Ludabil initiativa legislativ privind obligativitatea controlului la „mansard” al viitorilor alesi, desi vine cu vreo 20 de ani prea trziu, din punctul meu de vedere. Totusi, nu nebunii m ngrijoreaz pe mine, nu tlmcenii si alte specii att de evident duntoare spatiului politic si/sau public. Fr un nebun „de smnt”, n-am mai sti cum arat un ales zdravn la cap. Pe mine m sperie prostii. Nu am nimic cu prostia cotidian, cu micile tmpenii uneori agreabile, alteori amuzante. Dup cum se stie, dou lucruri sunt omniprezente pe pmnt: hidrogenul si prostii. Prostia nvestit cu autoritate, aia e periculoas. Iar un prost aflat la captul IQ-ului (dar n fruntea lantului trofic) va emite ntotdeauna pretentii. Cel mai adesea, spunem c un om e prost judecndu-i spusele, faptele, analizndu-i consecintele faptelor etc. Dar exist si prosti disimulati, pe care trebuie s i asculti ceasuri, luni, poate ani ntregi pn s-ti dai seama c sunt prosti. Foarte des n ultimii ani, astfel de prosti sunt votati si ajung n consilii locale, n primrii, n Parlament si n Guvern (mai ales). Fr s sugerez mai multe dect scriu, Istoria semnaleaz existenta unor prosti ajunsi, din cauza superficialittii maselor, presedinti de stat. O stiti pe-aia cu „cine se scuz, se acuz”? Unii prosti scriu – evident, prostii – la ziar. Lsnd gluma la o parte, nu numai de prostii prosti trebuie s ne pzim, ci si de desteptii care vor s fac prostii. Tot niste prosti sunt si acestia. Pe modelul descris mai sus, analizm, comparm, ajungem la concluzia c un candidat nu e prost deloc, l votm si acel candidat deloc prost ajunge, aproape imediat, un ales prost. Toat desteptciunea pe care i-am admirat-o n campanie este pus n slujba prostiilor pe care le face. Prost am mai ales! Totusi, de ce votm att de multi prosti? Pentru c un astfel de individ, cruia de regul i lipsesc minima baz cultural si, obligatoriu, civilitatea, transform orice contact cu ceilalti n polemic. Este hotrt, si duce ideile pn la capt, atac si contrazice mereu. Prostul polemic nu tace niciodat, este incitant si, adesea, contagios. Avnd acest tip de comportament, prostul nu are cum s nu ias n fat, asigurndu- si cu naturalete si fr pic de efort att prim-planul, ct si ultimul cuvnt. Pus n fata prostiei agresive, inteligenta si bunul simt plesc si se retrag (cred c, n prostia mea, am identificat sindromul rusinii de rusinea celuilalt). n sfrsit, prostul ales si alesul cel mai prost este acela care se pricepe la orice. L-am admirat (pentru c orice prost gseste un prost mai prost dect el) si l-am votat. Acum, am face orice s scpm de el, dar uitm un lucru: omul nu e niciodat att de btrn nct s nu mai poat face o prostie.
