Izvorul Tmduirii, o srbtoare ce si are originea n a doua jumtate a primului mileniu crestin, ne readuce n minte si suflet izvorul dumnezeirii ntruchipat de Fecioara Maria, marcnd o zi n care toate apele, precum la Boboteaz, sunt sfintite iar agheasma are, mai mult dect oricnd, darul tmduirii si curtirii sufletului crestinilor. Aceast srbtoare, ca si Pastele, nu are o dat fix, fiind trecut n calendar n vinerea ce urmeaz dup Duminica Pastelui, Sptmna Luminat.
Cea de-a doua vineri bazat pe magia imitativ, in care era stimulat puterea magic a apei. Spre deosebire de Vinerea Pastelui, marcat negativ de conjunctura mortii Mantuitorului (Vinerea Patimilor), aceast vineri este nu o surs de moarte (valorizat pozitiv prin moartea, pieirea, secarea bolilor), ci una de viat, prin care sacralitatea pozitiv tisneste in lume. Acum izvorste, este accesibil apa tmduitoare; de fapt, ca si la Boboteaz, toate apele sunt sfintite. Apa este o surs de viat si pentru c acum pot fi spate fantanile, surse potabile pentru vii si pentru morti. Nu in ultimul rand, srbtoarea este respectat si pentru c alimenteaz izvorul ploilor, dar si roadele, ‘izvoarele’ de orice fel, ale plantelor si animalelor. Credinciosii se grbesc s se trezeasc de dimineat, se spal, se inchin si se grbesc spre biserica spre a slvi Izvorul Tmduirii, o srbtoare legat de Maica Domnului, menit s arate rolul Fecioarei Maria in mantuirea oamenilor. Preotii svarsesc prin slujb o a doua sfintire a apei. Nu este vorba, de o celebrare biblic a scldtorii din Videzda ci de o serie de minuni svarsite in urm cu sute de ani. Se spune c, inainte de a fi inscunat, impratul Leon cel Mare, ca simplu soldat, s-a nimerit s treac printr-o pdure din apropierea Constantinopolului si a intalnit un btran orb, care cu umilint il roag de putin ap si s-l cluzeasc pan la cetate. Acest btran orb ins era un om luminat de Dumnezeu si neincetat predica crestinilor c in pdurile imperiale se afl izvoare si lacuri ce sunt ocrotite de Maica Domnului, aprtoarea sihastrilor din acele locuri. Leon va cuta in apropiere un izvor, dar nu va gsi. La un moment dat, a auzit-o pe Maica Domnului spunandu-i: ‘Nu este nevoie s te ostenesti, cci apa este aproape! Ptrunde, Leone, mai adanc in aceast pdure si luand cu mainile apa tulbure potoleste setea orbului si apoi unge cu ea ochii lui cei intunecati. Minunea s-a petrecut in clipa in care tanrul a fcut intocmai cum i sa relevat de sus, si a descoperit intr-o poian un izvor miraculos cu ‘ap dumnezeiasc’. Dup ce si-au potolit setea, Leon i-a atins cu ap ochii orbului, care si-a recptat lumina. ‘Maica Domnului, esti aici! Te-am gsit!’, a strigat btranul cu lacrimi in ochi. Coplesit de minune, Leon a czut in genunchi si a rostit: ‘Am vzut lumina cea adevrat, pe Maica Preacurat… Aici este Izvorul Tmduirii… fantana dttoare de sntate’. Apa acestui izvor a vindecat multe boli si a tmduit diferite rni si suferinte. Btranul intelept i-a prezis lui Leon c, nu dup mult vreme, va ajunge imprat. Dup ce profetia a fost implinit, Leon a construit lang acel izvor o biseric. Mai tarziu, impratul Justinian I cel Mare al Bizantului, care suferea de o boal grea, s-a vindecat dup ce a but ap din acest izvor. Ca semn de multumire, a construit o biseric si mai mare, distrus din pcate, de turci in anul 1453. Reconstruit, in secolul al XIXlea la Istambul numele nou al Constantinopolului, credinciosii se pot inchina in biserica Izvorului Tmduirii la subsolul creia se afla un paraclis din secolul al V-lea unde exist si pan astzi izvorul cu ap tmduitoare din trecut (foto jos). n aceast zi, in unele zone ale trii, ca si la Pastele Blajinilor, tinerii adolescenti fac legmantul juvenil. Acest legmant se fcea, cu sau fr martori, in cas, in grdini sau in jurul unui copac inflorit. Tinerii treceau prin mai multe momente rituale prin care fceau jurmantul respectiv: pronuntarea cu voce tare a jurmantului, schimbul colacului si al altor obiecte cu valoare simbolic, de obicei o oal sau o strachin din lut, insotite intotdeauna de o lumanare aprins, imbrtisarea frteasc, osptarea cu alimente rituale si dansul. n unele zone etnografice, ceremonia se repet anual, la aceeasi dat, pan la intrarea in joc a fetelor ‘insurtite’ si bietilor ‘infrttiti’. Persoanele legate, veri, vrute, surate, frati de cruce, se intalneau anual sau, dup cstorie, la Rusalii. Dup incheierea solemn a legmantului, copii si apoi oameni maturi isi spuneau pan la moarte surat, vere, fartate, verisoar si se comportau unul fat de altul c adevrati frati si surori: se sftuiau in cele mai intime si grele probleme ivite in viat, isi imprtseau tainele, nu se cstoreau cu sor sau cu fratele suratei sau fartatului, se ajutau si se aprau reciproc pan la sacrificiul suprem. n unele zone din tar, inc se mai pstreaz obiceiul ca in aceast zi preotii s mearg la izvoarele de ap pentru a le sfinti si curta c nu cumva s permit adpostirea duhurilor rele prin preajma lor si se gseau izvoare noi. Credinta spune c acele fantani sfintite de Izvorul Tmduirii nu vor seca in perioadele secetoase. Se crede, de asemenea, c ziua Izvorului Tmduirii este, pentru fantanari, cea mai bun zi din an. n aceast zi, in adancuri, apele sunt zbuciumate, fac mult zgomot si izvoarele sunt mult mai usor de detectat. Srbtoarea Izvorului Tmduirii se tinea pentru mantuirea sufletelor, slobozirea izvoarelor mortilor, pentru a se deschide izvorul ploilor si vara s fie ploioas, pentru rodnicia plantelor, belsugul din cas, impotriva pietrei sau grindinii. Cu aceast ocazie nu se muncea pentru c cine lucra era lovit de o boal din care nu se mai vindeca pan la moarte. Animalele de povar nu se injugau dar se stropeau cu ap s fie feriti de boli si chiar de moarte, nu se tesea nimic deoarece cu panza tesut in aceast zi nu se imbrcau nici mcar cei morti, intrucat, se spune, c nu puteau fi primiti pe cealalt lume. n lumea satului baia cu ap rece la fantan sau cu roua diminetii ii aprau de boli. Bineinteles c in lumea satului si in ziua de Izvorul Tmduirii se fceau de babele mestere practici de magie. Femeile fr copii lsau in biseric, in joia din Sptmana Luminat peste noapte, un vas cu ap, pe care il recuperau dup slujba de vineri, ap cu care prin splare ritualic se vindecau de toate neputintele. Tot aceste babe mestere asezau o can cu ap in seara de joi sub un nuc sau un soc cu numele celui ce-l interesa cat va mai tri. Dac in dimineata de Izvorul Tmduirii se gseau urme de pmant acel om se apropia de sfarsitul vietii pmantene. Crestinii ortodocsi vin in aceast zi la biseric pentru a lua parte la slujba de sfintire a apei, cunoscut si sub numele de Agheasma Mic asa c oricine bea din ele sau le foloseste pentru a se spla in zonele bolnave se poate bucura de o inzdrvenire grabnic. Bolnavilor li se recomand ca in aceast sfant zi s se imbieze sau s se spele cu rou de dimineat. Tot acum se ‘ddeau cep’ tuturor apelor, astfel incat s isi astampere setea toti oamenii care nu avut parte de ap nici pe pmant, nici in viata de pe cellalt tram. Se d de poman pasc, ou rosii si o lumanare.
Dan Horgan
Bibliografie:
– Adrian Fochi – ‘Datini si eresuri populare de la sfarsitul secolului al XIX-lea’, Editura Minerva, Bucuresti, 1976.
– Arthur Gorovei – ‘Credinti si superstitii ale poporului roman’, Editura ‘Grai si Suflet – Cultur National’, Bucuresti, 1995.
– Antoaneta Olteanu – ‘Calendarele poporului roman’, Editura Paideia, 2001.
– Elena Niculita Voronca – ‘Datinile si credintele poporului roman’, Editura Polirom, Iasi, 1998.
– Gh. F. Ciausanu – ‘Superstitiile poporului roman’, Editura Saeculum, Bucuresti, 2005.
– Ion Ghinoiu – ‘Srbtori si obiceiuri romanesti’, Editura Elion, Bucuresti, 2002.
– Ion Ghinoiu – ‘Obiceiuri populare de peste an’, Editura Fundatiei Culturale Romane, 1997.
– Ion Talos – ‘Gandirea magico-religioas la romani’, Dictionar, Editura Enciclopedic, Bucuresti, 2001.
– Irina Nicolau – ‘Ghidul Srbtorilor Romanesti’, Editura Humanitas, 1998.
– Narcisa Stiuc – ‘Srbtoarea noastr cea de toate zilele’, Editura Cartea de Buzunar, 2006.
– ‘Proloagele de la Ohrida’, Editura Cartea Ortodox, 2005.
– Romulus Antonescu – ‘Dictionar de simboluri si credinte traditionale romanesti’, Editie digital, 2009.
– Simion FIorea Marian – ‘Srbtorile la romani’, Editura ‘Grai si Suflet – Cultur National’, 2001.
– Tudor Pamfile – ‘Srbtorile la romani’, Editura Saeculum I.O., Bucuresti, 1997.
– ‘Vietile Sfintilor’, Editura Episcopiei Romanului si Husilor, 1998.
