Din lumea localismului creator – Ioan Toderascu

�ncep�nd din 1987, c�nd a debutat publicistic �n „Vremea nou� – Vaslui”, Ioan Toderascu nu mai stie ce e r�gazul, ne bombardeaz� �n permanent� cu epigrame si adun� o groaz� de premii din tar�, „b�ntuind” de cur�nd si prin Republica Moldova. Ca s� nu umplem jum�tate de ziar, semnal�nd toate concursurile la care a fost laureat, ne m�rginim la o formul� statistic�, pe ani: 1998 – 2 premii, 1999 – 4, 2000 – 4, 2001 – 6, 2002 – 7, 2003 – 4, 2004 – 7, 2005 – 6, 2006 – 10, 2007 – 5, 2008 – 6, 2009 – 7. Deci, pe parcursul a 12 ani, a primit 68 de premii si mentiuni. Pentru a fi „la zi”, s� vedem ce s-a �nt�mplat �n 2010: Premiul I la festivalul „Oltenii & … restu’ lumii”, Slatina, 21 octombrie 2010; Premiul pentru carte de umor la Festivalul National de Umor „Ion Canavoiu”, Targu-Jiu, 22 octombrie 2010; Premiul special al revistei „T�ntarul”, R�mnicu-V�lcea, 5-7 noiembrie 2010; Premiul III – Festivalul National de Epigram� si Fabul� „Donici, Cuib de-ntelepciune”, Chisin� u, 13 noiembrie 2010. Nu lipsit de interes ar fi s� vedem aria geografic� de care este responsabil Ion Toderascu: Bucuresti, Caransebes, T�rgu-Jiu, Cluj-Napoca, Slatina, Galati, Vaslui, Dorohoi, Br�ila, Timisoara, Campulung Muscel, Gura Humorului, Reghin, Sibiu, Urziceni, Fetesti, Bistrita, B�ilesti, R�mnicu- V�lcea, Tulcea, C�l�rasi, Aiud, Alba- Iulia si Chisin�u. Iar dupa ce cutreier� toat� tara, Ioan Toderascu se retrage acas�, la Costesti. Poate, dup� un eveniment pe care-l dorim tot mai �ndep�rtat, va fi un Festival de Epigrame si la Costesti – Vaslui, purt�ndu-i numele si �nscriindu-se �n palmaresul unor confrati viitori… La statisticile de mai sus, s� mai adaugam doar colaborarea la zeci si zeci de publicatii si antologii si, �n primul r�nd, volumul de epigrame „Pe drumul de costise…” Al doilea volum, „Submarin pe patru roti”, care constituie aducerea la zi a creatiei sale din ultimii ani, a ap�rut recent la editura PIM din Iasi. Prefatatorul volumului, reputatul umorist Cornel Udrea, afirma: ” Ioan Toderascu este constant �n valoare si acoper� o suprafat� �ntins� din socioproblematica la zi, actual�, contemporan�, tin�nd sus stindardul criticii percutante, pe alocuri acid�. Desigur, timpul va decide si pentru Ioan Toderascu, unul dintre epigramistii care a acumulat foarte multe premii, ca tot at�tea semne de recunoastere, dar el r�m�ne, oricum, �n zona clasic� a certitudinilor”. �ntr-adev�r, o prim� caracteristic� a sa ar fi ancorarea �n actualitate, dar la fel de important� ni se pare a fi cultivarea unor subiecte care tin, undeva, de eternul uman, �n aspectele sale mai vulnerabile pentru ochiul scrut�tor al umoristului. Parcurg�nd volumul, ne oprim mai �nt�i la viziunea general� a autorului, cu o �ncurajare ironic� si tragi-comic�: „Voi, ce-afirmati, sus si tare/C�-n tar� totul e pierdut/Aveti putintic� r�bdare/Mileniu-i abia lanceput”. �n vizorul s�u intr� si cea mai frecvent vocat� notiune �n ultimii 20 de ani, a-tot-puternica si misterioasa Reform�, pe care rom�nii o tot practic� si c�reia i se �nchin� din 1848: „Reforma asta ce-a pornit/Pe drumul jalnic al minciunii/Va tine… cred la nesf�rsit/P�cat ca tine doar cu unii”. Autorii si sustin�torii dezastrului sunt, desigur, parlamentarii, care, dup� prestatiile lor nenorocite �n cel mai �nalt for legislativ al t�rii, eman� din r�ndul lor ministrii catastrofali care pun efectele jafului din ultimii 20 de ani pe seama crizei mondiale. Sunt, �n schimb, campioni la demagogie si, asemenea lui Catavencu, l�crimeaz� de durere pentru tar� si popor. Care sunt durerile lor si unde se manifest� ne spune Ioan Toderascu: „Chiar de scrie, prin ziare/C� nu-i doare de multime/Eu, din contra, cred c�-i doare/Dar �n locuri mai intime”. Marea realizare a politicienilor nostri, a c�rei m�retime nu prea se vede, r�m�ne intrarea �n Uniunea European�, �n UE, acronim pe marginea caruia cunosc�torii limbii ruse fac rusinoase comentarii. Bunul simt al t�ranului si experienta sa de veacuri l-au ocrotit pe mos Gheorghe de �nscrierea �n valul general al entuziasmului: „Trag�nd nervos dintro lulea/Mi-a spus si care-ar fi motivul/S� intre-n UE cine-o vrea/C� eu m-am fript cu colectivul”. Binen- teles, avem si noi p�catele noastre nationale, pe care le putem �mp�rt�si cu usurint� altora. Maresalul Mackensen care, desi inamic, nu a ur�t poporul rom�n, propunea ca germanii care au fost �n garnizoana de ocupatie a Bucurestiului trei ani s� nu aib� voie s� intre �n Berlin. Si aceasta fiindc� de la disciplina si ordinea lor, au ajuns s�-si v�nd� armele prin c�rciumi pentru b�utur� si amoruri remunerate. Asa c�, „Spun� lumea orice- ar spune/Dar, �n viziunea mea/Deom intra �n Uniune/Va fi vai si-amar de ea”. S� ne mai amintim de baroana Nicholson, care, dup� ce a tunat si a fulgerat asupra tratamentului criminal al orfanilor �n Rom�nia, dup� o vizit� de trei zile, a devenit cea mai bl�nd� mioar�. Cu ambiguitate voit� sunt amintiti, �n contrast cu cei de demult, eroii de ast�zi, despre care, din p�cate, auzim tot mai des: „Eroi au fost… precum se stie/Spunea frumos un vechi refren/Eroi si azi or s� mai fie/C�t mai tr�ieste Bin Laden”. O problem� social� de mare important� �n lumea satelor r�m�ne �mp�rtirea p�m�ntului, recuperarea vechilor propriet�t i provoc�nd mari �ncurc�turi: „Tot mai multi s�teni, fireste/Sunt convinsi, �n mare parte/C� p�m�ntul se-nv�rteste/Ca si cel care-l �mparte”. P�m�ntul Rom�niei este considerat cu totul deosebit, av�nd �nsusiri paranormale: „E un p�m�nt cu totul aparte/Stim, cu totii, foarte bine, C�ci de-at�tia ani se-mparte/Si nici g�nd s� se termine”. Problemele familiei sunt tratate si ele �n mod umoristic, totul este privit cu o detasare care subliniaz� dimensiunile si semnificat iile ridicolului. Astfel, infidelitatea sotiei este redat� cu subtilitate: „M-am �ntors din deplasare/Mai devreme cu o zi/Si-a r�mas surprins� tare/Iar vecinul si mai si”. Alt� dat�, ironia �mbrac� forme chiar lirice �n alt� adresare c�tre sotie: „Despre ea, �n trei cuvinte/Pot s� spun c� e frumoas�/ Dr�g�stoas� si cuminte/Niciun pai nu misc�-n cas�”. De la Polul Nord p�n� la Ecuator, si de aici p�n� la Polul Sud, soacra este, pe drept sau pe nedrept, principalul subiect al satirei. Si eschimosul �nfofolit �n bl�nuri, si negrul �n pielea goal�, si toti cei aflati �ntre ei se pl�ng de aceleasi necazuri �n privinta ei, de aici reactii dure, acide, pe care le �nt�lnim si la Ion Creang� si le reg�sim si la Ioan Toderascu. C�nd mama-soacr� se simte r�u, el cuget� neortodox: „De o or� si mai bine/Astept, dar ce belea/Salvarea nu mai vine/O fi salvarea mea?”. Prezenta ei, motivat� de dragostea fat� de nepotel, st�rneste noi necazuri: „Pentru c�-si dorea din cale-afar�/Am adus-o iar la noi, de ieri/Ea traieste o nou� prim�var�/Eu, fireste, vechile dureri…”. Conflictele soacr�-ginere cap�t� dimensiuni planetare, ele se pot raporta la criza financiar� mondial�: „Zi si noapte m� consum�/ Dar, din c�te s-ar p�rea/Criza e o mic� glum�/La ce crize face ea…”. La urm�, am l�sat epigrama cea mai dur�, de cea mai autentic� dezinhibare de sorginte folcloric� – o reactie la o telegram� primit� de Cr�ciun: „M-au trecut subit fiorii/ MAMA-SOACR� DECEDAT�/Si-au intrat colind�torii/”O ce veste minunat�””.

Dan Ravaru