Ca sã-ti rãspund la întrebarea: Care-i diferenta între acum si aPe vremea când umblam pe jos…” din poemul unui autor necunoscut, as putea spune cã e mult de-atunci, si totusi tema e atât de actualã! În 1979, dupã sase luni de stat în lagãr în Italia, la Trieste si Latina (orasul lui Mussolini), lângã Roma, m-as fi întors acasã si erau multi ca mine care am descoperit cã occidentul nu este cu adevãrat libertate. Doresc sã vã spun cã, din 2.000 de refugiati, cel putin jumãtate sunt niste fiinte extraordinare, pentru cã au reusit sã treacã prin filiera filtrelor comuniste de frontierã. Nu este usor sã decizi între viatã si moarte sau distrugerea fizicã pe viatã dacã esti prins, cã din punct de vedere social esti pe viatã pãtat, proscris. Iar cealaltã jumãtate au ajuns acolo cãrati de altii, unii criminali, altii agenti infiltrati si multi tolomaci care nici nu stiu de ce si cum au ajuns acolo. Vestul este o masinã extraordinar de bine organizatã care controleazã si exploateazã omul la maximum, transformându-l în vierme sau, mai nou, compar toate orasele mari cu „Gãinãrii”, ferme de gãini care înghesuite nu fac altceva decât sã producã si sã consume 24 de ore. Zic 24, pentru cã oamenii dorm câte 4-5 ore pe noapte si chiar atunci când dorm lucreazã si în vis la bandã rulantã. Consoarta mea punea capace la cutii pe linia de asamblare, iar noaptea, în pat, prin somn îsi misca mâinile, sãraca lucra continuu. În fabricã, în România se transpira cu apã, în Vest, cu sânge; capitalistul stie sã scoatã tot din tine si te plãteste dupã lege. Astãzi, pot spune si demonstra cã în comunismul copilãriei si tineretilor mele de pânã la 26 de ani când am trecut fraudulos granita din curiozitate si pentru aventurã în vest, am fost mult mai liber si am putut sã am experienta creatiei divine. De fapt, pentru asta suntem aici, pe pãmânt. Dupã ce îmi plãteam tributul de sase ore, cã atât se lucra la exploatarea uraniului si tot atât la scoalã ca elev eram apoi liber sã fiu EU, sã-mi creez lumea si universul meu. Sã cutreier toate vãile si muntii Banatului, sã mã joc în naturã cu jucãrii fãcute din naturã, pentru cã eram sãrac si nu aveam bani pentru jucãrii, pe care le priveam doar prin fereastra librãriei. Faptul de a nu avea poate fi criticat si folosit ca justificare sã nu-ti placã perioada comunismul, însã poate sã fie un beneficiu mult mai mare în construirea caracterului si descoperirea stãrii tale creative. Or fi fost crime si violente la intrarea comunismului în tarã, pentru cã asa se întâmplã la orice schimbare de regim, însã ele se epuizaserã în 20 de ani, deci eu nu le-am prins. La cãderea comunismului, în ‘89, s-au produs tot atâtea crime si chiar mai multe. Eu consider plecarea a 5 milioane de români sã trãiascã în diaspora tot crimã se numeste. Stiu cã 1% din ei rãmân, ca si mine, conectati la tarã si participã la evolutia ei, însã 99% o ignora si, încet-încet, se integreazã în locul unde s-au asezat, rãmânând doar cu umbra dorului, ei si urmasii vor fi asimilati. Am vizitat 18 tãri si nu am vãzut libertate asa cum a existat si existã în tãrile comuniste, în tãrile sãrace, unde din cauzã cã nu existã forma modernã de exploatare si deci nu esti preocupat de existentã asa cum esti fortat în sistemul materialistic si de consum, ai timp sã te descoperi pe tine si pe cel de lângã tine. Dovada e cã în India, unde sunt cei mai multi sãraci din lume, sunt dezvoltate cele mai multe filozfii de viatã. La fel si în sãraca Chinã. În America si în tot vestul se creazã un univers al ciripitului si lãtratului continuu în interiorul acestor cetãti de beton si sticlã si, mai nou, se retrag în lumea virtualã a internetului. Omul iubeste mai mult si devine un adict al lumii artificiale. Nu mai vorbesc cã aceastã nouã filozofie a „Just on time”, de a trãi doar azi, si în prezent îl face sã distrugã totul în jur fãrã ai mai pãsa de lumea de mâine, plus distrugerea sistemului de educatie fãcut intentionat de cei de la putere ca sã controleze mai usor masele, de ai tine pe loc din drumul trezirii si cresterii lor spirituale, ajutã la iresposabilizarea globalã si distrugerea mediului. Dacã nu începe rãzboiul, suntem oricum directionati spre disparitie, din neglijentã si nepãsare. Mâncãm tot felul de tâmpenii, devenim egoisti si sterili si iatã-ne fãrã urmasi. Sub deviza „esti liber si faci ce vrei” se ascunde lantul robiei pus în gâtul individului; dacã ai bani cumperi ce vrei si plãtesti toatã viata. Casa, masina si alte obiecte necesare functionãrii în sistemul consumerist care îl orbeste pe om si nu mai are timp sã realizeze cine e. Totul e atât de bine organizat încât atunci când sistemul descoperã un surplus de bani la tine are scule în tolbã sã ti-l ia printr-o amendã, sã zicem, sau mãrirea taxelor. Omul se trezeste si începe sã învete sã fure prin calculator si începe sã aibã tot asa cum aveau cei care furau în comunism. Si-asa esti toatã ziua si noaptea preocupat sã faci bani încât nu îti cunosti nici mãcar vecinii! Eu, în România cunosteam toatã localitatea plus satele din împrejurimi. În cazul în care mã apuca noaptea, puteam sã dorm la oricare dintre ei. Nu si în occident!!! Aici si copiii sau pãrintii se plãtesc unii pe altii pentru servicii ca sã învete sã consume, cumpere si vinde de mici, cam asa cum îi învãtãm noi pe copiii nostri sã bea pãlinca de mici cu cana. Toatã lumea în vest mãnâncã si se îmbracã de la televizor. Dacã se întrerupe curentul, jumate din ei mor cã nu stiu ce sã mãnânce. Sistemul stie asta si îi tine mereu terorizati prin doze zilnice de fricã. În România, dupã sase ore de scoalã, în loc sã- mi fac temele date de profesor, umblam pe dealuri pânã în noapte si mã jucam cu alti copii. Despre noi, copiii, nu zic cã ne jucam, pentru cã în realitate, noi ne lumeam, noi cunosteam mediul si el pe noi. Eram în clasã câte 25 de elevi. Cinci învãtau bine, erau tocilari si premiantii clasei, zece alternau între note de 6 si 10, cinci doar note de trecere, iar restul mergeau la director s-o ia la palmã cu snurul de la resou ca sã promoveze clasa si, uite-asa umblam cu mâinile pe pereti toatã ziua ca sã se dezumfle. Si în ziua de azi îl iubesc pe domnul director pentru cã ne-a deschis ochii, ne-a trezit. Toti ne-am realizat si avem pozitii bune pe când premiantii au ajuns niste ratati. Ratati prin faptul cã nu stiu sã înoate si au renuntat sã înoate prin viata asta nouã si mizerabilã, pentru care ei nu sunt pregãtiti sã functioneze. Eu vorbesc doar de clasa mea din Ciudanovita, altii poate au avut altfel de noroc. Si pentru cã ajunsei la noroc. O doamnã redactor din România mi s-a plâns cã pleacã românii din tarã cu sutele, adicã tineretul educat, si în felul ãsta tara se destramã. Lasã-i sã plece, i-am rãspuns pentru cã ei sunt pregãtiti pentru acea lume. Un sahist se duce sã joace cu un alt sahist; el nu poate rãmâne acasã sã se sinucidã, iar în felul ãsta poate aduce bani acasã sau ne face un bun sau un rãu nume, acolo le este locul. Însã cine rãmâne acasã? Omul simplu, bun si curat care lucreazã pãmântul pe vãi si prin munti, de care nu e interesatã lumea din fermele de gãini care se freacã unii de altii si de gratii pânã le cad penele si doar mãnâncã si se ouã pânã cad lesinate, în timp ce, acela din deal trãieste în eternitate cu cei nou-nãscuti ai sãi doinind la fluier cântecul domnului inspirit de naturã si atunci te întrebi: pãi nu era mai bine acasã? Prost sã fii, noroc sã ai!!! De unde vine proverbul ãsta care ne-a trecut înspre nemurire de mii sau zeci de mii de ani dacã e sã credem cã pe Zamolxe l-am adus din Egiptul împãrãtesei Nefertiti?! Poporul român are un AND special si o inteligentã în subconstient rarã. De asta nu ne batem cu nimeni, nu facem rãzboaie, pentru cã rãzboaiele sunt organizate si performate de lasi, banditi, trãdãtori, nerãbdãtori, imaturi, minte scurtã, de oameni de nimic. Românii nu vor dispãrea niciodatã; poate numele locului va fi schimbat, însã ei tot aici vor fi. Sã nu uitãm cã noi am trãit si sub pãmânt câteva sute de ani, poate mii pânã a trecut înghetul si s-a dezbrãcat Europa si Asia de zãpadã. Sub pãmânt am avut timp sã ne albim la fatã. Am iesit la luminã si am dezvoltat cel mai mare tinut al Europei, plin de bunãtate si întelepciune. Avem tendinte de unire, întregire. Nu simtiti asta în voi, românilor?
Ben Todica
