Acest om cunostea slbiciunile si nu se mira de ele. Fcea binele mai mult dect credea el. Se bizuia pe vicii si indignarea sa cea mai arztoare se prefcea n rs. Privea omenirea aceasta trist ca pe un copil bolnav si fr leac, pe care trebuie s-l ndrepti putin si s-i alini durerile, mai ales fcndu-l s petreac. (Portrete literare, Sainte-Beuve)
Pentru o sear delicioas petrecut n sala de spectacol, se pare c reteta reusitei nseamn: mult munc, seriozitate, implicare, rentoarcerea la clasici, grija pentru detalii, mult culoare, veselie, o dovad a dorintei de atingere a impecabilului… toate acestea presupunnd n primul rnd respect fat de profesie si fat de receptorul produsului final, rezultatul muncii unei ntregi echipe; si, desigur, acesta ar trebui s fie firescul absolut natural, la fiecare ntlnire a celor care au creat si a celor care primesc darul. Darul acestei toamnei teatrale este umorul lui Molire, care irupe la aproape orice replic, strnind n rndul spectatorilor hohote de rs, astfel nct, la finalul reprezentatiei, cred c toat lumea pleac senin, cu bucurie pe chip, teatrul mplinindu-si, suprem, menirea. Fr a folosi cuvinte mari, descriu realitatea unui moment fericit din istoria teatrului brldean. Orict de speciale ar fi alte genuri de teatru, care presupun sondarea dureroas a psihicului si a sufletului uman, trecere mai bun la public o au tot comediile. Dou sunt legile fundamentale care guverneaz teatrul: actorul fat n fat cu el si actorul fat n fat cu spectactorul, fenomen de receptare si de feed-back: dualitate fr de care teatrul n-ar exista, munca artistului nu s-ar verifica. Balansul celor dou legi schimb fata teatrului.(1) Dup Georges Dandin (1999), Bolnavul nchipuit (2006), Scoala nevestelor (2007), Acul cumetrei Gurton (1998), Flecrelile femeilor (2001), Fata cinstit (2007), Celestina (2004), spectacole montate la Brlad pe baza textelor lui Molire, respectiv William Stevenson, Carlo Goldoni si Fernando De Rojas, a venit rndul… Doctorului fr voie s urce pe scena noastr. O alegere repertorial inspirat – dac tinem cont de vremuri si de necesitatea omului modern de a se destinde. Am amintit si cteva montri ale teatrului brldean, realizate n genul sau cu elemente ale commediei dell’arte, deoarece s-a dorit, de ctre directorul de scen, sublinierea similitudinilor dintre teatrul spontaneittii si acela al marelui comediograf. Simplismul povestii, specific farsei, a functionat ca un argument suplimentar pentru a ne ndrepta atentia spre jocul teatral, acordndu-i prioritate n constructia spectacolului nostru. Evident si firesc, neam orientat spre legtura protagonistilor nostri cu tipologia din Commedia dell’Arte. Aceasta avnd n vedere si cunoscutul fapt c Molire nu si-a negat niciodat sursele de inspiratie, dar si truismul c el este un continuator al teatrului italian renascentist pe care l-a cunoscut nemijlocit. (Dorin Mihilescu, n Caietul de sal) n Commedia dell’arte (2), se vorbeste despre asa-zisa revolutie a teatrului – improvizatia, ca fiind ivit n urma unei crize: teatrul erudit ncepuse s se nchisteze n niste forme tot mai ndeprtate de realitate, al cror mesaj se epuizase. Spectacolul improvizat a cptat, ncetncet, o form stabil care s-a numit commedia dell’arte, avnd un limbaj si un stil popular, mult vioiciune n actiune, replicile fiind foarte rapide, inteligente si cu umor, capacittile si formele expresive – bogate. Iat ce face dintr-un spectacol s devin o mic bijuterie. Legtura dintre Molire si commedia dell’arte este lesne observabil si, mai ales, de nteles. Avem de-a face cu un tablou veridic al unei epoci, n care sunt prezente: ironii usturtoare, aluzii presrate la tot pasul, intrigi amoroase, un amestec hilar de glume, trivial, solemn, inefabil, de liric, de substant (3). Actorii, fiind numiti de ctre marele Shakespeare cronica vie a timpurilor lor, au prilejul de a da glas unor gnduri pe care, poate, multi dintre noi le avem, dar sun mai bine si pun insistent degetul pe ran cnd sunt rostite de ctre altcineva, mai ales sub pretextul unui spectacol moralizator. Povestea noastr, fars jucat n august 1666, este simpl, clasic: o tnr nu are permisiunea tatlui su de a se cstori cu cine pofteste si se mbolnveste subit de… mutenie. Asadar, se caut un doctor. De preferint, competent, faimos, incoruptibil, ntelegtor si care s-si trateze pacienta de asa manier nct s o fac s rd, cci „acela este sigur medic bun”! Ajuns doctor „din greseal si fr s vrea”, cum ar spune Musatescu, Sguanarelle (un sot, tietor de lemne, care trebuie s-si primeasc lectia de la sotia rzbuntoare) continu s „danseze” desi nu cunoaste melodia pe care face acest lucru. Se pare c-i iese foarte bine, de el servindu-se Molire ca s sugereze un fapt: att de priceputi erau medicii vremilor lui, nct oricine putea exercita, cu succes chiar, meseria lor! Cnd textul vorbeste de la sine, am fi tentati s credem c nu prea s-ar mai gsi ce s spui sau ce s descoperi nou, cnd exist attea alte variante de montri. Iat c, apelnd la inteligent si creativitate, se poate aduce un plus de savoare unui lucru bine asezat pe raftul vremii. Spectacolul, garnisit cu poante pe care trebuie s le prinzi din zbor, cu mici filosofii de viat, subliniaz clisee de comportament pe care le ntlnim si n cotidianul nostru haotic si dezumanizat; este bine nchegat desi exist momente n care actorii nu prea se fac auziti, lsndu-ti impresia c joac n surdin, precum si sentimentul c aplombul cu care reprezentatia a nceput, ajunge usor s semene cu un balon cu aer cald, aflat n cdere. Dincolo de acest aspect – care se poate remedia pe viitor, sunteti, asadar, invitati s rdeti cu poft, s v bucurati ochii si sufletul de un ambient plcut, de culoare si lumin, de un joc vioi al actorilor si s v lsati cuprinsi de starea de bine. Costumele sunt foarte frumoase si avantajeaz mult montarea, scenografia (Sandu Maftei) merit toate aplauzele, interpretilor – se vede limpede c textul le-a fcut plcere. Totul se desfsoar sub bagheta domnului Dorin Mihilescu, regizorul care aduce un strop de magie pe scena brldean. Mergeti s ntlniti un Arlechino/Doctor infatigabil (Sorin Ghiorghe), o Lucinde superb (Ramona Prplit), o Jacqueline (Irina Grjdeanu) isteat, un Valre (Lucian Arhire) si un Lucas (Cristian Todic) comici, o Martine (Ctlina Rusu) cu idei nstrusnice – de la care porneste toat povestea… Cum pe 11 octombrie piesa va fi n concurs, la Festivalul Umorului „Constantin Tnase” de la Vaslui, le dorim tuturor succes, spernd s revin acas cu premii binemeritate.
ELIZA-MIHAELA ARTENE
