Poeta Daniela Oatu a fost primită în Uniunea Scriitorilor din România

La 27 noiembrie 2020, poeta vasluiană Daniela Oatu a fost primită ca membră cu drepturi depline în Uniunea Scriitorilor din România. Este un mare succes al autoarei și o confirmare a valorii poeziei pe care o cultivă.

Născută pe 16.04.1967 în Lupeni, județul Hunedoara, Daniela Oatu este absolventă a Facultății de Filologie, secția română-franceză, a Universității „Al. I. Cuza” din Iași. Debutează publicistic în revista Ateneu din Bacău (1983), iar editorial cu volumul de poezii Eternitate fragilă, Editura Cronica, Iași, 2003. Creația sa literară cuprinde volume de poezie, publicistică și critică literară: Eternitate fragilă, Fantasmele Versului Rău, Editura Timpul, 2017,Confesiuni de catifea, Editura Sympoesium, 2019, Anotimpurile Himerei, Editura Timpul, 2019, O epocă, un critic, un destin, Editura 24: ORE, 2020, Fata de rouă, Editura Timpul, 2020 , Jumătate amurg, Editura 24: ORE, 2020.Toate cărțile au apărut la edituri ieșene, în excelente condiții grafice.

Este prezentă în antologii din țară: Florilegiu poetic vasluian; Un dicționar al scriitorilor români contemporani (vol.VI), Colecția Opera Omnia, coordonator Ioan Holban; Credo (antologie de poezie religioasă), Agora, Poeți în Arenă, Cuvântul care unește, Poezia iubirii, Editura Betta, București, 2019; Romeo și Julieta la Mizil etc. De-a lungul timpului poeta Daniela Oatu a primit numeroase premii literare dintre care menționăm selectiv: Premiul special de poezie „Nichita Stănescu”, Timișoara, 1987; Laureată a Concursului Național de poezie „Dacica”, Deva , 1988; Premiul II, Concursul de poezie și proză „Romulus Guga”, Târgu-Mureș, 1988; Laureată a Concursului Național de poezie, Baia Mare, 1989; Premiul pentru debut -volumul de poezie „Eternitate fragilă”, Salonul de carte; Premiul II, Festivalul Internațional de poezie, proză scurtă și dramaturgie „Memoria slovelor”, Râmnicu Vâlcea, 2016; Premiul I, Festivalul Internațional de poezie religioasă „Credo” Târgu- Mureș;Premiul special „Mihai Eminescu”, Concursul Național de poezie „Radu Cârneci”, București, 2018; Premiul I pentru cartea de poezie „Fantasmele Versului Rău”, Festivalul Internațional de creație „Vrancea literară”, 2018; Premiul Editurii 24: ORE pentru volumul de poezie „Jumătate amurg”, Zilele Recoltei Editoriale Iași, 2020. Colaborează cu poeme și eseuri în revistele Ramuri, Convorbiri literare Poezia, Neuma, Luceafărul, Cronica, Ateneu, Expres cultural, Oglinda literară, Tomis, Baaadul literar, Arheu, Academia Bârlădeană, Ecouri literare, OltArt, Memoria slovelor, Algoritm literar, Onyx, Confluențe literare etc.

Creația lirică a Danielei Oatu s-a bucurat de atenția unor importanți critici literari, editori și eseiști nu doar din aria moldavă ci și din centre culturale semnificative din țară: Ioan Holban, Cassian Maria Spiridon, Adi Cristi, Constantin Dram, Emanuela Ilie, Marius Chelaru, Emilian Marcu (Iași), Adrian Costache, Vasile Poenaru (București), Mircea Moț (Brașov), C. Voinescu (Slatina), Sergiu Adam, Marius Manta (Bacău), George Stoian(Slobozia), Theodor Codreanu, Lina Codreanu (Huși), Simion Bogdănescu, Gruia Novac(Bârlad), I.Gh. Pricop (Duda),Petruș Andrei (Puiești), Gheorghe Capșa, Ioan Baban, Dumitru Apostolache (Vaslui) etc.

Iată câteva opinii critice relevante: „Daniela Oatu are o relație specială cu cititorul poeziei sale din volumul de debut, Eternitate fragilă (2003), ca și din a doua sa carte, Fantasmele Versului Rău (Editura Timpul, 2017); cititorul e interlocutorul, fratele, seamănul, constructorul și relansatorul poemului, îngerul de vis-à-vis și cel alături de care vorbește și tace, scrie despre sine și lume, abordează teme „mari”, dar punctează și notații într-un jurnal liric al stărilor, sentimentelor, neliniștilor ființei interioare (…) În scoica poemului din Fantasmele Versului Rău e o lume cu străzi și semafoare fixate pe culoarea roșie a interzicerii trecerii „dincolo”, structurată pe dimensiunile unui scenariu mitologic de uz propriu, în care miturile își scriu memoria…); într-un alt veac, pe o terasă din galaxie se va regăsi, nu mă îndoiesc, Daniela Oatu, un poet cu totul remarcabil (Ioan Holban, Când ceasul arată o veșnicie fără un sfert). „După al doilea război mondial, femeile au început să scrie masiv literatură. Dintre ele, s-au ivit în ultimele decenii poete excepționale. Pe teritoriul actualului județ Vaslui, eu unul, n-am întâlnit decât două voci care au produs chiar poezie: Carmen Rosaura Angheluș, fiica regretatului poet Ion Alex. Angheluș, și Daniela Oatu, care pășește pragul consacrării editoriale prin volumul Eternitate fragilă „(Theodor Codreanu, Poezia ca surâs al Giocondei); „Fantasmele Versului Rău rămâne volumul semnificativ al unui poet care, abordând realul sub semnul lecturii, al cititorului și al livrescului în ultimă instanță, își îngăduie libertatea de a-l reface, cu mult rafinament, printr-un joc poetic bine temperat, sub semnul gratuității limbajului.(Mircea Moț, Fantasmele Versului Rău), „Pe deplin modernă și postmodernă prin întoarcerea la poveste, la spiritul celor o mie și una de nopți consonante perfect cu tradiția românească folclorică (…) În Fata de rouă Daniela Oatu și-a găsit chipul-fântână, maturizându-se pentru cele viitoare.” (Theodor Codreanu, Povestea Fetei de rouă); ”Frapantă este la autoarea Anotimpurilor Himerei capacitatea de a-și reinventa poezia, cu fiecare carte nouă, căutând temelor „vechi” orizonturi noi, dezvoltări, adesea, surprinzătoare. Daniela Oatu e o poetă la maturitatea expresiei sale lirice, în deplina stăpânire a mijloacelor prin care poemele, ca niște poze ale îndoielilor zilnice, capătă o detentă metafizică, îmbrăcând cenușiul teluricului cu albastrul înaltului; iar albastrul, cum spune Nicolae Steinhardt, nu e o culoare, e și el o liniște (Ioan Holban, În caleașca Himerei spre o lume dantescă); „Poetă ce cultivă notațiile delicate intersectate cu irizări venind din neașteptate sinuozități, pe care numai artistul adevărat le descoperă, Daniela Oatu, prin volumul cu titlu incitant Jumătate amurg re-confirmă parcursul ascendent pe care se află. (Constantin Dram, Jumătate amurg!); Cu o structură ce trimite deliberat la trinitate, Anotimpurile Himerei este un volum de texte poetice selectate cu știința secretă a facerii versului, în descendența unor acumulări culturale de evidentă calitate. Incontestabil, cartea scrisă de Daniela Oatu este bine articulată, trimițînd spre o lectură ca atare, relevând atuurile unui poet adevărat, într-o căutare neistovită a veșniciei.” (Constantin Dram, Ceasornicarul înmoaie degetele în veșnicie); „Daniela Oatu își așază poemele din Fata de rouă în ramă de poveste, căci „ușa poveștii se deschide singură și povestea ne va mântui”. Poeta își asumă rol de Sheherezadă întru depănarea ideilor și supraviețuire prin cuvânt, ale cărui transfigurări estetice nasc emoții. Firele lirice ale acestei cărți trec printr-o urzeală mitică, de povești universale și autohtone, de basme despre tinerețea cea fără de bătrânețe, de unde și impresia că „poemele se macină singure”, vin din timp și se duc în timp, misia autoarei fiind de a le opri pentru câteva clipe în prezent. Autoarea strunește cuvântul cu pricepere de filolog, e stăpână deplină pe uneltele poetice, conturând, la intersecția dintre real și imaginar, dintre subiectiv și obiectiv, dintre concret și abstract, un spațiu liric original cu mireasmă de poveste. „(C. Voinescu, Fata de rouă – un spațiu liric original, cu mireasmă de poveste).