O nouă Carte de vizită a Episcopiei Hușilor și a Județului Vaslui
„Biserica este Casa Domnului și Spitalul Sufletului”
(Sfântul Ioan Hrisostom)
Străveche vatră de cultură și civilizație românească, județul Vaslui cuprinde, într-un cadru natural variat, vestigii și locuri cu rezonanță de legendă, brăzdate de apele Prutului și ale Bârladului, în care trecutul glorios de luptă și de muncă se îmbină armonios cu minunatele mănăstiri și vestigii ale Eparhiei Hușilor.
Episcopia Hușilor, întemeiată în anul 1598, de domnitorul Ieremia Movilă, este cea mai veche instituție de cultură din această zonă, exercitând o vreme, jurisdicția ecleziastică asupra unor ținuturi întinse dincolo de Prut: Fălciu, Lăpușna, Orhei și Soroca, mângâind sufletele românilor din această parte a Moldovei. La conducerea Episcopiei s-au succedat de-a lungul timpului 45 de episcopi și 12 locțiitori de episcopi, primul ierarh fiind Episcopul Ioan, legat de actul de existență al acestei Eparhii.
Bisericile, mănăstirile și schiturile din Episcopia Hușilor au contribuit de-a lungul timpului la întărirea credinței strămoșești, la dezvoltarea culturii, artei și învățământului în această zonă, preoții, monahii și monahiile fiind permanent în mijlocul oamenilor pentru a-i întări în viața creștină ortodoxă. Atestarea lor se pierde în negura istoriei, în epoca medievală, majoritatea potrivit tradiției, fiind de pe vremea lui Ștefan cel Mare, patronul spiritual al județului Vaslui.
De mai mulți ani revigorarea culturală a Eparhiei Hușilor, inițiată de actualul chiriarh, Părintele Episcop Ignatie, se dezvoltă prin înființarea Editurii Horeb, a revistei cu același nume, prin apariția de cărți și albume menite să prezinte viața spirituală din acest spațiu moldav. În această direcție, în anul trecut, 2025, a apărut la Editura Horeb un frumos Album al Muzeului Eparhiei Hușilor, intitulat sugestiv memorie și estetică spirituală, tipărit la inițiativa și cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor. Această lucrare inedită în peisajul ecleziastic românesc, cuprinde vestigii ale spiritualității și culturii vasluiene, fiind un proiect cofinanțat de Consiliul Județean Vaslui prin Programul pentru finanțarea nerambursabilă a activităților nonprofit de interes județean pentru anul 2025 în domeniul cultură.
Așa cum se arată în Argumentul părintelui Cosmin Gubernat, consilierul cultural al Eparhiei, scopul realizării acestui album monografic este de a prezenta publicului principalele obiecte de artă bisericească, icoane și carte veche, existente în patrimoniul Muzeului Eparhial din Huși, devenind astfel, una din cărțile de vizită reprezentative pentru această zonă. Asupra pieselor din colecția Episcopiei s-au aplecat, de-a lungul timpului, numeroși cercetători care au apreciat valoarea științifică a acestora, puse acum la dispoziția iubitorilor de artă sacră și de estetică spirituală. Albumul are 185 de pagini, cu numeroase imagini, în care sunt reproduse patru studii valoroase semnate de cercetătorii: Costin Clit, despre importanța Muzeului Eparhial din Huși, Marina Ileana Sabados descrie Colecția de artă veche ecleziatică, Olimpia Mitric se apleacă asupra Fondului de carte veche bisericească și ultimul studiu aparține regretatei muzeograf Doina Rotaru, ce prezintă valoarea culturală și spirituală a Muzeului Eparhial. Aceasta, are în vedere activitatea meșeterilor zugravi, sculptorilor, argintarilor, xilogravorilor și legătorilor de carte care au trudit în această zonă. Toate aceste studii ne oferă o imagine de ansamblu, unitară, asupra pieselor ecleziale expuse, devenind în același timp, surse pentru posibile cercetări viitoare. Studiile din Album sunt însoțite de fotografii realizate profesionist, care vor contribui la cunoașterea aprofundată a reperelor spirituale, culturale și turistice ale județului Vaslui.
În continuare, Preasfințitul Ignatie, Episcopul Hușilor, relevă rolul Muzeului Eparhial, a patrimoniului său cultural deosebit de valoros, ca o oglindă a chipurilor în rugăciune. Obiectele de cult expuse au aparținut Catedralei Episcopale și bisericilor din județ. Fiecare obiect are propria istorie și ne arată, în primul rând, credința înaintașilor noștri, veșnicia și sfințenia oamenilor de pe aceste meleaguri, pentru care comoara cea mai de preț era biserica satului, Casa în care se întâlneau cu Dumnezeu.
Icoanele provenite de la numeroase biserici, multe din satele din eparhie, sunt de o frumusețe aparte, relevând sufletul locuitorilor, știind că icoana este o „fereastră către cer”. Ele au fost martore, timp de câteva secole, ale rugăciunilor atâtor generații, în chip nevăzut. Variatele obiecte liturgice (vase de cult, chivote, cruci, odăjdii, potire, Sfintele Evanghelii etc.) realizate din diverse materiale, sunt amprentate de harul lui Dumnezeu și nu scad în valoare cu trecerea timpului.Sunt incluse în acest volum și imaginile pieselor resaturate la Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia, provenite în urma deshumării rămășițelor pământești ale vrednicului de pomenire, Episcopul martir Grigorie Leu, în toamna anului 2018.
La acestea se adaugă și imaginile raclei istorice în care s-au păstrat odorul cele mai de preț ale Catedralei Episcopale din Huși, moaștele Sfintei Mare Mucenițe „Chiriachi”, (mâna stângă), adusă în 1787, de la Muntele Athos, păstrată acum în interiorul Catedralei Episcopale. Ea este ocrotitoarea Eparhiei, sărbătorită în fiecare an, la 7 iulie. O coincidență divină face ca ziua de sărbătoare a Sfintei Chiriachi să fie și ziua de naștere a Preasfințitului Părinte Episcop, Ignatie, chiriarhul Eparhiei Hușilor, care militează încă de la întronizarea sa în scaunul eparhial, pentru o nouă dimensiune a pelerinajului și a cultului „Sfintei Mare Mucenice Chiriachi”. De curând, la inițiativa Ierarhului Ignatie, s-a confecționat o nouă raclă a Sfintei și numele ei a fost dat din anul 2024, Spitalului Județean Vaslui. De altminteri, începând cu anul 2022, ziua sărbătoarei „Sfintei Chiriachi” este trecută cu roșu în calendarul Episcopiei Hușilor, având loc dumnezeiasca liturghie în fiecare parohie din eparhie. De asemenea, icoana Sfintei se află pe stema Episcopiei și sub patronajul ei s-au înființat așezăminte sociale, fiind și o distincție acordată celor care se implică în viața Bisericii.
Inițiativa reconstituirii unui muzeu eparhial l-a avut vrednicul de amintire Episcop Ioachim Mareș, cel care a dat o nouă casă colecției muzeale a Eparhiei, transferând-o din Palatul Episcopal în imobilul restaurat integral prin grija și efortul său neprecupețit , „Casa Berea”. Acest muzeu a fost unul din ,,copiii săi de suflet”, și în memoria sa, după finalizarea restaurării clădirii Muzeului Eparhial, va purta numele de „Episcop Ioachim Mareș” . De asemenea, cu sprijinul specialiștilor, s-a reușit prin demersurile Preasfințitului Ignatie, clasarea celor mai reprezentative icoane din colecție, ca ele să fie introduse în Patrimoniul Cultural Național, iar cartea veche a fost supusă unui proces complex de curățire și restaurare ( p. 10).
La recomandarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din anul 1923 de a se forma în fiecare eparhie câte un muzeu bisericesc pentru păstrarea vestigiilor de cult, se înființează și în Episcopia Hușilor, în 1926, în vremea păstoririi ierarhului cărturar, Iacov Antonovici, un Muzeu Eparhial, situat în camera de deasupra intrării în Palatul Episcopal, apelându-se la ajutorul preoților și credincioșilor din zonă. Un rol imprtant în organizarea și conducerea muzeului l-a avut preotul Vasile Ursăcescu, cel care înființase în 1904, în satul Curteni din județul Fălciu, primul muzeu privat din mediul rural, desființat abuziv în septembrie 1949 de regimul comunist.
Moartea suspectă a ierarhului Grigorie Leu la 1 martie 1949 și desființarea odată cu el a Episcopiei Hușilor, duc la împărțirea patrimoniului fostei eparhii, iar încăperile Palatului Episcopal revin Muzeului Orășenesc Huși, înființat de Gheorghe Melinte. În urma memoriului starețului Mănăstirii „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, Mina Dobzeu din 1979, către Episcopul Eftimie Luca al Episcopiei Romanului și Hușilor, se trece la amenajarea unor camere unde să fie depozitate cărțile vechi, icoane și obiecte bisericești adunate din bisericile județului Vaslui, prin osârdia vicarului administrativ, Ioachim Mareș, acțiune care începe în anul 1980 și va dura câțiva ani. Responsabilul Secției de carte rară și icoane de la Palatului Episcopal a fost desemnat starețul Mina Dobzeu (p. 12 ).
În 1983, colecțiile Muzeului Orășenesc Huși sunt mutate în casa Adam Mitache, fostul sediu al Prefecturii Județului Fălciu. Acum, după unele reparații, Palatul Episcopal este transformată în Muzeu de carte veche și vestigii bisericești. Astăzi, Muzeul Eparhial funcționează în casa Berea, construită în 1889, în stil eclectic, cu fațade renascentiste și baroc. Are o scară monumentală în interior și în timpul regimului comunist, în această clădire a funcționat Spitalul de copii al orașului. Ajunsă în ruină, clădirea a fost donată Episcopiei Hușilor de proprietarul ei, Mihai Ion Berea din București.
După ample lucrări de consolidare și restaurare a imobilului, efectuate prin grija Preasfințitului Ioachim, Episcopul Hușilor, la 29 iunie 2004, este inaugurat actualul Muzeu Eparhial, în prezența ministrului culturii și cultelor, regretatul academician, Răzvan Teodorescu, a Î.P.S. Daniel, Mitropoliul Moldovei și Bucovinei din acea vreme și a P.S. Casian, Episcopul Dunării de Jos. Însă, din anul 2023, Muzeul a fost închis pentru noi intervenții asupra clădirii.
Fondul de carte veche existent numără 4930 de exemplare, dintre care cea mai veche este Cartea românească de învățătură, cunoscută și sub numele de Cazania lui Varlaam, apărută în 1643. În muzeu se mai află 756 icoane, 33 de veșminte liturgice, 114 obiecte de cult, 49 de tablouri cu portrete ale ierarhilor Episcopiei Hușilor (p. 13). Această instituție are ca obiective conservarea, restaurarea bunurilor deținute și popularizarea acestor valori naționale în rândurile credincioșilor și a vizitatorilor.
Se știe că în perioada comunistă vetrele monahale au fost închise cu excepția Mănăstirii „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Huși, dar după anul 1990, îndeosebi după reînființarea Episcopiei Hușilor, în 1996, așezămintele mănăstirești au renăscut și au fost înființate altele noi, integrându-se perfect în arealul spiritual și cultural al Eparhiei. Ele devin itinerarii spirituale și turistice ale județului, alături de Muzeul Eparhial, de alte monumente istorice, precum statuia ecvestră a lui Ștefan cel Mare de la Băcăoani. Și în alte zone ale țării sunt itinerarii turistice ca drumul vinului în Prahova, al chihlimbarului în județul Buzău, Via Transilvanica etc.
Este cunoscut faptul că județul are un potențial turistic redus față de alte județe ale României și de aceea splendidele mănăstiri ale Episcopiei completează frumusețile acestei părți de țară. Viața monahală regăsită în mănăstiri și schituri a suscitat permanent o atracție și un interes deosebit din partea iubitorilor de spiritualitate și frumos. Sunt numeroase mărturii ale pelerinilor de-a lungul vremii și întâlnim chiar localități care au luat ființă în preajma unor așezăminte monahale. Lăcașurile de cult din cadrul Episcopiei Hușilor au aceeași evoluție ca cele din țară, fiind ctitorii domnești, boierești, răzășești, ale monahilor în iubirea de Dumnezeu, pentru sfințirea oamenilor și a locurilor din zonă.
În primul capitol al Albumului, carte de vizită a Eparhiei și județului Vaslui, cercetătoarea Marina Ileana Sabados se oprește asupra colecției de artă veche bisericească existentă în Muzeul Eparhial, cu valori spirituale adunate de la parohiile județului. În cadrul expoziției sunt icoane, obiecte religioase realizate din argint, sculpturi în lemn, cărți vechi, veșminte preoțești și mobilier medieval de o valoare artistică deosebită. Cele mai vechi icoane moldovenești existente în Muzeu sunt Maica Domnului cu Pruncul -Hodighitria și Iisus Judecător, provenite din parohia Coșești, comuna Ivănești, datând din secolul al XVI-lea, la care se adaugă icoana cu Sfinții diaconi Ștefan și Prohor din parohia Delești, aparținând unei tâmple din prima jumătate a secolului al XVII-lea (p. 18).
În colecția muzeului se păstrează un număr considerabil de icoane din secolul XVIII, cu elemente bizantine și baroce. Icoanele din secolul al XIX-lea sunt cele mai numeroase și se înscriu în linia tradițională, cultivată mai ales în mediul rustic, având o acuratețe cromatică remarcabilă. Alături de pictura pe lemn autohtonă, pot fi întâlnite și icoane realizate de zugravi greci și ruși, ca expresie a relațiilor existente între comunitatea ortodoxă română și cele limitrofe. Icoanele grecești datează din secolele XVIII-XIX și ne rețin atenția exemplarele de mari dimensiuni, precum Maica Domnului cu Pruncul și Sfântul Ioan Botezătorul ( secolul XVIII) de la Bahnari , dar și icoana Soborul Sfinților Apostoli de la parohia Delești din secolul XIX.
Școala rusească de pictură pe lemn din muzeu este reprezentată de două icoane valoroase, precum Coborârea de pe Cruce (provenită de la parohia Bogdana) și Iisus Pantocrator de la parohia Trohan, comuna Gârceni. În afară de icoane, pictura mai este reprezentată printr-o vastă compoziție cu tema Judecății de Apoi , realizată în tempera în prima jumătate a secolului al XIX-lea. În muzeu sunt catapetesme din pânză și lemn, pictate în ulei din secolele XVIII-XIX, cu icoane provenite de la parohiile Trohan, Gugești, Pogănești și Laza. În expoziție sunt numeroase obiecte de cult, chivote, cruci, pomelnice, vase sfinte, epitafe, elemente de veșminte episcopale și preoțești, dar și fragmente de mobilier, precum jilțul episcopului Veniamin, ce datează din 7 iulie 1701 și policandrul din lemn sculptat, din secolul al-XIX-lea, de la parohia Doagele ( Stejarul) (p. 25).
În capitolul al II-lea, Albumul cuprinde Fondul de carte veche bisericească, cu un număr considerabil de manuscrise din a doua jumătate a secolului XVIII și începutul secolului XIX, prezentat într-un studiu pertinent realizat de prof. Olimpia Mitric. În ce privește cartea veche românească sunt identificate 234 de titluri, începând cu Cazania lui Varlaam, apărută la Iași, în 1643 și descoperită în parohia Pribești din județul Vaslui. Începând cu secolul al XVIII-lea sunt mai multe Evanghelii, precum Sfânta și Dumnezeiasca Evanghelie, tipărită în limba slavonă, la Moscova în 1854, descoperită la parohia Lipovăț, dar și numeroase cărți bisericești apărute în tipografiile de la Blaj, București, Iași, Râmnic, Sibiu, Viena etc.
În partea a doua a studiului sunt numeroase însemnări prezentate în ordine cronologică, conținând: evenimente istorice, informații asupra cărților ajunse în zonă, de cine și cum au fost achiziționate, prețul lor, localitățile și populația din acea vreme, activitatea unor cărturari locali, refacerea și sfințirea uor biserici, diferite fenomene meteorologice și calamități naturale. Iată cum , prin intermediul cărților vechi, se pot reconstitui imagini inedite din viața social-economică și culturală a societății românești din Moldova într-o anumită perioadă istorică.
În capitolul al III- lea este prezentat un articol despre importanța Muzeului Eparhial de la Huși ca așezământ de cultură și spiritualitate ortodoxă al regretatei muzeograf Doina Rotaru, apărut pentru prima dată în Cronica Episcopiei Hușilor, vol. IV, în 1998. Studiul se apleacă asupra activității meșeterilor zugravi, sculptori, argintari, xilogravori și legători de carte care au activat în această eparhie. Patrimoniul de artă plastică (icoane, fragmente de iconostas, uși împărătești, portrete etc.) și cel de artă decorativă (mobilier, cruci, veșminte, argintărie etc.), relevă activitatea artistică intensă desfășurată în zonă în secolele XVI-XIX. Trăind virtual Ortodoxia, artiștii anonimi sau cunoscuți (Radu Zugravu, Mihail Zugravu, Iordache Zugravu) au fost influențați de atmosfera artistică a Bizanțului, a Athosului și artei brâncovinești, la care se adaugă influențele grecești și rusești. Pomelnicile ctitorilor sunt adevărate „cronici” ale lăcașurilor de cult care suscită un mare interes cultural, social și genealogic. Varietatea obiectelor de cult, a veșmintelor întregesc patrimoniul cultural al muzeului, oferindu-ne o imagine complexă despre trăirea și spiritualitatea românească din această zonă a Moldovei. Albumul mai cuprinde Sfânta Evanghelie, crucea de înmormântare și cârja arhierească a Episcopului Martir Grigorie Leu (1940-1949), descoperite cu prilejul deshumării din 26 septembrie 2018.
Așadar, apariția Albumului Muzeului Eparhial reprezintă un eveniment editorial pentru iubitorii atrași de spiritualitate și de frumusețea acestor meleaguri. Este un reper cultural inedit pentru pelerinii care trec pragul mănăstirilor din județ, unde simt bucuria regăsirii și trăirii vieții spirituale autentice. Realizat într-o ținută grafică deosebită, Albumul surprinde bogăția spirituală a vieții ecleziastice de odinioară. Este o invitație la cunoaștere, la frumos, la o redescoperire a comorilor, de lângă noi, peste care trecem de multe ori în grabă, fiind un îndrumător duhovnicesc și turistic pentru vizitatori și nu numai.
Prof. dr. Nicolae Ionescu
