(2 aprilie 2018 – 109 de ani de la deces 17 iunie 2017 – 193 de ani de la na?tere)
Asezat la 15 km nord-est de municipiul Vaslui, localitatea Solesti a dat Romaniei cateva personalitti, intre care cea mai important este Elena Cuza, prima doamn a Romaniei moderne. S-a nscut la data de 17 iunie 1825, in capitala Moldovei, Iasi, avandu-i ca printi pe postelnicul Iordache Rosetti si pe Ecaterina, fiica logoftului Dumitrache Sturza, de la Micluseni. Familia Rosetti a dat trii mari dregtori, demnitari si oameni de cultur, acesta inrudindu-se cu marile familii boieresti: Catargi, Bals, Sturza si Cantacuzino. Iordache Rosetti era fiul marelui vornic cu acelasi nume din Tinutul Vasluiului, care intrea ramura brbteasc a familiei Rosetti- Solescu. Marele vornic fusese foarte bogat, el stpanind 29 de mosii care se intindeau pan la Nistru. Vornicul si-a pierdut averea prin diferite intamplri dar si prin imprtirea acesteia la numerosii si copii. La btranete a rmas numai cu mosia de la Solesti, pe care a mostenit-o fiul cel mic, Iordache, si s-a stabilit la Solesti cu mama sa, vorniceasa Ecaterina Rosetti. Desi nu a detinut nici un post in administratia trii, Iordache Rosetti a primit, conform obiceiului de atunci din Moldova, titlul de postelnic. Elena Rosetti a fost primul copil al lui Iordache si Ecaterina Rosetti, ea petrecandu-si primii ani ai copilriei la mosia de la Solesti, impreun cu fratii si Costache, Zoe, Theodor si Dimitrie. Avand o mam autoritar, Elena a fost puternic influentat de ea in formarea personalittii, stpanindu-se si cantrind pan la slbiciune vorbele si faptele sale. Educatia inceput la Solesti, sub indrumarea mamei sale, a continuat la Micluseni, la resedinta bunicului Dumitrache Sturza, care avea o bogat colectie de manuscrise si documente vechi. La varsta de 7 ani, Elena este dus la Colegiul particular de la Scheia, al lui Constantin Sturza, fratele Ecaterinei Sturza, unde, impreun cu copiii lui si ai rudelor apropiate si-a insusit cunostinte temeinice de aritmetic, limba roman, limba francez si limba german. mplinind 14 ani, Elena a plecat la Iasi, impreun cu verisoarele sale, pentru a-si desvarsi educatia. Acolo a intrat in anturajul rudelor de sange si de aliant, participand la sedinte de instructie si educatie, la saloane literare si societti muzicale, sub indrumarea unor specialisti adusi din Paris, Berlin si Viena. Frecventand cercurile de educatie si distractie din Iasi, Elena la cunoscut, la varsta de 19 ani, pe Alexandru-Ioan Cuza, cu care s-a cstorit, la data de 30 aprilie 1844, la mosia printilor de la Solesti. Dup cstorie, tanra pereche s-a mutat la Galati, acolo locuind impreun si cu printii lui Alexandru, Ioan si Soltana Cuza (nscut Cozadini), care isi petreceau majoritatea timpului la mosia de la Brbosi, judetul Flciu. Alexandru indeplinea functia de judector in cadrul judectoriei Covurlui, cu resedinta in Galati. Elena nu frecventa societatea gltean, dar purta o corespondent strans cu mama sa, creia ii solicita amnunte despre viata de la casa printeasc din Solesti. Srbtorile prilejuite de Crciun si Anul Nou 1845 le-a petrecut la Solesti, impreun cu printii si bunica sa. Abia inapoiat la Galati, primeste trista veste a decesului bunicii Ecaterina si a tatlui su. La intrarea bisericii construite de familie in anii 1859-1860, Elena Cuza a comandat la Constantinopol o plac de marmur pe care a scris emotionantele versuri: La acest semn de pomenire/ Cat omule s vezi/ Cum a lumii fericire/ Azi o ai si maine-o pierzi… Revenit la Galati, Elena si-a dus viata mai departe alturi de Alexandru, care, desi nu mai pstra pentru ea cea dintai inflcrare, rmsese legat sufleteste si-i pstra un respect deosebit. n anul 1848, pe continentul european s-a aprins flacra revolutiei. Romanii nemultumiti de protectoratul Rusiei tariste si de aspra asuprire habsburgic s-au ridicat la lupt. Alexandru-Ioan Cuza a participat la aceste evenimente impreun cu tinerii din generatia sa, fiind prins impreun cu alte 11 persoan, care au participat la declansarea evenimentelor din Moldova. n seara de 29 martie 1848 au fost aruncati in beciurile casei Mavrocordat. De aici au fost trimisi sub escort la Galati, pentru a fi predati la Mcin autorittilor turcesti. Desi avea numai 23 de ani, Elena Cuza, instiintat printr-o stafet la Solesti, a plecat la Galati unde, cu ajutorul consului englez Cumingham, a indreptat spre Brila ambarcatiunea care-i transporta pe revolutionari, acestia fiind apoi eliberati. Nemaiputand s se intoarc in Moldova, Alexandru-Ioan Cuza a fugit in Transilvania, acolo participand la adunarea revolutionarilor transilvneni de la Blaj si apoi a ajuns in Bucovina, la Cernuti, unde a gsit adpost in casa lui Eudoxiu Hurmuzachi. Elena Cuza a trecut in Basarabia si apoi in Cernuti, cu ajutorul Anei Ghica, ea transportand ajutoare pentru romanii exilati. De aici a ajuns la Viena si apoi la Paris, impreun cu Alexandru-Ioan Cuza. S-au inapoiat in tar impreun cu noul domn al Moldovei, Grigore Ghica, sub administratia cruia Alexandru-Ioan Cuza a ocupat mai multe functii de rspundere. Moartea timpurie a surorii sale Zoe, care fusese cstorit cu Iordache Lambrino si creia ii rmseser trei copii orfani, a indurerat-o profund. Elena a rmas o perioad de timp la mosia cumnatului su de la Banca, judetul Vaslui, ingrijindu-i pe cei trei nepoti. Dup numirea lui Alexandru- Ioan Cuza in functia de loctiitor al hatmanului Militiei din Moldova, Elena s-a mutat la Iasi, in toamna anului 1858. Alegerile din 5 ianuarie 1859 i-a dat prilejul Elenei s-l incurajeze pe sotul su: Esti bun, Mria ta! Esti intelept si-ti iubesti mult neamul. Cu aceste insusiri poti stpani fr team si o imprtie. Fii vrednic de increderea celor ce ti-au dat-o.’ Fire timid si retras, Elena Cuza s-a adaptat mai greu noii situatii dar, cu sprijinul moral al mamei sale, a reusit s fac fat indatoririlor de principes domnitoare. Elena a luat sub patronajul su scolile din Moldova, precum si institutiile de binefacere si cultur pentru educatia populatiei srace. Organiza baluri la curtea domneasc din Iasi si vzand flirturile sotului cu alte femei se supra, fr s o arate pe fat, suportand chiar si purtarea obraznic a principesei Maria Obrenovici (nscut Catargi, in Vrancea), care nu se sfiia s-l curteze pe domnitor chiar in fata sotiei sale. Sprijinit de mama sa, principesa a participat, fr sotul su, care era plecat la Bucuresti, la tedeumul slujit la Mitropolia Iasului, primind apoi vizitele oficiale si multumind si in numele lui Alexandru pentru felicitrile adresate. Fiindc cocheta ei rival de care domnul se indrgostise si pe care o mgulea ftis in societate ii provoca mult durere, dar si pentru a nu-l impinge pe domn la un gest necugetat, Elena a plecat pentru un timp din tar, ea pribegind prin Paris, Roma, Neapole, Venetia, Torino si Milano, timp in care a avut unele contacte diplomatice cu persoane care au devenit prieteni devotati ai Romaniei. mpratul Napoleon al III-lea i-a fcut o primire deosebit la palatul Tuileries, acordandu-i o audient de peste o or. Revenind in tar in anul 1862 a participat la prima receptie dat in palatul din Bucuresti. Prin comportarea sa simpl si prietenoas stia s cistige sufletele celor participanti la petrecere, ceea ce l-a impresionat chiar si pe sotul su, vzand-o stpan pe miscri si vorbe. Principesa a vizitat asezmintele publice si institutiile de binefacere si cultur. n apartamentul ei a amenajat o camer in care confectiona imbrcminte pentru srmani, pe care le ddea preotilor s le impart, fr a preciza de la cine vin. mpreun cu dr. Carol Davila a cercetat asezmintele de binefacere din Bucuresti si, constatand numrul mare de orfani, a pus temelia unui nou asezmant, dup planurile mitropolitului Filaret II, ea druind, din caseta particular, suma de o mie de galbeni. La data de 18 iulie 1862 a fost emis Decretul de infiintare a Azilului Elena Doamna’, la 29 iulie punanduse piatra de temelie a viitoarei constructii. nainte de a pleca la Iasi, principesa a scris presedintelui Consiliului de Ministri despre trebuinta unor imbunttiri la Maternitatea Pantelimon, la Ospiciul infirmilor si al bolnavilor de nervi de la Mrcuta, precum si de la Spitalul Militar. A scris si despre intentia ridicrii unui azil de btrani la Pantelimon, sugerand ca la fiecare asezmant s fie expuse portretele fondatorilor, ca o recunostint pentru generozitatea lor. Elena Cuza a luat asupra sa prefacerea spiritului public prin cultur si educatie, sprijinind tinerii pictori romani. n deplasarea spre Iasi principesa a trecut pe la Galati pentru a-si vizita soacra, acolo fiind intampinat de trani imbrcati in straie de srbtoare. Principesa a zbovit si la Solesti, locul atat de drag inimii sale. Mama sa a organizat o slujb in noua biseric si apoi in curtea conacului sa incins o mare hor. Ajuns la Iasi, la 20 august 1862, Elena s-a instalat in fostul palat domnesc, unde a fost asteptat de autorittile civile si militare, a primit binecuvantarea mitropolitului Moldovei si salutul militarilor, al functionarilor publici si a delegatilor scolilor din orasul Iasi si seara a participat la masa de gal oferit in onoarea sa. n zilele urmtoare a vizitat Spitalul central al al mnstirii Sfantul Spiridon, nchisoarea criminal, Maternitatea, Spitalul copiilor prsiti, Oficiul de bolnavi psihic de la Golia, Spitalul din Ttrasi, Spitalul israelit, Muzeul de istorie natural, Scoala de arte, Institutul pentru scolirea fetelor, peste tot oferind daruri. Toate acestea au inftisat-o ca o bun organizatoare pentru rezolvarea problemelor snttii publice si ale culturii. Ajungand la Ruginoasa, resedinta particular cumprat de la vrul su, Mihail Sturza, principesa a angajat mesteri pentru repararea cldirii si grdinari germani pentru refacerea parcului din jurul castelului. napoindu-se la Bucuresti, principesa a reinceput sirul faptelor caritabile, implicandu-se in dezvoltarea industriei textile de pe lang mnstiri, ea comandand panza de uniforme pentru scolile pe care le patrona. L-a insotit pe domn la Spitalul Coltea si la Garnizoana militar, atunci venindu-i generoasele idei pentru pregtirea unui Corp de infirmieri in cadrul Serviciului sanitar de ambulant si infiintrii Crucii Rosii. mpreun au vizitat Institutia Sfanta Maria’ a femeilor germane, au pus piatra de temelie a Bisericii evangheliste reformate si au strans fonduri pentru Azilul Elena Doamna’. n aceast perioad de rodnic activitate i-a stat mereu alturi sotului care, prin importantele reforme pe care le-a infptuit, a rmas in constiinta neamului romanesc. De fiecare dat cand Elena Cuza lua cuvantul, le amintea oamenilor c datorau unirea si infptuirile lor domnului Alexandru-Ioan Cuza. La jumtatea lunii martie 1864 Alexandru si Elena Cuza au plecat la Ruginoasa, pentru inaugurarea palatului si srbtorirea Pastelui. ntrucat domnul si sfetnicul su, Mihail Koglniceanu, au creionat lovitura de stat si plebiscitul pentru infptuirea reformei agrare, Alexandru- Ioan Cuza s-a inapoiat mai repede la Bucuresti. Proclamatia domnului dat in urma loviturii de stat din 2 mai 1864 hotra improprietrirea tranilor, ceea ce a starnit ample mani festri de bucurie si recu nostint. Domnul Cuza a deschis urnele de vot pentru consultarea poporului de ziua onomastic a sotiei sale, 21 mai. Dup succesul obtinut in urma plebiscitului, domnul Alexandru-Ioan Cuza s-a deplasat la Constantinopol pentru a cere sultanului incuviintarea loviturii de stat si a reformelor ce le mai programase. ntors in tar, domnul a participat la actiunile de salvare a locuintelor afectate de ploile abundente si inundatiile provocate de raul Dambovita. Alexandru-Ioan Cuza a profitat de aceast situatie si l-a adus la palatul domnesc pe primul su fiu, Alexandru, rezultat din relatia extraconjugal cu Maria Obrenovici. Copilul a fost prezentat ca fiind un orfan salvat de la inec, pe care domnul dorea s-l infieze. Aceast minciun a revoltat-o pe Elena Cuza, care a refuzat s-l infieze.
Preferand desprtirea de Alexandru- Ioan Cuza, principesa s-a inapoiat la Ruginoasa, fiind hotrat s nu fac compromisuri. Totusi, cand domnul a venit in vizit de impcare, ea a fost impresionat de manifestrile de simpatie fcute de o delegatie de trani sositi in intampinare, la castel, Elena intelegand c ceea ce infptuise Cuza pentru binele si libertatea poporului su il infsura intr-un nimb de nemurir, si c dorinta lui de a-si tine copilul lang el era legitim. Rspunzand rugmintilor domnlui, principesa a acceptat cu senintate s-l infieze pe Alexandru. Rmanand toat vara anului 1864 la Ruginoasa, principesa s-a dedicat ingrijirii micutului Alexandru, supravegherii lucrrilor la palat si realizrii schitelor pentru confectionarea mobilelor comandate la Paris, ea demonstrand un gust deosebit pentru decorarea incperilor. Domnul Cuza s-a inapoiat in Bucuresti, acolo avand de infruntat opozitia fostilor stpani ai bisericilor instrinate, ale cror averi au fost secularizate, precum si agitatiile unor romani nemultumiti de instituirea cenzurii si suprimarea unor ziare. n palatul de la Cotroceni incepu s-si fac des aparitia Maria Obrenovici, fapt care a indeprtat multe doamne din inalta societate de printesa domnitoare, acuzat c ar fi prea tolerant si ingduitoare, fr demnitate si amor propriu. Principesa purta mai departe grija scolilor si a institutiilor de binefacere, chiar dac era profund deprimat de comportamentul imoral al domnului Cuza. Randurile celor nemultumiti de comportamentul lui Alexandru-Ioan Cuza se strangeau atat in tar, cat si peste hotare. Reformele radicale si comportamentul imoral au condus la imputinarea prietenilor familiei domnitoare, contribuind la nasterea monstruoasei coalitii’ care urmrea s-l indeprteze de la domnie. Starea snttii domnului Cuza a inceput s se inrutteasc dup moartea mamei sale, la data de 20 mai 1865, stiut fiind c el mostenise boala acesteia. Convins de sotie si prieteni a mers la cur la Ems, in Germania, dar a fost nevoit s se inapoieze repede in Bucuresti intrucat la data de 3 august 1865 avusese loc o rscoal a celor nemultumiti, in urma creia s-au inregistrat victime. nfierea la 5 noiembrie 1865 a celui de al doilea copil al Mariei Obrenovici, Dimitrie, a adus principesei Elena Cuza noi umilinte si batjocoriri, pe care ea le-a sfidat si si-a intensificat activitatea caritabil sustinand Azilul Elena Doamna’, Oficiul de la Eforia Spitalelor, Institutul Maternittii din Strada Radu Vod si Spitalul de copii Cismeaua Rece. n ciuda tuturor necazurilor la care a fost supus, principesa a rmas alturi de domnitor, sprijinindu-l moral pentru conducerea treburilor statului. Ea si-a intensificat vizitele la diferite asezminte pe care le-a sprijinit activ, a desfsurat de dou ori pe sptman audiente, dand sfaturi bune celor ce doreau s sprijine pe domnul Cuza. Nu si-a pierdut firea nici in noaptea de 10/11 februarie 1866, cand monstruoasa coalitie l-a obligat pe domnul Alexandru-Ioan Cuza s abdice. Ea a aprat copii pan a sosit guvernanta si apoi s-a avantat hotrat, cu o voint de fier, s afle care este situatia sotului arestat. Pentru c Alexandru renuntase la Maria Obrenovici, desi familia Elenei a insistat s divorteze de sotul necredincios, ea la urmat, impreun cu copiii, la Viena, Florenta si Heidelberg. n luna aprilie 1869 Elena a revenit la Solesti, intrucat mama era grav bolnav. La scurt timp aceasta si-a dat sufletul in bratele fiicei iubite. Conacul de la Solesti a fost mostenit de fratele ei, Theodor, care l-a vandut fratelui Costache, Solestii pierzandu-si farmecul pentru Elena Cuza. Dup inmormantare Elena s-a inapoiat la Doblin, in Austria, lang sotul ei, revenit la vechea dragoste. n anul 1870 familia Cuza s-a mutat la Florenta, in Italia. Dorind s asigure o educatie aleas copiilor, familia Cuza s-a mutat in anul 1873 in Germania, la Heidelberg. Rcind in momentul trecerii muntilor Alpi, Alexandru-Ioan Cuza a decedat la data de 15 mai 1873, la ora 1:30, la trei zile dup sosirea la Heidelberg. Elena Cuza a rspuns personal celor care au trimis telegrame de condoleante, ludand faptele domnului Alexandru-Ioan Cuza care l-au asezat in randul personalittilor marcante ale Romaniei moderne. Dup inmormantare Elena Cuza a rmas la Ruginoasa, judetul Iasi, ca s-si chibzuiasc msurile necesare pentru cresterea copiilor. mpreun cu Baligot de Beyne, fostul secretar al domnului Cuza, Elena si cei doi copii s-au mutat la Paris, unde Alexandru a urmat facultatea de drept si cursuri de istorie. Dup moartea lui Baligot, in anul 1882, Elena s-a inapoiat la Ruginoasa. Dimitrie, care suferea de o boal de piept s-a sinucis prin impuscare, in anul 1888, la Paris. Elena Cuza l-a adus la Ruginoasa si la inmormantat la dreapta tatlui su, Alexandru-Ioan Cuza. Alexandru a incercat s fac o carier politic, dar numele ce-l purta reprezenta un pericol pentru dusmanii tatlui su. Atunci cand a devenit unul dintre fondatorii ziarului Adevrul’, acestia au dezlntuit impotriva lui o campanie furibund, fcandu-l s renunte la mandatul de deputat de Mehedinti. n anul 1889 Alexandru s-a cstorit cu Maria Moruzi. A plecat in cltorie de nunt la Madrid, unde s-a imbolnvit. Acolo a decedat la scurt timp dup ce a fcut testamentul in favoarea sotiei sale, Maria Moruzi mostenind cea mai mare parte a averii familiei Cuza, inclusiv mosia de la Ruginoasa. Maria a marginalizat-o pe Elena Cuza, determinand-o s prseasc pentru totdeauna palatul de la Ruginoasa. Mutandu-se in Iasi, Elena s-a inscris ca membr fondatoare a Spitalului de copii Caritatea’, druind la inceput suma de 5000 de lei. ncriindu-se ca infirmier a luat in ingrijirea ei cinci copii. Elena Cuza a prsit spitalul din Iasi in 1892, druind acestui asezmant casele din strada Roman si cotizind anual cu suma de 25.000 de lei. Elena a trecut ultima dat prin Solesti in anul 1895, ea vizitandu-si nepotul, Gheorghe Rosetti, fost ambasador al Romaniei la Sankt Petersburg si pe sotia sa, Olga, fiica fostului ministru de externe al Frantei, De Gers. Deceptionat, Elena Cuza s-a stabilit in anul 1903 la Piatra Neamt, intr-o csut modest, ea fiind insotit de o camerist. Pan la sfarsitul vietii a trit modest, dedicandu-se operelor de binefacere. n zorii zilei de 2 aprilie 1909 a incetat din viat, la varsta de 84 de ani. Asa cum a dorit, a fost dus la Solesti cu o trsur si a fost inmormantat fr ceremonie oficial, cu un singur preot. ntreaga viat a Elenei Cuza a fost un model de intelegere, demnitate si devotament, numele ei inscriindu-se la loc de cinste alturi de al domnului Alexandru- Ioan Cuza.
* Col. (rtr.) Constantin Chiper
Note:
1. Lucia Bors, Doamna Elena Cuza, Craiova, Editura Pelendava, 1992.
2. Theodor Riscanu, Ruginoasa – Povestea unui castel blestemat, Iasi, Editura Portile Orientului, 1995.
3. Constantin Chiper, Dan Burghelea, Marcela Isac, Vera Trit, Monografia Comunei Solesti, Editura Thalia, Vaslui, 2002.
