RDCINI. Caracterizat de mai multi istorici drept un conductor exemplar, care a stiut n permanent s mbine armonios si eficace curajul marilor decizii cu o prudent pregtire a acestora, Stefan cel Mare, dup ce a consolidat structurile interne ale Moldovei si a organizat sub toate aspectele aprarea trii – fortificatii, armament modern, coordonarea eficient n lupt a efectivelor de profesionisti si voluntari (mercenari – cete boieresti – trani), rezolvarea a ceea ce numim acum logistic, trece la ndeplinirea dezideratelor din orizontul politicii externe. Dup rezolvarea conflictelor cu Ungaria, net favorabil pentru sine, problema cea mai spinoas rmne cea a raporturilor cu Imperiul Otoman. Haraciul acceptat de Petru Aron n adunarea de la Vaslui, la 5 iunie 1456, cu participarea tuturor panilor „de la mare la mic”, era modic din punct de vedere pecuniar, ns impunea umilint si supunere a unor crestini fat de cei considerati cei mai mari dusmani ai Crucii. Antipatia istoricilor fat de Petru Aron, generat de asasinarea tatlui celui mai iubit domnitor, a lsat n umbr un pasaj din actul de nchinare, care nou ni se pare ncrcat de semnificatii. Demnitarul justific nchinarea prin starea temporar de slbiciune si izolare a trii, situatie care va dura „pn cnd si milostivul Dumnezeu se va ndura s putem iarsi avea, cu ajutorul lui Dumnezeu, si s ne gsim aliati, asa cum au avut si naintasii nostri” (D.R.H., III, p. 86). n mod paradoxal, tocmai dusmanul su de moarte, Stefan cel Mare, va fi cel care va pune n practic acest deziderat si, cel putin pentru un timp, va sterge rusinea nchinrii. mprejurrile concrete care au dus la conflictul dintre moldoveni si turci s-au datorat nenorocitei discordii dintre romni, de data aceasta promovat cu o tenacitate diabolic de Radu cel Frumos (supranumele nu este un compliment, ci o aluzie peiorativ) si de urmasii si munteni, campioni absoluti la trdri pe unitatea de timp. Mobilul imediat al strii conflictuale pare s fi fost Chilia, prin valoarea sa ca punct comercial un adevrat izvor de bogtie, pe care Radu Vod o dorea din nou integrat Munteniei. nc din martie 1468 transilvnenii detineau informatii c un conflict armat ntre Moldova si Tara Romneasc era inevitabil (N. Grigoras, p. 97). n 1470, Stefan cel Mare refuz s mai plteasc suma simbolic de 2.000 de galbeni anual, pretins de turci, si si manifest deschis ostilitatea fat de Radu Vod, cel supus turcilor n toate modurile. Apropierea luptelor determin atitudini adecvate n 1470: „Stefan cel Mare cumpr arme de la Brasov. Radu cel Frumos, domnul Trii Romnesti, le reprosa brasovenilor „cum c voi ati avea pace si unire cu Stefan vod, deoarece Stefan ar avea chiar spioni printre voi”, si c vnd arme moldovenilor „si le dati ct mai multe, chiar n dar”” (apud Neagoe, p. 56). Asteptatul atac al lui Stefan are loc pe 27 februarie 1470 si se soldeaz cu arderea Brilei, a Trgului de Floci, a tinutului Ialomitei, ceea ce a nsemnat desigur o lovitur grea pentru Muntenia. Radu cel Frumos ncearc s dea o replic puternicului su vecin. Mai nti, organizeaz un complot care esueaz. si concentreaz apoi trupele, ntrite cu un ajutor turcesc, dar nu reuseste nici mcar s treac granita Moldovei, suferind o grea nfrngere n apropierea acesteia, la Soci. Urmeaz represaliile lui Stefan, excesiv de dure, care nu-i linistesc ns pe munteni. Acutizarea maxim se petrece n 1471, cnd Stefan ncepe nefericita serie a schimbrilor de domni de pe tronul Trii Romnesti, care s-a dovedit un perfect esec. Dar, astfel, conflictul cu Poarta otoman este deschis pe fat si va dura pn n 1489. STEFAN LA VASLUI. Sunt de remarcat mai multe motivatii pentru legturile att de strnse dintre Stefan si Vaslui. Mai nti traditia, cci timp de sapte ani (1435-1442) a fost capital a Moldovei, avnd acelasi rang fat de Suceava. Dar Vasluiul a prezentat dintotdeauna o mare important, alturi de Brlad avnd foarte probabil functii administrative nc nainte de ntemeierea statutlui moldovenesc. Dar, pentru perioada la care ne referim, Vasluiul reprezenta pentru Stefan cel Mare o important major din punct de vedere strategic si ca punct de observatie, de obtinere a informatiilor. S mai adugm si o motivatie sufleteasc, era originar din Tara de Jos si de aici primise sprijinul necesar pentru a ajunge pe tron. Sederile lui aici sunt atestate n primul rnd prin documentele emise din Vaslui, pentru care nu a neglijat problemele administrative orict de ncordat era situatia, chiar dac rzboiul btea la us. Cu mare rezerv, reamintim pierderea majorittii actelor, mentionm c Stefan s-a aflat la Vaslui la urmtoarele date: 5 iunie 1464, 11 iunie 1464, 3 martie 1465, 1 iunie 1472, 5 iunie 1472, 26 august 1474. Data de 16 ianuarie 1471 este marcat de executarea prin decapitare a celor trei boieri trdtori, Negril paharnicul, Alexa stolnicul, Isaiia vornicul. Dup cum am artat n alt parte, asupra acestei executii nc pluteste misterul; au trdat la Baia, au complotat cu Radu cel Frumos, au fost implicati n ambele actiuni, au fost nevinovati? La 13 iulie 1471, Stefan se afla din nou la Vaslui, de unde i scrie regelui Poloniei Cazimir. Domnitorul i relateaz amnuntit monarhului polonez luptele de la Soci, participarea turcilor si ttarilor n sprijinul lui Radu cel Frumos, motivnd astfel faptul c nu i-a trimis n ajutor 1.000 de clreti sub comanda fiului su Alexandru. Scrisoarea mai continea si descrieri ale lucrrilor de fortificatie fcute att de Stefan, ct si de Radu, la granit, si chiar schimbarea cursului Siretului. Tot la Vaslui i va primi, n 1474, pe doi importanti soli polonezi, Dobeslaw Biszowski si Aegidius Suchodolski. Stefan le spune acestora c „veghea cu strasnic mpotrivire ca nu cumva turcii si cu Radu s-i cotropeasc tara”, deoarece acesta, dup ce si-a ncredintat toate cettile n minile turcilor, atrnnd de voia si de bunul plac al acestora, nu putea sau nu cuteza s fac nimic cu de la sine putere, aflndu-se sub stpnire strin” (apud „Portret n cronic”, p. 375). PRELIMINARII LA BTLIE. n 1473, Stefan tria un adevrat timp al gloriei militare, dup victorioasa incursiune n Tara Romneasc si ntronarea lui Laiot Basarab. Cronicile romno-slave si Letopisetul lui Grigore Ureche descriu ntoarcerea sa triumfal la Suceava, pe 9 decembrie, ecourile biruintei sale, steagurile capturate trimise regelui Cazimir al Poloniei, din bun voia sa, nu ca semn de omagiu adus suzeranului (Ureche). Urmeaz ns imediat vestile proaste. Pe 20 decembrie, turcii ptrund n Tara Romneasc si restabilesc vechea stare. Totusi, actiunea sa are ecoul international cuvenit si se ncadreaz luptei antiotomane care prindea contur n Europa. Mai multe state rspund, mai mult teoretic, organizrii unei lupte comune antiotomane. n aceast perioad, se produce un moment de respiro, datorit actiunilor ntreprinse n Asia de Uzun Hasan, n jurul cruia Venetia intentiona s organizeze o cruciad si, n final, i-a trimis doar un ajutor simbolic. Personajul prezint interes pentru noi din mai multe motive. Actiunile lui antiotomane au nsemnat un binevenit rgaz pentru Stefan si pentru adversarii turcilor din Europa, tratativele indirecte ca si crearea unei aliante virtuale Stefan – Hasan s-au petrecut la Vaslui, iar aceast cooperare a repetat-o pe cea din urm cu 1500 de ani, dintre Decebal si parti, mpotriva romanilor. Deci, Uzun Hasan (Hasan cel lung) a condus puternicul stat turcoman al Mielului Alb (1453-1478) si din 1472 a nceput o puternic ofensiv mpotriva Imperiului Otoman, obligndu-l pe Mehmet al II-lea s-si transfere cele mai nsemnate forte militare n Asia, actiunile sale corespunznd cu ceea ce ntreprindeau Venetia si Moldova n Europa. Serban Papacostea l citeaz pe larg pe cronicarul cretan Elkana Capsali, un fin observator si bun cunosctor al evenimentelor: „S-a ntmplat ca atunci cnt toti principii supusi stpnului (Mehmet II) au aflat c Zucha zan (Uzun Hasan) intrase n lupt, ei s-au veselit cu totii zicnd: Acum Mehmet va fi nimicit. Dumnezeu i va face lui cea ce ne-a fcut el nou. Si s-au rsculat mpotriva turcilor. Printre acestia se afla si domnul Valahiei Mici (Moldova). Tara lui e mic si are putini locuitori, dar cu totii sunt viteji, se adpostesc n munti si n vii. Si cine ar avea ndrzneala s se lupte cu ei? Asadar, cnd a aflat c Zucha zan a pornit la lupt mpotriva stpnului su, Mehmet II, el (Stefan) a nceput s urzeasc fel de fel de planuri. De asemenea, a pus capt supunerii sale si a scuturat povara de pe umerii si” (Papacostea, p. 44). Mehmet al II-lea cstig cu greu btlia de la Otlukheli (alturi de turci luptaser si auxiliari munteni), dar nu are posibilitti s exploateze victoria. Hanul Uzun Hasan va continua lupta si va cere cooperarea europenilor. ntors din Asia, sultanul Mehmet al II-lea va fi iritat de schimbrile frecvente de la Dunre si se decide s le pun capt. n aceste mprejurri, Vasluiul se nscrie din nou n orizontul diplomatiei prin ntlnirea care are loc aici ntre Stefan cel Mare si Paolo Ognibene, diplomat italian de origine albanez. ntlnirea este relatat de nsusi Stefan ntr-o scrisoare adresat Papei Sixt IV si alctuit la Curtea domneasc de la Vaslui. Continutul acesteia este analizat pe larg de Stefan S. Gorovei. Scrisoarea este datat 29 noiembrie 1474, ntr-un moment de cumpn, cnd erau cunoscute deja pregtirile turcesti pentru invadarea Moldovei. Din discutiile cu Paolo Ognibene, Stefan si fixeaz o imagine de ansambu asupra raporturilor internationale, n sectorul n care Moldova era deja implicat si avea s fie implicat tot mai mult. Papalitatea, Venetia, Uzun Hasan si Moldova trebuiau s- si coordoneze eforturile proprii si s atrag alturi de ele si celelalte state europene nvecinate, pentru a opri expansiunea otoman. Ideile si ndemnurile voievodului moldovean ctre Sixt IV sunt concentrate ntr-un fragment al scrisorii, tradus de Stefan Gorovei: „Dm de stire Sanctittii Voastre c noi, pururea cu toat puterea noastr pe care Dumnezeu Atotputernicul ne-a hrzit-o nou, cu toat rvna si ndemnul inimii, suntem pregtiti foarte a ne rzboi pentru Crestintate, cu toate fortele noastre. ndemnm, asadar, pe Sanctitatea Voastr, ca dimpreun cu alti puternici regi si principi deopotriv, s v dati silinta spre a nu fi coplesit Crestintatea de prea perfizii necredinciosi, astfel nct noi nu singuri, ci cu ajutorul acelor principi s ne nvrednicim a ne rzboi”. Deci, la 1474, de la Vaslui la Roma, o legtur direct si o atitudine plin de demnitate a unui conductor romn, pe o parte doar a Romniei. Din nou trebuie s-l citm pe Eminescu „De-asa vremi senvrednicir…”. PREGTIRI. Dup cum am vzut, deja n 1474 conflictul era iminent, de o parte si de cealalt ncep pregtirile. nc din primvar, fortele otomane se concentreaz n jurul fostei capitale Adrianopole (Edirne), iar cele moldovenesti la Vaslui, care mai avea oarecum rolul de capital. ntr-o prim faz, Stefan este avantajat, n timp ce el ntreste lagrul de la Vaslui si pregteste adunarea „oastei celei mari”, practic o mobilizare general, trupele turcesti de la Adrianopole se ndreapt spre Albania, unde eroul national al acestei tri, G. Kastriota (Skanderbeg) ncepuse o nou revolutie. n aceeasi perioad, solii polonezi, care doreau o pacificare a relatiilor dintre Stefan si Radu cel Frumos, sunt primiti tot la Curtile de la Vaslui. Alegerea zonei de concentrare si a viitorului loc de btlie nu poate face abstractie de experienta militar cptat aici de foarte tnrul Stefan alturi de tatl su Bogdan. Turcii aveau trei ci de naintare posibil: prima, cea mai probabil, pe valea Siretului, spre Suceava, favorabil prin lrgimea ei deplasrii unor trupe numeroase; valea Brladului, care putea duce spre Vaslui, locul unde se stia c se afl Stefan; valea Prutului, mai putin cunoscut pe atunci turcilor, acestia o vor folosi frecvent mai trziu. Stefan a ales Vasluiul si valea Brladului pentru configuratia terenului n primul rnd. Intentia sa, care a si fost pus cu succes n practic, a fost atragerea turcilor n aceast zon. Tot legat de Vaslui, exista se pare si un plan de rezerv. n cazul n care turcii ar fi manifestat prudent si, cu toate manevrele de atragere spre Vaslui, ar fi ales calea Siretului, domnitorul, deplasndu-si fortele pe valea Racovei sau a Brladului superior, ar fi putut realiza un fulgertor si foarte eficace atac pe flanc. Pentru concentrarea de trupe, istoricii folosesc termenul de „lagrul de la Vaslui”, inclusiv Nicolae Iorga: „Domnul va fi stat n lagr, unde-si adusese doamna, pe fiul cel mare, Alexandru, si pe fat, Elena, pn ce se vzu n mai c beglerbegul (Soliman) pleac asupra Albaniei si c el va avea liniste n acest an” (N. Iorga, p. 141). Aflat aici, la 18 februarie, Stefan cel Mare a transmis multumiri celor care i furnizaser informatii despre miscrile si intentiile turcilor. Tot de la Vaslui, n preajma btliei, Stefan face ultimele ncercri de raliere a Trii Romnesti la frontul antiotoman, si de data aceasta fr succes. Caracteristic pentru modul de gndire si de actiune al domnitorilor munteni din acea vreme este atitudinea lui Laiot Basarab (pus pe tron de Stefan) care, n iunie 1474, le scria brasovenilor „M-am dus la turci, la marele mprat, si mi-am fcut pace si bine, si m-am nevoit si pentru binele vostru. Deci s v par bine si vou” (Neagoe, p. 68). ncurajat probabil de astfel de atitudini, sultanul Mehmet al II-lea nc si mai fcea iluzii n privinta Moldovei si, la sfrsitul anului 1474, l chema la Poart pe Stefan cerndu-i: „De ast dat s aduci tu nsuti haraciul, dup cum l aduce cel din vilaietul Trii Romnesti, si s fii cu noi ca si beiul Trii Romnesti, ca s stim n ce chip triesti cu noi. Cu aceste cuvinte i-au dat de stire necredinciosului, care ns n-a venit si nu lea luat deloc n seam” („Cronici turcesti”, Kemal-Pasa Zade, p. 95). S vedem cum se prezenta oastea moldoveneasc, naintea btliei de la Vaslui, dup consideratiile generalului maior Ion Cupsa. La modul cel mai general, mprtirea era n armata permanent sau nucleul obstirii si oastea cea mare, care se aduna la vreme de rzboi. n primul caz, era vorba de cavaleria grea, pedestrimea grea si artileria. Cavaleria grea, recrutat dintre boierii mari si mici, sau dintre membrii altor categorii sociale care se distingeau n lupt, era nzestrat cu cel mai bun armament. n timp de rzboi, ddea loviturile de soc sau forma rezerva strategic, iar n timp de pace asigura paza Curtilor domnesti si a drumurilor principale. Membrii si se numeau viteji sau curteni. Pedestrimea grea, infanteria, era alctuit din slujitori, numiti si voinici, bine narmati, cu aceleasi atributii ca si cavaleria grea. Artileria, arm destul de nou, era deservit de mercenari germani, dar si de localnici, din rndul mestesugarilor. Tunurile, destul de rudimentare, fr afet, transportate n crute, se numeau „pusti” (din germanul Buchse – cutie, prin filier polonez). Ghiulelele erau turnate din font sau cioplite din piatr. Oastea de tar era format n principal din trani, la care se adugau locuitorii trgurilor. n functie de categoriile n care erau ncadrati, lupttorii erau narmati pentru lupta de la distant cu arcuri, arbalete, prstii si arme de foc, pentru lupta corp la corp cu sbii, sulite, mciuci sau ghioage, coase, seceri, iar pentru aprare aveau cuirase (platose), scuturi de metal sau lemn, haine de in preparate n mod special, prin impregnare cu substante care le confereau duritate. Dac Stefan realizeaz usor o mobilizare general, avnd n vedere dimensiunile trii, pentru turci, problema este mult mai dificil. Furios pe Stefan, sultanul Mehmet al II-lea reactioneaz undeva irational. ntrerupe operatiunile militare din Albania, de la asediul Shkodrei, tocmai cnd lucrurile preau s mearg mai bine, ordonnd trupelor de acolo s se deplaseze tocmai n ndeprtata Moldov. Este ciudat c nu a avut n calcul timpul necesar pentru a-si atinge tinta. Nu era logic un atac n timpul iernii, cu greuttile de aprovizionare si cu dificulttile ntmpinate de soldatii din zonele sudice, unii dintre ei probabil nu vzuser vreodat zpad. N. Grigoras l citeaz pe cronicarul turc Kemal Pasa Zade care a observat c timpul nu era potrivit pentru o asemenea campanie, fiindc nu numai c se apropia iarna, dar si pentru c „ierburile se uscaser, legumele se vestejiser, iar frunzele arborilor czuser”, prin urmare aprovizionarea armatei avea de ntmpinat mari greutti, unele dintre ele, ca furajarea animalelor, chiar de nerezolvat. Dar, n superbia sa, n visurile sale desarte, sultanul nu se multumeste doar cu cucerirea Moldovei. Armata lui Soliman Hadmbul ar fi urmat s loveasc apoi Polonia si, n primvar, s nvleasc n Ungaria, totul s-a oprit ns la Vaslui. Marsul lui Soliman din Albania spre mormntul gloriei sale este descris diferit de ctre istorici. Dup N. Grigoras, trupele s-au regrupat la Sofia n septembrie, pentru a realiza trecerea Dunrii. Au trecut-o pe gheat pe la Nicopole, Vidin etc. Dup sptmni de odihn n Muntenia, turcii ajung abia n decembrie n Moldova. Vremea deja se stricase si, dup cum spune Kemal Pasa Zade, cei care se doreau soimi, acum rmneau ca niste gini plouate, care au nceput s se strecoare pe valea Siretului, spre Suceava. Dup un vechi obicei, Stefan a dus n refugiu tot ce putea fi transportat, la fel copiii, femeile si btrnii, restul a fost incendiat. Toate acestea, plus alternanta gerdezghet au fcut tot mai dificil drumul turcilor si al muntenilor care li se alturaser (Grigoras, pp. 116-119). N. Iorga estimeaz la 100.000 oastea lui Soliman Eunucul, beglerbegul Greciei, la care se adugau 20.000 de crestini bulgari, folositi ca salahori. Dunrea este trecut usor, la fel este strbtut Muntenia, drumurile fiind deschise de salahorii bulgari, care reparau si podurile. Si vremea n nclzire prea c tine cu turcii, aceasta ns pn au ajuns la Milcov. De aici totul se schimb, chiar si vremea, dublat de atmosfera de ostilitate, totul era pustiu, singurele semne de viat erau atacurile surpriz ale unor mici detasamente moldovenesti. Sursele de ap erau otrvite, mlastinile reaprute dup nclzirea vremii se ntlneau pretutindeni, iar ajunsi cu chiu si vai mai aproape de Vaslui, descoper c Podu nalt, aprut n calea lor, nu permitea trecerea armatei (N. Iorga, p. 142-146). Suleiman ajunge n Tara Romneasc dup un mars de o lun, ar fi trecut Dunrea pe luntre mari, n care ar fi ncput cte 16 cai, pe la Vidin si Silistra, ceea ce a fost destul de dificil pentru cei 30.000 de clreti de care dispunea Soliman. Durata marsului ar fi fost, dup Manole Neagoe, de 10 km pe zi, ceea ce ar contrazice afirmatiile cronicarilor turci despre starea de epuizare total naintea luptelor (Neagoe, p. 70-71). Serban Papacostea afirm c Soliman a intrat n Moldova cu o oaste al crei numr a fost estimat diferentiat ntre 30.000 plus ienicerii si trupele muntene si 120.000. Dup consemnrile lui Jan Dlugasz, Stefan i putea opune 40.000 de oameni, inclusiv trani, care aveau mai putin instruire militar si erau slab narmati. Trebuie remarcat c, pentru timpurile respective, oastea moldoveneasc era deosebit de numeroas, n raport cu ntinderea trii, ceea ce nseamn c s-a apelat la toti brbatii valizi, la aceste efective se aduga si un numr aproximativ de tunuri. Ion Cupsa consider c armata turc era cea mai puternic fort militar a timpului. Era numeroas, bine dotat cu armament, cu o bogat experient a rzboiului. Cumulnd trupele din Europa, Asia si garda de ieniceri a sultanului, ea ajungea la 240.000 de oameni, la care se adugau trupe auxiliare, care erau achingii, care mergeau numai pentru prad, sau contingentele furnizate de teritoriile aservite, cum erau Muntenia, Bulgaria etc. Atacurile moldovenilor, anterioare btliei de la Vaslui, ar mai fi rrit rndurile turcilor. Neclaritti sunt si n privinta rolului jucat de aliatii munteni ai turcilor, n numr de 17.000, despre care cronicarul turc Kemal Pasa Zade, n msura n care poate fi crezut, sustine c nu ar fi participat la lupt: „Clretul cel plin de uneltiri din Tara Romneasc, neamestecndu-se deloc n lupt, sttuse deoparte si privise”. Tactica de baz a turcilor care se baza pe folosirea cavaleriei, care, n larga desfsurare executa atacuri pe flancuri n spatiu descoperit, nu se putea aplica n zona aleas cu inteligent de Stefan ca loc al btliei. „Rezult din cele artate mai sus c oastea Moldovei, supl si mobil, cu un moral ridicat, generat de cauza nobil pentru care lupta, sprijinit de ntregul popor si condus de un mare comandant de osti, era n stare s se msoare cu sanse de succes cu armata de trei ori mai numeroas a pasei Soliman” (Cupsa, p. 36). Maria Magdalena Szekely si Stefan S. Gorovei analizeaz pertinent drumul lui Soliman si au puncte de vedere uneori diferite. Mai nti, afirm c nu exist certitudini privind calea urmat de Soliman din Albania pn n Moldova. S-a presupus c Soliman, mpreun cu cei 30.000 de clreti, care au fost cu el la asediul cettii Shkoder (Scutari), ar fi trecut Dunrea n octombrie 1474 pe la Vidin, iar dup alt ipotez si-ar fi mprtit armata n dou corpuri, care au fortat fluviul prin vadurile de la Vidin-Calafat si Silistra-Clrasi. Aceast ipotez se bazeaz pe relatarea lui Angiolello, trezorierul sultanului, conform cruia n punctele amintite se gseau luntre mari, care puteau transporta cte 14 cai deodat. Dup autorii nostri sunt inexplicabile att mprtirea armatei n dou corpuri, ct si stabilirea unor puncte de mbarcare att de ndeprtate unele de altele. Dup o relatare german contemporan, trupele otomane au cltorit timp de trei sptmni pe Dunre. Este deci mai credibil c turcii s-au mbarcat n marile luntre la Vidin, pe malul turcesc, si au debarcat la Silistra (sau Clrasi?). Acolo s-au reunit cu ostile turcesti ale beilor din preajma Dunrii si cu cei 17.000 de munteni despre al cror domnitor Stefan spune c a venit asupra sa cu toat puterea lui, dar nu i d numele. Trecnd n revist mai multe relatri contemporane, acestea converg spre concluzia c ar fi vorba de Radu cel Frumos. Neclar rmne rolul jucat de ostasii munteni, combatanti sau auxiliari, nsrcinati cu lucrri genistice („Princeps…”, p. 108-111). n privinta pregtirilor de lupt ale lui Stefan cel Mare s-a scris mai putin. O schitare a acelora o face colonelul Vasile Popovici n lucrarea sa „Btlia de la Racova Vaslui”, tiprit la Vaslui la 1939 si 1942. Dup el, cavaleria moldoveneasc a primit ordin ca „mpreun cu Tepelus Vod si ungurii pe care-i avea n ajutor s opreasc ct mai mult pe turci la Siret, s realizeze, cum am spune n termeni militari moderni, o lupt de ntrziere. A urmat o manevr de retragere pe traseul Valea Siretului – Valea Brladului – Vaslui. n retragere a fost distrus tot ce nu a putut fi transportat si care ar fi putut servi ntr-o form sau alta dusmanului. Vom urma n continuare pe colonelul Popovici, rednd viziunea sa asupra modului n care Stefan sia organizat pozitiile de lupt. Ele aveau n vedere drumul care ducea spre Iasi si au constat n utilizarea la maximum a avantajelor oferite de teren, respectiv dealurile nalte si pdurile aproape de nestrbtut. Dup autorul nostru, pe lng aceste caracteristici ale zonei, Stefan ar fi ales locul btliei si fiindc mosia si trgul Vasluiului erau proprietatea sa. Deschiderea vii Brladului fiind doar de doi kilometri, numeroasa armat turc nu avea cum s manevreze eficient. Pdurile seculare, pe lng faptul c permiteau organizarea unor atacuri supriz, constituiau un refugiu sigur n caz de nfrngere. Militar fiind, autorul foloseste termeni de specialitate: „La sud de Vaslui, a organizat o linie puternic de rezistent compus dintr-un centru pe dealul Paiului, cota 267, unde era reduitul acestei fortificatii care poart si azi numele de Dealul Cettuia”. n 1939, cnd a aprut prima editie a lucrrii, nc se distingeau bine dou rnduri de santuri de cte 10 m ltime, n jurul cotei 267, acolo aflndu-se si urmele unui tunel, care ar fi trebuit folosit n caz de retragere. „Acest centru de rezistent trebuia s serveasc drept pivot al ntregii sale aprri si s ajute la nevoie retragerea fortelor sale principale ctre vest, pe Valea Racoviei, n caz de esec” (Popovici, p. 11). Pe lng lucrrile genistice, dealul era ntrit cu 10 piese de artilerie, care trebuiau s execute cte 7 lovituri. Alte dou centre de rezistent erau amplasate unul pe Valea Brladului, care flanca drumul dinspre sud, altul pe dealul Muntenilor, acesta barnd drumul dinspre sud, ntrit si el cu 10 tunuri (pusti), care si ele urmau s execute cte 7 lovituri. n fata liniei principale de rezistent se afla si una mai slab, cu avanporturi pe dealurile Zuruitoarea si Timoftei (cota 199) si avnd, desigur, un rol de ntrziere. Dar si n spatele liniei principale erau stabilite puncte de rezistent, Stefan gndindu-se cu seriozitate la posibilitatea unei nfrngeri. De data aceasta era vorba de Curtile Domnesti, nconjurate de ziduri si de botul dealului Rediu, apoi de dealurile de la Poienesti si Hrsoveni, pe Valea Racovei, pe unde era planificat o eventual retragere. Colonelul Popovici ne descrie amnuntit cum erau realizate lucrrile genistice: „ntriturile constau din niste santuri adnci n pmnt, cu parapetele cptusite cu copaci, ca brnele de la casele de munte; dinapoia acestor parapete trgeau arcasii. n fata santurilor erau copaci tiati ca abatiz. Acesti copaci la nceput mascau pozitiile, dar erau tiati astfel c abia se tineau n picioare, putnd fi rsturnati usor, cnd serveau de obstacol n calea invadatorului” (Popovici, p. 12).
Dan Ravaru
– continuarea, n editia de mine a ziarului
