Ideea identitãtii unui simbol al eroismului national a izvorat din dorinta de a imortaliza pe cei care sau jertfit in Primul Rãzboi Mondial si isi are punctul de plecare, se pare, in Belgia. Prin hotãrarea Parlamentului francez din 1920, soldatul necunoscut francez din primul rãzboi mondial a fost inmormantat la 28 ianuarie 1921, sub Arcul de Triumf. La data de 22 octombrie 1922, Parlamentul francez declara ziua desemnãrii Soldatului Necunoscut francez ca sãrbãtoare nationalã. Ca o coincidentã, fãrã nici o legãturã cu cele ce se petreceau in Franta, in Anglia avea loc o ceremonie identicã, de inhumare a simbolului eroismului englez, adus de pe fostul front franco-belgian si inmormantat in Catedrala Westminster. Exemplul acestor tãri a fost urmat de Portugalia, Italia si Statele Unite ale Americii. În anul 1921, sub impulsul consacratei traditii occidentale, si in Romania s-a adoptat ideea alegerii unui erou necunoscut, ca simbol unic de omagiere a jertfei si eroismului national. Pentru aceasta a fost constituit, sub presedintia generalului Gorski, Sub-Sef al Marelui Stat Major si Secretar General al Ministerului Apãrãrii Nationale, un comitet care avea drept sarcinã studierea chestiunii aducerii Eroului Necunoscut, prevãzandu-se incã de atunci ca Mãrãsestii, locul grelelor lupte din vara anului 1917, sã fie localitatea de desemnare a eroului (ostasului) necunoscut. Ministerul Apãrãrii Nationale a cerut Societãtii ‘Mormintele Eroilor Cãzuti in Rãzboi’, organizatie infiintatã din initiativa sa si a Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Romane, in baza Decretului-Lege nr. 502, din 27 februarie 1919, si a Ordinelor Ministerului de Rãzboi nr. 3790 si 4256 din anul 1919, sã studieze urgent alegerea Eroului Necunoscut si sã se facã propuneri in aceastã privintã. Este de retinut cã in baza Decretului-Lege din 22 aprilie 1920, sa hotãrat ca serbarea anualã pentru comemorarea eroilor cãzuti in rãzboi sã se facã in ziua Înãltãrii Domnului Iisus Hristos, care a fost decretatã ca Sãrbãtoare Nationalã. Ministerul Apãrãrii Nationale, impreunã cu ceilalti factori responsabili ai tãrii, prin Programul dat publicitãtii la 11 mai 1923, hotãrau ca data desfãsurãrii funeraliilor nationale sã fie 14-17 mai, iar in privinta locului inhumãrii Eroului Necunoscut, se opta pentru terasa ‘Cuza Vodã’ din fata Muzeului Militar National amplasat in Parcul Carol I. Pentru stabilirea Eroului (Ostasului) Necunoscut se preciza alegerea acestuia dintre cele zece sicrie aduse la Mãrãsesti, din locurile in care luptele au fost mai crancene: Rasovita (jud. Gorj) de pe frontul de la Jiu, Bãlãria (jud. Vlasca) pentru luptele date in apãrarea Bucurestiului, Azuga (jud. Prahova) pentru luptele duse in vederea apãrãrii Vãii Prahovei, Topraisar (jud. Constanta) de pe frontul Dobrogei, Mãrãsti, Mãrãsesti (jud. Putna), Oituz si Targu Ocna (jud. Bacãu) de pe frontul Moldovei, Chisinãu (Basarabia), Ciucea (jud. Cojocna) de pe frontul transilvãnean. În scopul desemnãrii Eroului (Ostasului) Necunoscut au fost fãcute sondaje in liceele militare din Iasi, Craiova, Chisinãu si Mãnãstirea Dealu, fiind ales cel mai bun elev (orfan de rãzboi), in persoana elevului Amilcar Sãndulescu, din clasa 1-a a Liceului Militar ‘D. A. Sturdza’ din Craiova. Acesta era nãscut in localitatea Mãdulari, comuna Beica, jud. Valcea, la 20 februarie 1911, fiind al treilea copil al familiei invãtãtorului Constantin Sãndulescu si al Mariei Sãndulescu. La data de 14 mai 1923, dupã incheierea Te Deum-ului religios in Biserica ‘Buna Vestire’ din Mãrãsesti, elevul Amilcar Sãndulescu a ales Eroul (Ostasul) Necunoscut, oprindu-se in dreptul sicriului nr. 4, pe care a pus mana, exprimandu-se cu cuvintele: ‘Acesta este tatãl meu’. Îngenunchind, s-a rugat: ‘Doamne, Dumnezeul meu, ai in pazã pe toti eroii neamului, si pe tatãl meu (…)’. La solemnitate au participat ministrul de rãzboi, generalul de divizie Gheorghe Mãrdãrescu, ÎPSS Mitropolitul Moldovei, Pimen, Episcopul de Roman, Niculescu, Episcopul Militar de Alba Iulia, Iustin Teculescu. Lor li s-au mai adãugat generali, ofiteri si militari in termen, prefectii de Putna, Tecuci si Bacãu, deputatul Florea Eftimescu s.a. Osemintele ostasilor necunoscuti depuse in cele nouã sicrie au fost inhumate in Cimitirul din Mãrãsesti. Spre searã, cortegiul, alcãtuit din intreaga asistentã, a condus sicriul Eroului Necunoscut la gara Mãrãsesti, intr-o trãsurã trasã de sase cai. În dimineata zilei de 15 mai 1923, ora 7:00, trenul-cortegiu purtand vagonul-platformã cu sicriul Eroului Necunoscut, acoperit cu tricolorul tãrii, incadrat de douã platforme pline cu coroane de flori, a fost tras in fata peronului gãrii Mãrãsesti. Cetãtenii si scolarii din localitate au depus flori proaspete. Episcopul militar Iustin Teculescu, impreunã cu prefectul de Putna – Georgescu si cu diaconul Zamfirescu au oficiat slujba religioasã. Fanfara Regimentului 50/64 Infanterie Focsani/Tecuci a intonat marsul ‘Pentru General’ si trenul a pornit spre Bucuresti. În garnitura trenului au fost incluse si vagoanele necesare gãrzilor de onoare ale drapelelor, clerului, ofiterilor si militarilor in termen care insoteau Eroul Necunoscut. Trenul mortuar a oprit in fiecare statie de pe traseu, poposind mai mult in gãrile principale, unde s-au oficiat slujbe religioase si s-au depus coroane de flori, fãrã a se tine cuvantãri: Focsani (25 minute), Ramnicu Sãrat (25 minute), Buzãu (25 minute), Ploiesti (55 minute). Garnitura a ajuns la Bucuresti la ora 16:00, fiind intampinatã, intr-o atmosferã de mare sãrbãtoare, de cãtre autoritãti, cler, elevi, invalizi, orfani, vãduve de rãzboi, gãrzi de onoare. Sicriul a fost depus la Biserica ‘Mihai Vodã’ (situatã pe dealul cu acelasi nume), pentru pelerinajul publicului, pe intreaga duratã a zilei de 16 mai. În ziua de 17 mai, fiind ziua Înãltãrii Domnului Iisus Hristos, inscrisã in calendarul Crestin Ortodox, pe intreg teritoriul tãrii se serba Ziua Eroilor. Dis-de-dimineatã, un public numeros a umplut strãzile capitalei, indreptandu-se spre Biserica ‘Mihai Vodã’, pentru a insoti cortegiul cu Eroul Necunoscut spre locul de veci din Parcul Carol I. Dupã slujba religioasã, oficiatã de Episcopul Militar Iustin Teculescu impreunã cu alti preoti si finalizatã cu ‘Vesnica Pomenire’, sicriul cu osemintele Eroului Necunoscut, purtat de aceiasi cavaleri ai Ordinului ‘Mihai Viteazul’ care il coboraserã din tren in Gara de Nord (locotenentul-colonel infanterist Marinescu, locotenentul-colonel artilerist Ionel Dragalina (fiul generalui erou Ion Dragalina), maiorul de cavalerie Niculescu si cãpitanul de vanãtori de munte Anton Teodorescu, avand in spate patru plutonieri decorati cu Medalia ‘Virtutea Militarã’, clasa I-a) a fost asezat pe afetul de tun ce astepta in fata bisericii, impodobit si invãluit in tricolor. Concomitent, trupele din gardã au dat onorul, iar muzica a intonat ‘Imnul Sacru’. Cortegiul funerar s-a deplasat spre Parcul Carol I pe strãzile: Mihai Vodã, Calea Victoriei, Bulevardul Carol I, Splaiul Domnita Bãlasa, Bulevardul Regina Maria, Strada 11 Iunie 1848. În intampinarea Eroului (Soldatului) Necunoscut au sosit Regele Ferdinand I insotit de intreaga familie regalã. Regele l-a salutat cu buzduganul dãruit de locuitorii capitalei, timp in care Regina Maria s-a inchinat, privind cosciugul cu ochii inlãcrimati. În acordurile corului de elevi de la Seminarul ‘Nifon’, ceremonia religioasã din parc a fost sustinutã de Mitropolitul Primat, Miron Cristea (patriarh dupã 1926) si de Mitropolitul Moldovei, Pimen, inconjurati de Episcopul Triteanu de Roman, Episcopul Ilarie Teodorescu al Constantei, Episcopul Militar Justin Teculescu si de un numeros cler. La sfarsitul slujbei, Regele Ferdinand a rostit un memorabil discurs, impresionand profund asistenta participantã la ceremonialul militar si religios: ‘Cu cununi de laur erau intampinati in vechime biruitorii sub arcuri de triumf si tot cu cununi de laur se cinsteau mucenicii credintei mantuitoare. Cununa de laur ce-ti aduce intaiul Rege al Romaniei Mari, tie ostasului fãrã nume, care intrupezi, de acum si panã in veac, jertfa sutelor de mii de vieti inchinate pe altarul patriei pentru mãrirea si unitatea nationalã, este si cununa muceniciei si cununa biruitorului. Toatã suflarea romaneascã, in clipa aceasta, isi indreaptã gandurile patriotice spre tine, simbolul jertfei si al vitejiei; toti ochii lãcrãmeazã, toate inimile bat, acum, pentru cei iubiti ai lor, cari, singuri sub cerul lui Dumnezeu, sau in vitejia luptelor au inchis ochii departe de orice mangaiere. Iar inaintea locasului tãu de veci se inchinã azi, cu adancã recunostintã, Tara intreagã, cãci fãrã nume fiind esti al neamului intreg.’ Regele Ferdinand I a decorat apoi Eroul Necunoscut cu Medalia de aur ‘Virtutea Militarã’, clasa 1-a, asezand-o la mijlocul sicriului, intre cascã si lauri. Ion Brãtianu, presedintele Consiliului de Ministri, ia adus omagiul guvernului. În cadrul aceleiasi ceremonii, Eroului Necunoscut Roman i-au fost conferite distinctii de onoare ale S.U.A., Frantei, Angliei, Italiei si Belgiei. Clerul bisericesc a oficiat ‘Vesnica Pomenire’. Au urmat douã minute de reculegere (asa s-a procedat pe tot cuprinsul tãrii, ca un suprem omagiu si adanc respect inchinat maselor de ostasi si civili anonimi romani care, s-au jertfit pentru o cauzã sfantã). Eroul Necunoscut a fost coborat in mormant cu ajutoul unor franghiii rosii din mãtase de cãtre cei patru cavaleri ai Ordinului ‘Mihai Viteazul’, timp in care muzica intona ‘Imnul Sacru’, iar tunurile din turnul lui Vlad Tepes au tras 101 salve, onorand jertfa supremã a celui ce avea sã simbolizeze de acum inainte eroii patriei. S-au depus coroane de flori din partea romanilor si ambasadelor statelor aliate. Ceremonia inhumãrii Eroului (Ostasului) Necunoscut s-a finalizat cu defilarea prin fata mormantului a trupelor, a regelui si a tuturor oficialitãtilor. Finalul ceremoniei (ora 13:30) a oferit asistentei la ceremonialul militar si religios un tablou zguduitor, prin a sa induiosare: o vãduvã insotitã de cele trei fiice orfane de rãzboi s-au apropiat de groapã si au depus flori pe mormantul Eroului Necunoscut, ingenunchind, plangandu-si sotul si tatãl, inmuind ochii asistentei cu lacrimi. La sfarsitul solemnitãtii, rãmanea in Parcul Carol I (denumit Parcul Libertãtii in perioada anilor 1950- 1990) Mormantul Eroului Necunoscut National, la inceput un mormant simplu, acoperit cu o placã din beton, deasupra cãreia i-a fost asezatã provizoriu o placã din ipsos cu epitaful:
AICI DOARME
FERICIT ÎNTRU DOMNUL
OSTASUL NECUNOSCUT
SÃVARSIT DIN VIATÃ
ÎN JERTFA PENTRU UNITATEA
NEAMULUI ROMANESC.
PE OASELE LUI
ODIHNESTE PÃMANTUL ROMANIEI ÎNTREGITE.
= 1916 – 1919 =
Elevul Amilcar Sãndulescu, ‘fiul’ Eroului (Ostasului) Necunoscut, a terminat anul scolar ca elev fruntas si sef al clasei a 2-a. Conducerea Liceului Militar ‘D. A. Sturdza’ l-a recompensat cu un sejur la Marea Neagrã, trimitindu-l in Statiunea Techirghiol. Spre profundul regret al celor care l-au cunoscut, elevul Amilcar Sãndulescu s-a inecat in Lacul Techighiol, in dupã-amiaza zilei de 28 iulie 1923. La miezul noptii,valurile l-au aruncat pe mal. A fost inmormantat, cu mare durere, in Cimitirul Sinesti din Craiova. Compozitorul I. Vlãdutã, inspector general al Muzicilor Militare, a creat Imnul Eroului Necunoscut, pe versurile Zoiei Angelescu din Iasi. Simbolul eroismului national, Eroul Necunoscut a fost strãmutat la Mãrãsesti, la data de 22 decembrie 1958, si apoi a fost readus in Bucuresti, in Parcul Carol I, in ziua de 25 octombrie 1992. În drum spre Bucuresti Eroul Necunoscut a poposit o noapte in Catedrala Eroilor ‘Sf. Ioan’ din Ploiesti. Cu prilejul Zilei Eroilor si al altor sãrbãtori nationale si religioase avem obligatia moralã sã-i pomenim pe strãbunicii, bunicii si pãrintii nostri, participanti la luptele de apãrare a gliei strãmosesti. De mare ajutor ne sunt versurile poetului Nichita Stãnescu, din poezia ‘Nu-l uitati’: Nu-l uitati pe cel cãzut in rãzboi, Lãsati-i din cand in cand un loc liber la masã, Ca si cum ar fi viu intre noi, Ca si cum s-ar fi intors acasã. De fapt el s-a intors intre noi intaiul, Numai cã s-a intors putin mai ostenit Si pe un pat nevãzut si-a asezat cãpãtaiul Langã venitii acasã din mit. El si-a fãcut lucrul lui si acum Poate cã-i este sete arzand Venind panã la noi ca un fum, Deci lãsati pentru el sã cadã vin pe pãmant. Nu-l uitati pe cel cãzut in rãzboi, Strigati-l din cand in cand pe nume, Ca si cum ar fi viu printre noi Si atunci el va surade in lume.
* Col. (rtr.) Constantin
