– continuare din numãrul trecut –
In privinta lui Lascarache Mihalache, ispravnic al tinutului Tutova in timpul rãzboiului Crimeii, remarcãm activitatea sa ca presedinte al tribunalului tinutal din Husi intre 16 aprilie 1837 si 30 noiembrie 1839, precum si numirea ca ispravnic al tinutului Fãlciu la 1 noiembrie 1847, cand era spãtar. Informatiile despre privighetorii de ocoale sunt umbrite de asezarea satului Carligati in tinutul Tutova (sNumeroase plangeri ale locuitorilor din satele Brãdesti, Ciortolom, Carligati si Pogonesti, din ocoalele Targului si Coroduluio, p. 395-396). Tn monumentala lucrare Tezaurul toponimic al Romaniei. Moldova, vol. I, p. 252, sunt mentionate si prezentate satele Carligatii (jud. Bacãu) si Carligati (actualul Pãdureni, situat la sud de orasul Husi, jud. Vaslui, fostul Fãlciu). Poate este vorba despre mosia Carligata, de langã Perieni? Sunt cercetare in continuare institutii si structuri administrativ-teritoriale, precum jandarmeria, vornicii si spasniciio (corect, pasnicii), judetul (spersoanã moralã sau juridicão, p. 400), plasa, comuna, primarul, modificãrile administrative, rezultatele alegerilor, reprezentantii barlãdenilor in cele douã camere al Parlamentului, elemente de administratie localã, lista primarilor si realizãrile lor in unele cazuri, lipsitã de reperele cronologice obligatorii, publicatiile comunale si altele. Tn spatiul acordat justitiei sunt schitate evolutii ale institutiilor, precum tribunalul judetean, cu exemple de judecatã preluate din Documentele barlãdeane ale cãrturarului Iacov Antonovici, si o listã a celor care s-au afirmat dupã 1832 (p. 432-433) – cam subtiricã -, iar dupã reorganizarea infãptuitã de domnitorul Alexandru Ioan Cuza sunt prezentate judecãtoria, tribunalul (cu o listã incompletã a personalului la p. 441), curtea cu jurati, parchetul, judecãtoriile comunale si cele de ocoale, baroul de avocati, urmãrind si sistemul penitenciar si pedepsele aplicate. Un spatiu remarcabil este acordat legãturilor domnitorului Alexandru Ioan Cuza cu orasul Barlad (p. 448-499), folosindu-se de o vastã bibliografie, dar si de citarea documentelor din Biblioteca Academiei Romane pe care cu sigurantã autoarea nu le-a vãzut (vezi notele 684, p. 456; 685, p. 459; 688, p. 460; 697, p. 462; 799, p. 493) sau de la Arhivele Nationale din Iasi (nota 693, p. 461, fond Secretariatul de Stat al Moldovei, dosar 1795, f. 1310-1311, preluat din D. Ivãnescu, Virginia Isac, Alexandru Ioan Cuza. Acte si scrisori; nota 702, p. 462, colectia Documente, 784/1; Colectia Litere, dosar P/201, f. 45 – nestiinta citãrii sursei dovedeste necercetarea documentelor; nota 706, p. 463, fond Tribunalul Covurlui, dosar 27/1837, f. 11). Contributiile la deslusirea trecutului familiei Cuza ale unor veritabili istorici sunt asociate cu replicile si discursurile ocazionale ale unor silustri necunoscutio, cum ar fi cel al profesorului sValentin Negreo, presupus pamfletar, din noiembrie 2003 (p. 489-490). Capitolul V, impãrtit in douã pãrti, este dedicat Barladului contemporan: De la Marea Unire la regimul comunist (Urbanizare – Fondul locativ. Strãzi, Salubritatea, Populatia, Asistenta socialã, Economia, Administratia si justitia, Situatia postbelicã; Viata politicã – Partide si grupãri politice, Confruntãri electorale, Actiuni politice dupã rãzboi; De la regimul comunist la democratie – Urbanizare si sistematizare, Investitii. Spatiul locativ, Alimentarea cu apã, Alimentarea cu energie electricã, Alimentarea cu energie termicã, Reteaua stradalã. Salubrizarea; Populatia – Dinamica populatiei, Natalitatea, Mortalitatea generalã, Mortalitatea infantilã, Sporul natural, Evolutia nuptialitãtii, Evolutia divortialitãtii, Miscarea mecanicã a populatiei, Structuri geodemografice, Structura pe sexe, Structura nationalã, Structura confesionalã; Structura economicã si profesionalã, Asigurãrile sociale, Asistenta socialã, Medicina de familie. Sistemul privat; Economia, Posta si telecomunicatia, Reteaua cinematograficã, Radioul si televiziunea, Activitãtile agricole, Administratia si justitia, Politicã si propagandã, Barladul postdecembrist. Autoarea continuã citarea surselor arhivistice fãrã o consultare directã, ci prin intermediul unor autori locali, cum ar fi Paul Zahariuc, Marcel Proca, I. Selbinschi, de la care a spreluato informatiile, fãrã citare. Volumul este incheiat prin anexe: planuri ale mosiei targului Barlad si diverse imagini. Oltea Rãscanu-Gramaticu, pe care nu am intalnit-o niciodatã la vreo filialã a Arhivelor Nationale si al cãrei nume nu apare in fisele de evidentã ale documentelor cercetate si pe care nici arhivistii nu o cunosc, citeazã din diferite fonduri arhivistice, pe care ne indoim cã le-a vãzut vreodatã. Tn volumul I, citeazã DJAN Brasov, Registru vegisimal, 1548 si 1550 (vezi nota 576, p. 209; informatia este preluatã din Radu Manolescu, Socotelile Brasovului. Registrele vigesimale, vol. III (1548-1549) si IV; mai citeazã si BAR, LIV, 4 (nota 577, p. 210; de fapt, informatia se aflã in DRH, A-B? XXI, p. 236-237). Autoarea transcrie secvente din rezumatele documentelor publicate in CDM, dar citeazã sursele arhivistice, ca si cum le-ar fi cercetat, asa cum este cazul notei 390 (p.176). Redãm citatul folosit in Istoria Barladului si in CDM, II, p. 101, nr. 429: sscot targul sã secere graul domnesc si comiseii fac fanul domnesco, pentru care citeazã DANIC, Fond Manuscrise, Ms. 543, f. 222 si Melchisedec, Apendice la Cronica Husilor, p. 47-48 (corect, Appendice la Chronica Husilor). Domnia sa nu a reusit sã copieze corect nici mãcar fila manuscrisului si paginile volumului citat, unde gãsim cartea domnului Miron Barnovschi (de altfel manuscrisul are doar 114 file). Miron Barnovschi porunceste la 21 iulie 1628 dregãtorului, soltuzului, pargarilor si aprozilor din targul Husi scarii veti scoate trãgul sã se(ce)re painea domniei mele si la comisei carii vor faci fan(ul) domniei mele acolo la trãg’ (Manuscrisul nr. 543, f. 22; a se vedea si Melchisedec, Appendice la Chronica Husilor, p. 4). Mai mult, nefrecventarea arhivelor este doveditã prin nestiinta citãrii documentelor in notele de subsol, lipsind indicarea fondului, ca de exemplu: DJAN, CDLVIII / 8 (nota 662, p. 226), DJAN Iasi, CLXXIX / 16 (nota 699, p. 232) Un alt document citat pe care nu l-a vãzut autoarea este cel din 1 martie 1762, prin care Dumitra-Domentina (numele de cãlugãrie) Boul face danie bisericii cu hramul Sfantul Dumitru din Barlad o parte din mosia Husi, tinutul Tutova, indicat de Nicolae Stoicescu in al sãu Repertoriu bibliografic, p. 146, nota 97, in care citeazã si locul pãstrãrii: sArh. St. Buc., Doc. Mold., I / 46o. Faptul cã Oltea Rascanu-Gramaticu nu a vãzut documentul si nefamiliarizarea sa cu munca de cercetare in arhive sunt dovedite de preluarea defectuoasã din Nicolae Stoicescu, sub forma sD.A.N.I.C., Documente moldovene, vol. I, p. 46 (vezi p. 189, nota 441). Tn realitate este vorba despre Fondul Documente moldovenesti, I/6 (pachetul nr. I, documentul 6). Documentul respectiv, necercetat si citat eronat si de alti istorici barlãdeni, a fost publicat recent in Documente husene, Iasi, Editura PIM, 2014, III, p. 199-200, nr. 199. Domnia sa mai citeazã, fãrã a indica fondurile: BAR, LIV, 4 (probabil, Colectia Documente istorice), D.J.A.N. Iasi, CDLVIII/8 (probabil, Colectia Documente) – vezi nota 662, p. 226. Autoarea ar trebui sã explice ce intelege prin fondul SSM de la Arhivele Nationale din Iasi (vezi p. 281, nota 49), sau D.J.A.N. Iasi, (fondul ?) Tr. 644, op. 708, dosar 240 (nota 291, p. 340). La nota 714, p. 234, se citeazã Gheorghe Ghibãnescu, Secrete si izvoade, XII. O corecturã mai atentã era necesarã. Numele autorilor sunt citate defectuos: Mr. Costin, in loc de Miron Costin (p. 230, nota 691); Eu. Hurmuzachi in loc de Eudoxiu de Hurmuzachi (p. 245, nota 766, p. 246, nota 783); Ec. Negruti in loc de Ecaterina Negruti (p. 277, nota 25). Fãrã a cunoaste considerentele domniei sale, remarcãm citarea majoritãtii prenumelor autorilor prin utilizarea initialei si nu grafia completã. Volumul al II-lea este dedicat armatei, cercurilor, asociatiilor, lojilor masonice, rãzboaielor din a doua jumãtate a secolului al XIX-lea si prima jumãtate a secolului al XX-lea, bisericii si culturii. Tn economia privitoare la loja sAcaciao se foloseste de studiul nostru Din trecutul Francmasoneriei barlãdene, publicat in sAcademia Barlãdeanão, (I), Anul XX, nr. 3 (52), p. 7-8; (II), nr. 4 (53), p. 9-10; (III) Anul XXI, nr. 1 (54), p. 9-10; (IV) nr. 2 (55), p. 11-12; (V) nr. 3 (56), p. 11-12, studiu doar amintit la nota 22, p. 111, dupã care urmeazã citarea copioasã a sursei arhivistice pe care noi am folosit-o, anume DANIC, Fond Directia Generalã a Politiei, dosar 8 / 1926 (notele 23-40), amintindu-si de articolul din care s-a inspirat la notele 41-47. Spre deosebire de editiile trecute al Istoriei Barladului, in cea pusã acum in discutie bisericile barlãdene se bucurã de un spatiu consistent si o abordare sistematicã, cu bibliografie bogatã, dar si cu numeroase erori si cu dezinvoltura plagiatului. Astfel, in volumul V al Docu – mentelor barlãdene, episcopul Iacov Antonovici redã sSinodecele Bisericilor Barlãdeneo (p. 83), nu sSinoadeleo (vezi p. 261 si nota 29). Sinodul este o adunare de ierarhi, care constituie forul suprem al Bisericii sau al unei eparhii, in timp ce in sinodic erau notate principalele evenimente din viata unei biserici. Tn cuprinsul lucrãrii sunt uzitate formulãri precum: slocas de culto (bine cã nu este de tragere) in loc dã slãcass (vezi p. 272); ‘Mineiurile’ (p. 325, nota 330, corect Mineile); ‘Lucrarea a fost executatã, dupã planurile arhitectului orasului italianul Ignat Lorentzo’ (p. 339, unde este vorba despre arhitectul Ignatiu Lorenzo, chemat de episcopul Meletie Istrate la refacerea Mãnãstirii Brãdicesti). Cu toate cã in studiul sãu Sud-estul Moldovei, zonã de strãveche civilizatie si culturã romaneascã (‘Cronica Episcopiei Husiloro, IX, 2003), Dumitru Zaharia se referã la informatiile de naturã statisticã lãsate de Francescantonio Manzi (1695-1749), pentru autoarea monografiei devin sconcluzii’ (p. 283). Subiectivismul domnului Dumitru Zaharia este binecunoscut cercetãtorilor. Manzi a lãsat trei relatii (datate in 1743), in care nu este amintit Barladul. Sunt publicate de G. Cãlinescu in ‘Diplomatarium Italicum’, I (a se vedea si Cãlãtori strãini despre tãrile romane, IX, 1997, p. 296- 311). Mai amintim tipãrirea manuscrisului lãsat de Iacov Antonovici, anume Note istorice si traditionale privitoare la bisericile din judetul Tutova, I-II, Husi, 1901-1931(manuscrisele nr.128 si 316 de la ANI) (vezi p. 262) de cãtre Ion N. Oprea, cu titlul Ioan Antonovicidepozitarul (Cu diverse insemnãri, inscriptii si acte de inspectia), Iasi, Editura PIM, 2011, vol. I-II. Tn perioada interbelicã, Episcopia Husilor a tipãrit Anuarele din 1934, 1935, 1936 si 1938 sub titlul sAnuarul Eparhiei Husiloro, dar nu asa cum citeazã in cuprinsul lucrãrii Oltea Rascanu-Gramaticu: sAnuarul Eparhiei Husi. Revista Episcopiei, Husio (vezi p. 300, nota 204). Mai mentionãm si Anuarul din 1948, cules, care nu a mai fost legat la tipografie si difuzat (un exemplar se gãseste la Arhivele Nationale din Vaslui). Episcopia Husului nu a avut niciodatã editurã, ci doar o tipografie, pentru o scurtã perioadã. sAnuarul Eparhiei Husiloro din 1938 nu a fost tipãrit de sEditura Episcopiei Husio (p. 350, nota 471), ci la Tipografia si librãria Georghe Cerchez din Husi. Suntem cu totul de acord cu Oltea Rãscanu-Gramaticu in privinta importantei Repertoriului bibliografic al lui Nicolae Stoicescu scel mai important instrument de lucru de panã acum, cãci cuprinde informatii esentiale despre aproape toate edificiile religioase din zonã (chiar si despre cele mai putin cunoscute)o (p. 269), sursã de informatii si indicatii arhivistice (cotele documentelor si locul de depozitare) de care s-a folosit si domnia sa fãrã a-l cita pe autor. Redãm continutul notei 186, p. 298, amintitã si mai sus: sLa 1 mai 1762 Dumitra Boul dãruieste bisericii o parte din mosia Husi-Tutova (D.A.N.I.C., Documente moldovene, vol. I, p. 46)o (a se vedea Nicolae Stoicescu, Repertoriul, p. 146, nota 97). La nota 206 se citeazã sDocumente moldovenesti, vol. I, p. 46o. Unele note ale domniei sale sunt lipsite de continut si fãrã sens. Pentru elementele arhitectonice ale bisericii Vovidenia (sDuculeasao) citeazã la nota 230, p. 308: sD.A.N.I.C., fond Episcopia Husi, 1936, pachetul XIX/6, p. 75; vezi si L. Chiriac, op. cit, p. 270-271o. Cea mai mare parte a paragrafului de la p. 307- 308 este copiat din lucrarea lui Laurentiu Chiriac, Monumentele reli – gioase medievale din zona Barladului, Iasi, 2007, unde citeazã sAnuarul Eparhiei Husiloro, 1935 si 1936, transformat de Oltea Gramaticu- Rascanu in aberatia de la nota 230. Documentul citat de autoare din Fondul Episcopia Husilor, IX/6, este din 12 septembrie 1666 si se referã la cheltuiala hotãratului mosiei Ranzesti ce se ridicã la suma de 40 de lei, cum ne aratã vornicul de poartã Antiohie Luti. De la sAnuarul Eparhiei Husiloro la Fondul Episcopiei, de la elementele arhitectonice panã la hotãratul unei mosii este o diferentã de la cer la pãmant. In lucrare sunt citate si surse documentare inexistente, cum este presupusul sFond Episcopia Romanului si Husiloro, Registru de evidentã / 1950- 1951, din Arhiva Episcopiei Husului, pe care o cunosc foarte bine (vezi p. 395, nota 671). In pasajele destinate bisericii Zberei din Barlad, notele sunt identice cu acelea din lucrarea lui Laurentiu Chiriac, ambii citand defectuos documentul din 6 iulie 1648, prin trimiterea la sB.A.R., IX/57o (corect BAR, Documente istorice, IX/57), fãrã a-l vedea. Informatiile despre sinagogile si cimitirele evreiesti din Barlad le considerãm lacunare. Sursele docu – mentare edite indicã o piatrã funerarã din septembrie 1758, din vechiul cimitir evreiesc, a lui Naftali Hirt sbãrbatul de seamã, invãtãtorul in ale legiio (vezi Izvoare si mãrturii referitoare la evreii din Romania, vol. II, partea 2, p. 25, nr. 24), si cuprind descrierea caselor negustorilor evrei in iunie 1762 de cãtre R.J. Boscowich (ibidem, p. 43-44, nr. 39), sdughenile jidovestio de la 1 iulie 1767 (ibidem, p. 65, nr. 55; Iacov Antonovici, Documente barlãdene, I, p. 71). Tn volumul al III-lea, isi gãsesc locul presa posdecembristã, tipografiile, editurile, librãriile, societãtile, cercurile, fundatiile, institutiile culturale, mani – festãrile artistice, activitatea sportivã si turismul. Lucrarea se incheie printr-un ‘Whous whoo al perso nalitãtilor barlãdene (p. 401-746), bibliografia folositã de autoare, cu rezerva noastrã fatã de fondurile arhivistice necercetate (p. 747-810), indicele de nume (p. 811- 901) si o listã suplimentarã a personalitãtilor barlãdene (p. 901-922).
* Costin Clit
