Din lumea localismului creator – Ioan Toderascu

ncepnd din 1987, cnd a debutat publicistic n „Vremea nou – Vaslui”, Ioan Toderascu nu mai stie ce e rgazul, ne bombardeaz n permanent cu epigrame si adun o groaz de premii din tar, „bntuind” de curnd si prin Republica Moldova. Ca s nu umplem jumtate de ziar, semnalnd toate concursurile la care a fost laureat, ne mrginim la o formul statistic, pe ani: 1998 – 2 premii, 1999 – 4, 2000 – 4, 2001 – 6, 2002 – 7, 2003 – 4, 2004 – 7, 2005 – 6, 2006 – 10, 2007 – 5, 2008 – 6, 2009 – 7. Deci, pe parcursul a 12 ani, a primit 68 de premii si mentiuni. Pentru a fi „la zi”, s vedem ce s-a ntmplat n 2010: Premiul I la festivalul „Oltenii & … restu’ lumii”, Slatina, 21 octombrie 2010; Premiul pentru carte de umor la Festivalul National de Umor „Ion Canavoiu”, Targu-Jiu, 22 octombrie 2010; Premiul special al revistei „Tntarul”, Rmnicu-Vlcea, 5-7 noiembrie 2010; Premiul III – Festivalul National de Epigram si Fabul „Donici, Cuib de-ntelepciune”, Chisin u, 13 noiembrie 2010. Nu lipsit de interes ar fi s vedem aria geografic de care este responsabil Ion Toderascu: Bucuresti, Caransebes, Trgu-Jiu, Cluj-Napoca, Slatina, Galati, Vaslui, Dorohoi, Brila, Timisoara, Campulung Muscel, Gura Humorului, Reghin, Sibiu, Urziceni, Fetesti, Bistrita, Bilesti, Rmnicu- Vlcea, Tulcea, Clrasi, Aiud, Alba- Iulia si Chisinu. Iar dupa ce cutreier toat tara, Ioan Toderascu se retrage acas, la Costesti. Poate, dup un eveniment pe care-l dorim tot mai ndeprtat, va fi un Festival de Epigrame si la Costesti – Vaslui, purtndu-i numele si nscriindu-se n palmaresul unor confrati viitori… La statisticile de mai sus, s mai adaugam doar colaborarea la zeci si zeci de publicatii si antologii si, n primul rnd, volumul de epigrame „Pe drumul de costise…” Al doilea volum, „Submarin pe patru roti”, care constituie aducerea la zi a creatiei sale din ultimii ani, a aprut recent la editura PIM din Iasi. Prefatatorul volumului, reputatul umorist Cornel Udrea, afirma: ” Ioan Toderascu este constant n valoare si acoper o suprafat ntins din socioproblematica la zi, actual, contemporan, tinnd sus stindardul criticii percutante, pe alocuri acid. Desigur, timpul va decide si pentru Ioan Toderascu, unul dintre epigramistii care a acumulat foarte multe premii, ca tot attea semne de recunoastere, dar el rmne, oricum, n zona clasic a certitudinilor”. ntr-adevr, o prim caracteristic a sa ar fi ancorarea n actualitate, dar la fel de important ni se pare a fi cultivarea unor subiecte care tin, undeva, de eternul uman, n aspectele sale mai vulnerabile pentru ochiul scruttor al umoristului. Parcurgnd volumul, ne oprim mai nti la viziunea general a autorului, cu o ncurajare ironic si tragi-comic: „Voi, ce-afirmati, sus si tare/C-n tar totul e pierdut/Aveti putintic rbdare/Mileniu-i abia lanceput”. n vizorul su intr si cea mai frecvent vocat notiune n ultimii 20 de ani, a-tot-puternica si misterioasa Reform, pe care romnii o tot practic si creia i se nchin din 1848: „Reforma asta ce-a pornit/Pe drumul jalnic al minciunii/Va tine… cred la nesfrsit/Pcat ca tine doar cu unii”. Autorii si sustintorii dezastrului sunt, desigur, parlamentarii, care, dup prestatiile lor nenorocite n cel mai nalt for legislativ al trii, eman din rndul lor ministrii catastrofali care pun efectele jafului din ultimii 20 de ani pe seama crizei mondiale. Sunt, n schimb, campioni la demagogie si, asemenea lui Catavencu, lcrimeaz de durere pentru tar si popor. Care sunt durerile lor si unde se manifest ne spune Ioan Toderascu: „Chiar de scrie, prin ziare/C nu-i doare de multime/Eu, din contra, cred c-i doare/Dar n locuri mai intime”. Marea realizare a politicienilor nostri, a crei mretime nu prea se vede, rmne intrarea n Uniunea European, n UE, acronim pe marginea caruia cunosctorii limbii ruse fac rusinoase comentarii. Bunul simt al tranului si experienta sa de veacuri l-au ocrotit pe mos Gheorghe de nscrierea n valul general al entuziasmului: „Tragnd nervos dintro lulea/Mi-a spus si care-ar fi motivul/S intre-n UE cine-o vrea/C eu m-am fript cu colectivul”. Binen- teles, avem si noi pcatele noastre nationale, pe care le putem mprtsi cu usurint altora. Maresalul Mackensen care, desi inamic, nu a urt poporul romn, propunea ca germanii care au fost n garnizoana de ocupatie a Bucurestiului trei ani s nu aib voie s intre n Berlin. Si aceasta fiindc de la disciplina si ordinea lor, au ajuns s-si vnd armele prin crciumi pentru butur si amoruri remunerate. Asa c, „Spun lumea orice- ar spune/Dar, n viziunea mea/Deom intra n Uniune/Va fi vai si-amar de ea”. S ne mai amintim de baroana Nicholson, care, dup ce a tunat si a fulgerat asupra tratamentului criminal al orfanilor n Romnia, dup o vizit de trei zile, a devenit cea mai blnd mioar. Cu ambiguitate voit sunt amintiti, n contrast cu cei de demult, eroii de astzi, despre care, din pcate, auzim tot mai des: „Eroi au fost… precum se stie/Spunea frumos un vechi refren/Eroi si azi or s mai fie/Ct mai trieste Bin Laden”. O problem social de mare important n lumea satelor rmne mprtirea pmntului, recuperarea vechilor propriett i provocnd mari ncurcturi: „Tot mai multi steni, fireste/Sunt convinsi, n mare parte/C pmntul se-nvrteste/Ca si cel care-l mparte”. Pmntul Romniei este considerat cu totul deosebit, avnd nsusiri paranormale: „E un pmnt cu totul aparte/Stim, cu totii, foarte bine, Cci de-attia ani se-mparte/Si nici gnd s se termine”. Problemele familiei sunt tratate si ele n mod umoristic, totul este privit cu o detasare care subliniaz dimensiunile si semnificat iile ridicolului. Astfel, infidelitatea sotiei este redat cu subtilitate: „M-am ntors din deplasare/Mai devreme cu o zi/Si-a rmas surprins tare/Iar vecinul si mai si”. Alt dat, ironia mbrac forme chiar lirice n alt adresare ctre sotie: „Despre ea, n trei cuvinte/Pot s spun c e frumoas/ Drgstoas si cuminte/Niciun pai nu misc-n cas”. De la Polul Nord pn la Ecuator, si de aici pn la Polul Sud, soacra este, pe drept sau pe nedrept, principalul subiect al satirei. Si eschimosul nfofolit n blnuri, si negrul n pielea goal, si toti cei aflati ntre ei se plng de aceleasi necazuri n privinta ei, de aici reactii dure, acide, pe care le ntlnim si la Ion Creang si le regsim si la Ioan Toderascu. Cnd mama-soacr se simte ru, el cuget neortodox: „De o or si mai bine/Astept, dar ce belea/Salvarea nu mai vine/O fi salvarea mea?”. Prezenta ei, motivat de dragostea fat de nepotel, strneste noi necazuri: „Pentru c-si dorea din cale-afar/Am adus-o iar la noi, de ieri/Ea traieste o nou primvar/Eu, fireste, vechile dureri…”. Conflictele soacr-ginere capt dimensiuni planetare, ele se pot raporta la criza financiar mondial: „Zi si noapte m consum/ Dar, din cte s-ar prea/Criza e o mic glum/La ce crize face ea…”. La urm, am lsat epigrama cea mai dur, de cea mai autentic dezinhibare de sorginte folcloric – o reactie la o telegram primit de Crciun: „M-au trecut subit fiorii/ MAMA-SOACR DECEDAT/Si-au intrat colindtorii/”O ce veste minunat””.

Dan Ravaru

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.