Nu stiu dac ati vizionat filmul meu, intitulat Ppusile Mortii. Un film despre starea unei familii si dizolvarea ei – poate. Povestea unui tat care a venit din ndeprtata Moldov n Banat, la minele de uraniu. Aici, a muncit din greu, cstignd toate onorurile guvernului, pn la Ordinul Muncii – clasa I. Dup ce a iesit la pensie, partidul l-a abandonat si, desi au fost ortodocsi, au trebuit s accepte mna pocitilor penticostali aundergrounda pentru a putea rzbi mai departe. Apoi, a venit revolutia cu democratia, care le-a diminuat puterea pensiei si i-a fcut s se apropie si mai mult de fratii pociti. Dup 39 de ani de munc grea n minele de uraniu, tata a murit n urma unui accident de munc n min. O piatr i-a czut n cap de la naltimea putului minier, unde fcea revizia si ntretinerea lui, i-a spart craniului si o ven. Mama a rmas singur cu biatul cel mic, Ghit, handicapat mintal n urma nasterii sale prin cezarian la spitalul din Oravita. Acesta, dintr-o relatie trectoare cu o persoan singuratic, pierdut prin viat, are o fat, care la vrsta de 10 ani a nscut primul copil, iar la 11, pe-al doilea. Asta s-a ntmplat pentru c mama s-a mbolnvit grav si a czut la pat. Boala ei a fost efectul unei vechi cezariene, cnd a fost cusut cu at normal (de croitorie) n interior. Mai trziu, spitalul a motivat c nu a avut at chirurgical, care se topeste la nivelul organului operat si cusut, dup vindecare. Ata folosit a infectat interiorul, fcnd-o pe mama s puroieze multi ani din burt. La suprafat, custurile s-au vindecat si mai trziu s-au transformat n cancer, care i-a cauzat moartea acum/n film. Deci mama nu a mai putut avea grij de nepoata ei si, fiind frumusic, sigur a devenit victim. Am fost anuntat n Australia c mama mai are o lun de trit si am fcut tot posibilul s vin acas, s-i fiu alturi n greaua suferint. Eu am prsit Romnia n 1979, iar sora mea locuieste n Timisoara nc de pe bncile Liceului industrial de constructii, din 1968. Filmul este starea de fapt n care se afla Romnia n 2006. Am ncercat s surprind fr mil toate lucrurile noastre rele si bune care ne formeaz. M-am agtat de fiecare firmitur, de fiecare gest si imagine de parc ar fi fost ultimul drum al meu n raiul copilriei, nu doar al mamei. V scriu toate astea si v recomand filmul pentru c cineva mi-a recomandat s vizionez LAVIATHAN al lui Andrei Swjiaginzew. Pe el l-a costat filmul 400 de mii de ruble, parc asa declara la Cannes, ntr-un interviu. Pe mine m-a costat doar dragostea de a mprtsi viata, asa cum este. V recomand s-l urmriti n liniste si n ordinea episoadelor, pentru c urmriti versiunea lung a filmului. Filmul acesta e la fel de orfan precum ntreaga tar de guvern si de Biserica Ortodox. Vizionare plcut !
Todic – Marionetele mortii – Ep. 1 https://www.youtube.com/watch?v=Z2i9Mpe9ZJc
Todic – Ppusile Mortii – ep.2 https://www.youtube.com/watch?v=6zCHe3baGLU
Todic – Marionetele Mortii – Ultimul Act https://www.youtube.com/watch?v=BT7H4B02aN0&list=PL6MP KogoMopTlkl3OllEzLKrf5E0NrwKM
Acum c l-ati vizionat, v destinui c: E atta durere cnd ti pierzi mama (m refer la cazul de fat) nct unii si smulg prul din cap, lesin, nnebunesc de durere si plns, bocesc continuu; noi, care am ales comedia, pretindem c totul e normal si spunem bancuri, povesti, glumim. Si mai e ceva n cazul nostru, care ne ntlnim dup 40 de ani de desprtire si cdem exact n momentele copilriei noastre ca s comunicm. Sunt momente supranaturale. Stai ntr-o camer cu cea mai drag fiint, care moare ncet n fata ta, cu cerul deschis pentru transferul sufletului, si toti ngerii buni si ri au acces la moment si cei mai nstrusnici se joac cu codita lor prin sufletele noastre ignorante de pmnteni. Acomodm actul nebunatic de a rde de moarte. Noi ne-am ntlnit copii si ne continum joaca ntrerupt a copilriei, fiind din nou mpreun lng fiinta care ne-a dat viat, ne-a alptat si ne-a btut cu varga ca s fim cuminti si s crestem mari, s nvtm bine si s fim buni romni. Mama a devenit ppusa copilriei noastre srace, n care am crescut doar cu pine nmuiat n zahr si ceai, fr jucrii adevrate. M jucam cu pietrele prin nisip pretinznd c sunt masini, iar seara, cnd eram singuri n cas, tiam fire de pr din podoaba capilar a sor-mi si l ardeam n sob, iar n cas miroasea ca la Crciun cnd se prjoleau porcii. Mama a primit o ppus frumoas, cadou de la tanti Todut pentru sora mea, si pentru c nici ea nu se jucase niciodat cu o ppus adevrat, o tinea n camera de curat, nchis si aranjat frumos pe un mileu, n vrful patului. Asa am ajuns si eu s procedez cnd m-am nsurat si am avut biatul; doream s-i cumpr cele mai scumpe si frumoase jucrii din magazine ca s m pot si eu juca cu ele. Mamei, oricum nu-i psa de glumele noastre stupide sau c o filmez pentru c eu asa am crescut de mic copil, filmnd cu aparate de filmat fcute de mine din lemn si cutii de conserv din lada de gunoi, ca obiectiv, cu trepied fcut din lnteti adusi de tata de la min si turnam filme imaginare pe dealuri. Pentru mama eram de acum firmiturile vietii, care sclipesc cu vitez n durerea mortii. Voi, criticii, vorbiti de mpuscturile vietii, ale revolutiei si ale furiei oamenilor cu gloante si kalasnikoave. Oare nu vedeti mpuscturile ncete si continue de zeci si sute de ani care devoreaz sufletele oamenilor? V pas c aurul nostru e la rusi si dac l scoateti de acolo, ce credeti c se va ntmpla cu el? Va ajunge la americani sau…? Unde? Tot fr el am fi, fr s apreciem c cea mai mare comoar suntem noi si s-o punem n practic. Alegeti n conducere oameni care fur, dar s fure si pentru tar un pic, c aici e familia, raiul de pe pmnt, acasa si copilria. Nu puneti n conducere oameni care se comport ca alcoolicul, care vinde tot din cas pentru un det (pahar de tuic). Artati c v pas, pedepsitii pe criminali si sustineti-i pe cei care si iubesc tara si locuitorii ei. Aurul nu se pstreaz n bncile imperiilor, ci mprstiat prin casele romnilor, asa cum fac tiganii. Dac si romnul ar avea cteva kilograme de aur n cas, ct comoar ar avea Romnia? Tiganii nu-si sparg casele unii altora s- si fure aurul, pentru c toti au, ca si americanii, pistoale. Se mpusc ntre ei, dar mai rar, de mai putine ori dect furturile din Romnia. Dar s revin la starea noastr din cas. Mamei nu-i psa de jocul nostru pentru c, nu cred c realiza n acele ultime clipe pline de dureri c noi nu am fi fost mpreun vreodat. Cu pensionarea tatlui meu, la ctiva ani dup, a sosit si pocinta, iar trei-patru ani mai trziu l-a urmat si mama, apoi cel mic, Ghit si, mai trziu fetita lui. Biserica Ortodox Romn a fost paralizat de comunisti si noi, desi toti botezati n ea, nu am avut nicio mn de ajutor, nicio frm de sperant de la ei. Dup cderea comunismului, ea a continuat sub aceeasi paralizie pe care eu am denumit-o Boala Miresei, adic mereu s fie curtat fr ca ea s fac sau s arate vreo nclinare de salvator, mngiere si cutare a fiilor ei crestini pierduti, nstrinati si n nevoie, lsnd loc altor credinte s-i consoleze si ncorporeze n acelasi timp. Noi avem filozofi mari. Romnia, o trisoar att de mic, a produs cei mai multi oameni de seam ai lumii, ns niciunul de fort, ci n majoritate blajini sau poate avem, ns cumva mereu am avut grij s fie trasi pe roat sau dati pe mna imperiilor ca Brncovenii, s fie executati. Cnd zic fort, zic s loveasc intens n injustitie si implementare de respect si protectie pentru ceea ce suntem si avem. V uitati si premiati filmul lui Andrei la Cannes si e aOK!, pentru c toti iubim merele frumoase si mbietoare de plastic, ns ele sunt pentru apiat, pentru aestetic, goale pe dinuntru si ne ascundem, refuzm, fugim de adevratul mr zbrcit pe dinafar din fnul din sur – tinut peste iarn, ns cu adevrat plin de arom si gust.
Ben Todica











Inca simt nodul in gat, frate Ben, si iti spun frate, pentru ca in fata vietii si a mortii, in fata lui Dumnezeu, suntem toti frati de suferinta, frati de nesabuinta, frati de bucurie, frati de vise si de risipa. Am urmarit Marionetele in aceasta dimineata. M-a cutremurat lipsa puntii dintre cele doua planuri ale existentei, din partea I: Mama, care isi incheia drumul pe Pamant si parcurgea desprinderea, trecerea – singura, desi inconjurata de familie; ?i femeia in putere, care ii ingrijea invelisul carnal, barbatul in putere care era total in afara sacralitatii Marii Treceri. Prezenta lor acolo png?rea iesirea din Timp a Mamei, prin nepasarea, vulgaritatea, cinismul vietii care clocotea in ei – nu aveau habar ca sunt martori la un proces sacru, prin care ei insisi vor trece candva; abia cand ramasitele trupesti au fost inghitite de Pamant, barbatul sta ingandurat pe banca din cimitir ca si cum si-ar spune, usor nedumerit, chiar dezamagit: Este posibil? Asa sfarsim toti?
Singurul actant care ia parte cu adevarat la plecarea Mamei/Bunicii este Andreia. Tineretea ei o face sa fie inca sensibila la Drama. Este prea cruda – probabil si prea devreme incercata de Soarta – ca sa-si fi tabacit simturile. Ea simte, impartaseste, traieste in ea odata cu Mama/Bunica, caita sa-si ascunda trairea.
Jocul femeii in putere este tipic banatean; altfel s-ar fi comportat o moldoveanca in preajma Mortii: smerita, infiorata, speriata, pioasa, constienta.
Banateanca vorbeste despre Mama muribunda, in prezenta acestei Mame, ca despre un obiect lipsit deja de viata, caruia trebuie sa-i atribuie un nou loc, grabita sa revina la propria viata – VIATA EI!
Cat de mult ne-am putut dezumaniza, cat de tabaciti suntem de materialism!
Filmul dumitate, frate Ben, este ca un strigat mut – de durere, de uimire, de neputinta.
MARIA ANDRUNACHI
Comentariile sunt închise.