Dac n 5 martie am prznuit Mosii de iarn, n 6 martie a fost Lsatul secului pentru Postul Pastilor, prezent att n calendarul popular, ct si n cel bisericesc, strvechea srbtoare pgn, prag cosmic al trecerii de la iarn la var, Lsata Secului a fost adoptat si adaptat de crestinism ca ultim nivel pregtitor nainte de smerenia Marelui Post, pstrndu-si farmecul obiceiurilor arhaice, dar cptnd noi valori, ntru spirit, prin morala crestin. Conform calendarului popular crestin ct si celui ortodox, ziua de 9 martie, srbtoreste pe cei 40 de Mucenici ucisi n Sevastia, numiti n traditia popular Mucenicii sau Mcinicii, si ncheie ciclic zilele babelor, avnd pentru spiritualitatea popular o conotatie aparte.
Dup traditia geto-dacic au fost 44 de mucenici, atatea fiind si zilele dintre 9 Martie si 23 Aprilie, ziua Sfantului Gheorghe, care in traditia popular este strjer al timpului cald, lui fiindu-i incredintate cheile vremii. La porunca lui, se deschide ciclul vegetational, cand iarba inverzeste, codrul infrunzeste si pmantul se deschide marcand intrarea in anotimpul cald si anul pastoral, care se va incheia neaprat de Sf. Dumitru cand incepe vremea rece. Acum este marcat si sosirea psrilor si trezirea la viat a serpilor si a tuturor insectelor care este un nou semn al venirii primverii. Pe timpurile impratului Licinius, unul dintre marii prigonitori ai crestinttii, soldati crestini, acei viitori 40 de Sfinti Mucenici fceau parte din Legiunea a XII-a Fulminata din Armenia. Mare parte dintre ei romani de origine, dar si greci cu armeni. Se zice, c ei au refuzat inchinarea la idoli declarand in fata guvernatorului Agricolae c il vor urma pe Iisus Hristos. Revoltat de cele auzite si plin de pizm, generalul ii intemniteaz pe cei 40 pentru opt zile si supusi in tot acest timp la torturi greu de imaginat, timp in care se spune c Mantuitorul li s-a artat intrindu-le astfel credinta si pregtindu-i pentru cele ce aveau s urmeze. Dup aceste chinuri, guvernatorul i-a condamnat la moarte prin inghetare in lacul Sevastiei fiind un ger cumplit si un vant rece. Pe la miezul noptii ins, unul dintre cei 40 de mucenici, nemaiputand indura frigul alergand spre focul ce ardea pe mal, aprins de ctre slujitorii idolilor unde a si murit pe loc. Cei rmasi s indure gerul au inceput s se roage si s-a petrecut o minune: la ceasul al treilea din noapte o lumin puternic si cald precum soarele a strlucit inclzind apa lacului, gheata s-a topit si 40 de cununi strlucitoare au pogorat asupra mucenicilor. Unul dintre soldatii de paz, inmrmurit c in miezul noptii o lumin din cer inclzeste apa si c o cunun din cele 40, pogorate peste mucenici, nu are peste cine s se aseze, s-a aruncat in ap, mrturisind crestintatea. Si pentru c au fost scosi vii din lac, trupurile lor au fost duse la mal unde li s-au sframat gleznele cu ciocane din fier si lsati apoi s moar, corpurile ulterior fiind arse iar oasele si cenusa imprstiate in apa lacului. Dup trei zile, cei 40 s-au artat in visul episcopului Petre, cerandu-i s-i scoat din ap. Crestinii, la indemnul episcopului, le-au scos si ingropat trupurile cu mare cinste. Acum in calendarul popular sunt efectuate anumite ritualuri, reminiscente, probabil, a unor practici precrestine, specifice inceputului de an nou: aprinderea focurilor, purificarea spatiului, pregtirea alimentelor rituale, efectuarea unor practici de pomenire a mortilor, inceperea simbolic a celor mai importante activitti economice, prevederea vremii si belsugului in noul an. n ajunul zilei de 40 de sfinti se aprind focuri ritualice din gunoaiele rezultate din curtirea terenului si anexelor gospodresti. Alturi de caracterul ritual, acest obicei avea si un rol practic. Cand fumul se intetea, membrii gospodriei treceau sau sreau peste flcri in functie de varst, astfel incat fumul s ptrund prin haine. Datorit focurilor aprinse prin curti si grdini, satele se confundau in dimineata zilei de 9 martie cu niste nori de fum. Considerand c fumul rezultat de la aprinderea focurilor nu ar fi fost suficient pentru alungarea serpilor care ieseau in aceast zi din ascunzisurile lor, se afumau cu o carp aprins cotloanele gospodriei. n credinta popular, se considera c in ziua de 9 martie sfintii mucenici se adun pentru a participa la un sobor de dezghetare a pmantului pentru sntatea si norocul oamenilor si de slobozire a cldurii, ei btand, in acest scop, cu ciomegele in pmantul inghetat. Aceast practic a fost uzitat pe arii relativ extinse se credea c pmantul era btut cu maiurile, cu toiegele, mciucile sau botele de ctre Mosi, spirite ale strmosilor, identificate in Calendarul crestin ortodox cu cei 40 de Sfinti Mucenici, stenii din unele zone se indemn strigand in cor: ‘Patruzeci de sfinti voinici, /Dati cu batele-n pmant,/ Ca s intre frigul, / Si s ias cldura!’ sau ‘Intr frig si iesi cldur, / S ne fie vreme bun / Pentru plug si artur’. La 9 martie, in toate comunittile rurale era obiceiul de a se scoate plugul la arat, momentul fiind marcat de respectarea unor interdictii sau de oficierea unor practici cu caracter simbolic. Dup ce, in luna februarie (luna lui Faur), fierul plugului era trecut prin foc de ctre fierarul satului si reparat iar intre plugari se incheiau intelegeri pentru intovrsire la arat, in dimineata acestei zile plugul era scos in fata casei in mod festiv. Acesta era momentul ce deschidea, de fapt, ciclul srbtorilor de primvar, presrat cu numeroase obiceiuri. n cadrul ceremonialului de scoatere a plugului, se injugau cate 4-6 boi la un plug de lemn in deplin curtenie trupeasc si sufleteasc. n dimineata zilei de 9 martie, zi de munc si de srbtoare, abundau practicile cu rol purificator, femeia din cas fiind principalul protagonist in desfsurarea practicilor. Dup aducerea plugului in fata casei, plugarii, de obicei doi la numr, stteau cu capetele descoperite inaintea boilor, iar gospodina iesea din cas avand intr-o man traist pentru plugari iar in cealalt tinand un vas cu ap sfintit, tmaie si un somoiog de busuioc. Femeia se apropia de plug si de carul in care se afla restul atelajelor specifice acestei lucrri agricole, le inconjura de trei ori, in sensul miscrii aparente a soarelui, femeia rostea, intr-o solemnitate deplin, urmtoarele: ‘Cat de curat este tmaia si agheasma, asa de curati s fiti si voi / Si s umblati nedesprtiti la arat / Si nici cand s nu dati peste vre-un strigoi sau moroi care s v fac ru’. Urma apoi stropirea cu agheasm, afumarea cu tmaie si asezarea unui ou cu rol fertilizator inaintea carului. Dac acesta va rmane intreg dup pornirea carului, atunci si plugarilor le va merge bine pe toat durata anului agricol. Plugarii primeau traista cu mancare, dup care femeia vrsa agheasma rmas la picioarele animalelor. Totodat se obisnuia c in coamele plugului s se pun acum si un colac impletit in opt, numit Crciun, pstrat in casa de la Crciunul trecut, ca simbol al fertilittii. Dup acest moment plin de solemnitate, desfsurat in curtea casei, plugarii porneau cu plugul ctre camp sau ctre grdina din apropiere, unde marcau o brazd simbolic de bun inceput sau de ‘pocinog’ dup care dejugau si hrneau animalele iar ei se osptau in mod ritualic pe brazd. Aici, sub prima brazd, ingropau un oul asezat ritualic in fata boilor sau doar coaja lui pentru un an cu rod bogat. Semnificatia oului ingropat este de origine precrestin, oul fiind considerat msura tuturor lucrurilor de inceput, el avand aici rol augural si protector in desfsurarea aratului. Asemntor oricrui inceput de anotimp si de an, in ziua de 9 martie se fceau numeroase pronosticuri meteorologice ale noului an. Se consider c dac ingheat pmantul spre ziua de 40 de sfinti, toamna va fi lung si nu va fi brum iar porumbul se poate semna cat de tarziu, c tot se vor coace foarte bine; iar dac nu ingheat, apoi toamna cade bruma devreme si din cauza aceasta stenii trebuie in primvar s semne cat de devreme. Se spune c dac plou in aceast zi, va ploua si de Pasti iar dac tun, vara va fi prielnic tuturor culturilor. Cum va fi timpul in ziua de Mcinici, asa va fi toat primvara. Dar srbtoarea crestin suprapus cu cea de inceput de an agricol traditional a si generat o srbtoare traditional romaneasc, Mucenicii sau Mcinicii. n credinta popular in aceast zi, 9 martie, ultima zi a Babei Dochia, zile capricioase ale ingemnrii iernii cu primvara, lsand loc zilelor mosilor, zile mai calde si mai calme. Mosii inchipuind de fapt sufletele mortilor. Se credea c aceste suflete patronau viata pmantenilor, mai ales la pragurile de timp, la cumpenele dintre anotimpuri, adic in preajma echinoctiilor si solstitiilor, reveneau de unde plecaser acum cand natura se trezeste la viat. Functia funerar a zilei de 9 martie, srbtoare a mortilor, iese si mai bine in evident in satele moldovene, unde se fceau praznice cu care ocazie se d celor adunati poman mucenici, fasole btut, nuci, poame, alune cu lumanare aprins si un pahar cu butur. Obiceiurile si ritualurile descrise mai sus puteau fi intalnite in satele noastre pan in preajma celui de-al doilea rzboi mondial. Odat cu instalarea comunismului, ele au disprut din obisnuint stenilor, in special dup ce aratul a inceput s fie executat mecanizat. Astzi, dintre toate practicile strvechi, mai persist obiceiul ca femeile s coac in ziua de 9 martie colcei din aluat dospit, numite ‘sfintisori’ sau ‘mucenici’, reminiscente ale idolilor neolitici ai fertilittii. Se mai pstreaz, timid ce este drept, prin unele sate prepararea unui colac mai deosebit din aluat dospit. O stilizare a formei umane, cu gur cu urechi si cu nas, dar orb, cu form antropomorf a cifrei opt, cifra echilibrului cosmic numit ‘Uitat’. Colacii sunt fierti in ap cu zahr, scortisoar si nuc, simbolizand lacul in care au fost aruncati Sfintii Mucenici, apoi copti. Dup ce sunt scosi din cuptor sunt unsi cu miere de albine si presrati cu nuc mcinat, dup care sunt imprtiti sacramental copiilor din vecini, pentru pomenirea tuturor mortilor care in timpul anului ar fi fost uitati sau nepomeniti. Tuturor cititorilor, ‘O primvar frumoas!’, iar doamnelor, un clduros ‘LA MULTI ANI!’
Dan Horgan
Biblografie:
– Adrian Fochi – ‘Datini si eresuri populare de la sfarsitul secolului al XIX-lea’, Editura Minerva, Bucuresti, 1976.
– Arthur Gorovei – ‘Credinti si superstitii ale poporului roman’, Editura ‘Grai si Suflet – Cultur National’, Bucuresti, 1995.
– Antoaneta Olteanu – ‘Calendarele poporului roman’, Editura Paideia, 2001.
– Elena Niculita Voronca – ‘Datinile si credintele poporului roman’, Editura Polirom, Iasi, 1998.
– Gh. F. Ciausanu – ‘Superstitiile poporului roman’, Editura Saeculum Bucuresti, 2005.
– Ion Ghinoiu – ‘Srbtori si obiceiuri romanesti’, Editura Elion, Bucuresti, 2002.
– Ion Ghinoiu – ‘Zile si mituri. Calendarul tranului roman 2000’, Editura Fundatiei PRO, Bucuresti, 1999.
– Ion Ghinoiu – ‘Obiceiuri populare de peste an’, Editura Fundatiei Culturale Romane, 1997.
– Ion Talos – ‘Gandirea magico-religioas la romani’, Dictionar, Editura Enciclopedic, Bucuresti, 2001.
– Irina Nicolau – ‘Ghidul Srbtorilor Romanesti’, Editura Humanitas, 1998.
– Simion FIorea Marian – ‘Srbtorile la romani’, Editura ‘Grai si Suflet – Cultur National’, 2001.
– Tudor Pamfile – ‘Srbtorile la romani’, Editura Saeculum I.O., Bucuresti, 1997.
– ‘Vietile Sfintilor’, Editura Episcopiei Romanului si Husilor, 1998.
