„Sunt convins ca ac?iunea care ncepe azi va fi pentru soldatul nostru un titlu de glorie ?i pentru ?ara, de mndrie” Maresalul Alexandru Averescu
– continuare din numrul trecut –
Sunt adnotrile generalului Alexandru Averescu, comandantul Armatei a II-a Romane, inaintea marilor btlii de la Mrsti si Oituz, ale unui om care prin determinarea sa a reusit s insufle tuturor, si mai ales combatantilor, increderea in victorie. Nu a fost soldat de pe front care s nu-l fi vzut mcar o dat si s nu fi fost electrizat de increderea si hotrarea care l-a fcut atat de faimos, sau in clipele de dezndejde s nu-l invoce ca pe un idol, alturi de Dumnezeu. ‘Un om nscut s comande, s-a ridicat din anonimatul masei comune desfsurand o capacitate neobisnuit si a ajuns la un moment de criz national s simbolizeze vrednicia si aspiratiile poporului su’, scria Grigore T. Popa intr-un articol comemorativ. Fiul slugerului Constantin Averescu, din localitatea Babele din Ismail (de lang Odesa), dup ce va face un an de Seminar Teologic si cursurile Scolii de Arte si Meserii din Bucuresti, isi va gsi vocatia militar la 18 ani, cand particip ca jandarm voluntar in Rzboiul de Independent din 1877, la sfarsitul cruia primeste gradul de sergent. si va desvarsi pregtirea militar la Scoala Divizionar de la Mnstirea Dealu si Scoala Superioar de Rzboi din Torino, in 1885. Ocup numeroase functii de comand si avanseaz pan la gradul de general de armat. Al Doilea Rzboi Balcanic (1913) il gseste ca sef al Marelui Stat Major General, calitate in care coordoneaz activittile militare de pe teritoriul Bulgariei. n anii grei ai Primului Rzboi Mondial a fost mereu alturi de soldati, i-a incurajat prin hotrarea si determinarea sa, reusind s insufle acel curaj capabil de minuni pe campul de lupt. ‘Vine Averescu’, ‘Taica Averescu’, ‘Triasc Tata Averescu’ erau apelativele care-l insoteau pretutindeni pe front, dar si dup terminarea rzboiului. ‘Mereu alturi de trupe, se ocup personal de tot, e calm, curajos, nu d inapoi in fata unei primejdii, soldatii il ador’, nota cu admiratie Regina Maria in jurnalul su referindu-se la acest militar neobosit. Era cutat pentru orice situatie disperat sau considerat fr iesire. De aici si faptul c generalul Averescu era trimis pe toate fronturile si mai ales in locurile unde dezastrul era iminent. Prin calm si hotrare, nu numai c reusea s rezolve situatiile respective, dar reusea s induc acea incredere necesar pentru a lua totul de la inceput. ‘n fata dezastrului, cand totul prea lipsit de sperant singura solutie era – s trimitem dup Averescu si s-l punem in fruntea tuturor, fiindc, desi Angelescu declar c nu-i place omul, e cel mai puternic din cati avem’, recunoaste cu obiectivitate Regina Maria. Si asa a fost. Armata a II-a a fost pus sub comanda generalului Averescu in anul de gratie 1917, ale crei victorii in lupt cu un dusman neinduplecat si cotropitor au fcut ca Averescu s devin erou national, dand peste cap frontul german cu toat degringolada din cadrul Armatei ruse (de sprijin) cuprins de volbura revolutiei bolsevice. ‘Am ins ferma incredere in succesul trupelor noastre pe frontul armatei mele (…). Ne msurm aproape in conditii egale cu cei mai buni soldati din lume. Sunt convins c vom invinge’. Aceast convingere a reusit s o transmit trupelor, care l-au urmat orbeste. Atat de mare era popularitatea generalului Averescu, incat pan si generalul Constantin Argetoianu (care a incercat s-i diminuieze meritele) a trebuit s recunoasc c ‘originea acestei psihologii trebuie cutat in faptul c, ori de cate ori se ivise o greutate pe front, generalul Averescu fusese trimis si izbutise mai intotdeauna s fac fat pan si situatiilor disperate’, iar cu privire la popularitatea sa la nivel national, acelasi Argetoianu spunea: ‘Popularitatea generalului Averescu a fost o psihoz a fruntului pe care demobilizatii au dus-o in sate cum ar duce orice alt boal’. Asa incat si dup rzboi in lumea rural tranii il intampinau srutandu-i mantaua fr galoane ca pe front, iar femeile plangand isi impingeau inainte copiii. Mitul Averescu va incepe s pleasc atunci cand va intra in politic, subminat mereu de manevrele dubioase ale lui Ion I. C. Brtianu. Desi in calitate de ministru de externe, va pregti armistitiul de la Focsani (noiembrie 1917), generalul va reusi s trag de timp si nu-l va semna in mandatul su, aceast sarcin asumandu-si-o mai tarziu liberalii prin Brtianu si Marghiloman, ca de altfel si semnarea ‘pcii punice’ de la Buftea (aprilie 2018). A fost de trei ori prim ministru. Desi de fiecare dat a fost sabotat de liberalii lui Brtianu, va reusi totusi s realizeze unitatea monetar, reforma fiscal, reforma electoral cu vot universal (si nu censitar), dar cea mai important realizare a fost reforma agrar, realizat prin expropierea a sase milioane hectare de pmant si improprietrirea supravietuitorilor Rzboiului de ntregire a Neamului, familiilor celor decedati in acest rzboi (vduve, copii, printi), imbunttind astfel considerabil viata tranului roman. Ca un act de recunostint pentru cei care au czut pe campul de onoare sub comanda sa, se va pune bazele ‘Societtii Mrsti’ (al crei presedinte a fost), care avea s reconstruiasc zona si localittile distruse de rzboi, implinind astfel cele patru obiective pe care el ca militar si le-a propus: – s construiasc un monument comemorativ; – s comemoreze in fiecare an evenimentele ce au avut loc aici in anul 1917; – s construiasc un mausoleu care s adposteasc osemintele celor czuti aici: romani sau dusmani; – s construiasc biserica si scoala in satul Mrsti. Aceste obiective au fost indeplinite cu aceeasi hotrare cu care a adus glorie Armatei Romane pe front si Patriei Strbune, in istorie. ‘Noi stim c nu a fost alt comandant care s fi starnit atata entuziasm si inflcrare – chiar pe campul de btaie – cat a starnit generalul Averescu. Pentru un comandant de osti acesta este elogiul suprem’, spunea marele Grigore T. Popa, cel care a fcut rzboiul in intregime si a tinut un jurnal ‘despre rzboi in timpul rzboiului’ (Subt impresia focului).
n loc de concluzii
ncercand o concluzie pentru cele prezentate mai sus, nu pot s nu fac cateva remarci asupra modului cum istoria acestui popor a tratat marile personalitti care efectiv au marcat-o ca evolutie si demnitate: – dup un val de euforie patriotic in perioada imediat urmtoare rzboiului, treptat se va aseza un val de penumbr, care va pregti intunericul ce ameninta s se astearn peste memoria acelor timpuri. – posteritatea, comunist indeosebi, avea s arunce vlul tcerii in mod discriminatoriu privind personalittile prezentate aici, personalitti care efectiv au fcut istorie si si-au cptat un loc binemeritat in istoria acestui popor. – Ecaterina Teodoroiu – despre care nu s-a vorbit nimic pan in 1961 – va fi reabilitat (?) in cele din urm si-si va reocupa locul de Eroin a Neamului in istoria noastr. – Regina Maria, care s-a identificat trup si suflet cu istoria neamului in cele mai dramatice momente ale existentei sale ca popor, din nefericire si astzi, rareori este evocat la adevrata ei valoare cu privire la implicarea sa in evenimentele Primului Rzboi Mondial, atat in derularea lor tragic, cat si in recunoasterea sacrificiului de care a fost capabil tara pentru a inclina balanta in favoarea aliatilor. – Maresalul Averescu – cel mai mare comandant de osti pe care l-a zmislit acest popor – strateg de notorietate, erou national al evenimentelor glorioase din vara anului 1917, care, printr-un mod de comunicare unic (intalnit doar la marii comandanti de osti ai istoriei), s-a identificat cu soldatul din transee in momentele grele ale rzboiului, va fi evocat la fel de rar la adevrata lui valoare. – Este trist c marii nostri istorici – multi dintre ei din servilism politic sau lasitate – nu subliniaz cum se cuvine asemenea personalitti cu mare rezonant in istoria neamului nostru. – evocarea acestor oameni de exceptie, furitori de istorie la modul concret, prin abordarea corect a exemplului lor, ar putea contribui la formarea si consolidarea sentimentului de demnitate si mandrie national, atat de necesar astzi generatiilor care se succed.
* Valeriu Lupu – doctor n stiinte medicale
Bibliografie;
1. Argentoianu C. – Memorii pentru cei de maine, Ed. Machiavelli, Buc. 1997; 2. Averescu Alexandru -Notite zilnice de rzboi, 1937; 3. Botez Dan – Alexandru Averescu Maresalul Poporului, Ed. Scrisul Romanesc, Buc. 2013; 4. Constantinescu Richard – Grigore T. Popa – medic pe frontul Primului Rzboi Mondial, revistatimpul.ro; 5. Gaju Dan – Istoria presei militare, Ed. Biblioteca din Targoviste, 2012; 6. Kiritescu C., – Istoria Rzboiul pentru intregirea neamului 1916- 1919,editia, III-a, Ed. Stiintific si Enciclopedic, Buc. 1989; 7. Maria, Regina Romaniei – Povestea vietii mele, Ed. Eminescu, Buc. 1991; 8. Mosneagu Marian – Legenda Ecaterinei Teodoroiu: Ce spun Arhivele Militare, Historia.ro, 2017; 9. Popa T. Grigore – Pericolul neisprvitilor, Ed. Gr. T. Popa, UMF, Iasi, 2017; 10. Ravaru Dan – Centenarul Marii Uniri, vol. 1, 2, 3, 4, Ed. PIM, Iasi, 2018; 11. Stamate Lucian – Prizonierul Traciei Occidentale, Ed. Corint, Buc. 2007; 12. Teodorescu N. – Romania in timpul rzboiului, 1916-1918; seria I-a, nov.1919.
