit� streptococ. Exist� mai multe tulpini de streptococ, dintre care unele pot determina afectiuni mai grave dec�t altele. Cea mai frecventa tulpin� �nt�lnit� �n infectiile g�tului este streptococul betahemolitic grup A. Alte tulpini de streptococ care pot determina infectii ale g�tului fac parte din grupurile C si G. Infectia streptococic� determina iritatia g�tului (faringit�), a amigdalelor sau polipilor, inflamatie si durere. Riscul de aparitie a faringitei streptococice creste dac� exist� contact direct cu persoane care au infectii streptococice, �n special copii. Chiar dac� copiii sau adultii au extirpate amigdalele pot dezvolt� faringite streptococice. Simptome: Cele mai obisnuite simptome ale infectiei streptococice a g�tului la copil si adult sunt: – durere de g�t, instalat� brusc f�r� tuse, str�nut sau alte semne de r�ceal� ; – durere si dificult�ti la �nghitit; – febra mai mare de 38,3 grade C (febra mai mic� sugereaz� o infectie viral� si nu streptococic�); – ganglioni inflamati la nivelul g�tului; – puncte albe, galbene sau sub form� unei membrane la nivelul g�tului si amigdalelor; – o roseat� accentuat� a g�tului sau puncte de culoare rosu �nchis la nivelul regiunii posterioare a boltii palatine, �n apropierea g�tului; – amigdale inflamate, cu toate c� aceast� manifestare poate fi determinat� si de o infectie viral�. Simptomele faringitei streptococice apar de obicei �n mai putin de 2-5 zile de la contactul cu o persoan� care are faringit� streptococic�. Dac� faringit� streptococic� nu este tratat� cu antibiotice, persoana va continu� s� fie contagioas�, chiar dac� simptomele dispar. Contagiozitatea scade foarte mult dup� primele 48 de ore de la �nceperea tratamentului cu antibiotice si este foarte putin probabil s� mai apar� complicatii ale infectiei streptococice. Trebuie apelat la servicii de specialitate imediat ce apare o inflamatie sever� a g�tului (durere de intensitate 8 sau 9 pe o scar� de la 1 la 10) �nsotit� de urm�toarele simptome, mai ales la copilul mic: febra de 38,3 gradeC sau mai mare, delir, respiratie dificil�, �mpingerea capului �nainte pentru a usura respiratia. Investigatii: Infectia g�tului este diagnosticat� plec�nd de la istoricul medical, examenul medical al g�tului si teste rapide pentru streptococ. �n prezent ghidul de tratament recomandat de specilisti, prevede c� prin teste rapide s� se depisteze streptococul �n g�t iar diagnosticul de faringit� streptococic� s� se pun� pe baza simptomatologiei. De obicei, specialistii �ncep tratamentul �n prezenta unor simptome cum ar fi: – febra recent� de 38,3 grade C sau mai mare, – puncte albe sau galbene ce acoper� g�tul si amigdalele, – tumefierea sau evidentierea ganglionilor de la nivelul g�tului. Tratamentul precoce poate reduce r�sp�ndirea faringitei streptococice si reduce riscul complicatiilor cu ar fi r�sp�ndirea streptococului �n alt� parte a organismului, cauz�nd infectii ale urechii, sinusurilor sau abces al amigdalelor (abces periamigdalian). Tratament: Antibiotice precum penicilin�, cefalexina sau amoxicilin� sunt folosite pentru tratamentul faringitei streptococice. Tratamentul cu antibiotice este eficace numai �n infectia g�tului cu bacterii cum ar fi streptococul, antibioticele sunt eficace �n ameliorarea simptomatologiei infectiei cu streptococ numai dac� au fost administrate �n 48-72 ore de la �nceputul simptomatologiei. Repausul la domiciliu este indicat, deoarece persoana bolnav� este contagioas� si poate transmite boal� la alte persoane. Repausul la pat este necesar dac� starea general� a pacientului este alterat�. Se poate evita transmiterea faringitei streptococice la alte persoane sau reinfectarea �n felul urm�tor: – evitarea str�nutului sau tusei �n fat� altei persoane; – sp�latul frecvent al m�inilor; – folosirea servetelelor de unic� folosint�, nu a batistelor; – se arunc� periut� de dinti folosit� p�n� �n momentul �nboln�virii, apoi cea folosit� pe perioada bolii, deoarece streptococul se poate fix� pe perii acesteia si poate determina reinfectarea.