�Cine a descoperit Europa� sau drama t�ranului rom�n �n viziune postmodern� (II)

– continuare din num�rul trecut

O particularitate a romanului este tumultul vietii in Botoaia, la care nu te-ai astepta. Personajele si actiunile sunt intr-o continu� miscare, asem�n�toare misc�rii browniene, desi aparenta pare una static� in care ‘vremea vremuieste’ vorba lui Constantin Noica si departe de ceea ce credea Lucian Blaga cand spunea c� ‘vesnicia s-a n�scut la sat’. Pentru cititor, viteza cu care se deruleaz� actiunile, imaginile, situatiile, evenimentele sunt de-a dreptul ametitoare. Succesiunii rapide a evenimentelor se adaug� alunecarea neasteptat� din realitate in abstract, din concret in absurd, din palpabil in misterios, in sfarsit din p�mantean in cosmic, ceea ce creeaz� impresia c� ne afl�m in fata a ceea ce indeobste numim un roman fluviu, in care succesiunea planurilor este neasteptat� si prin asta captivant�. Interesant� este pozitia autorului care nu se reg�seste implicat in nici o secvent�, nici m�car in profilul inv�t�torului Cristea. Desi martor la majoritatea evenimentelor, autorul se multumeste s� le priveasc� detasat, de la distant�, nu face comentarii critice, limitandu-se doar la aluzii satirice, nu condamn� si nici nu aprob�, las� personajele s� se manifeste la nivelul lor, dar si aceasta intr-o acceptare trist� f�r� resentimente si ostilitate, desi ostilitatea de pild� putea fi justificat� de noua conditie a t�ranului. Totusi, pornind de la conditia simpl� si de cele mai multe ori precar� a personajelor sale, Nicolae Ariton pare a empatiza cu ele, prin faptul c� subliniaz� cu subtilitate paradoxul existential al t�ranului roman in perioada comunist�, atenuandu-i frustr�rile prin alunecarea fantezist� cand in absurd, cand in fantastic. Asa cum ar�tam mai sus, drama t�ranului roman a preocupat multe condeie, intre care cele mai veritabile au fost cele ale lui Nicolae Filimon, Duiliu Zamfirescu, Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu, Zaharia Stancu, Marin Preda, Dinu S�raru, iar in plan local, Ion Macnea Vetrisanu, Ioan Gheorghe Pricop, Lina Ciobanu, Corneliu Bichinet, enumerare la care se adaug� cu aplomb ast�zi Nicolae Ariton. Chiar dac� fizionomia t�ranului roman a fost oarecum diferit� in viziunea autorilor citati (vezi mai sus), ceea ce r�mane nealterat este identificarea t�ranului cu p�mantul pe care-l muncea, cu traditia pe care o respecta si credinta pe care o mostenea, asa incat chiar dac� orizontul s�u era unul limitat la munca campului si viata comunit�tii in care tr�ia, manifest�rile si comportamentul s�u tr�dau intelepciune, calm si echilibru. Sub acest aspect, in romanul lui Nicolae Arfiton, cateva momente devin emblematice pentru t�ranul roman din perioada comunist� a existentei sale, in care este silit s� renunte la proprietate, traditie si propria istorie. Primul este un dezastru ecologic generat de chimizarea excesiv� a agriculturii care ajunge si la Botoaia, in ideea practic�rii unei agriculturi intensive ca directiv� comunist�, unde intrecerea socialist� si productiile record la hectar erau la ordinea zilei. Confruntati cu efectele asupra vegetatiei si a pestilor din iaz, oamenii nu v�d vinovatul decat in tractoristul care, prin faptul c� manipula mecanizat ingr�s�mantul, devenea automat simbolul acestui fenomen (pg. 19). Dezbaterile sunt deopotriv� amuzante si gregare in simplitatea lor, cu toate c� alunec� pe neasteptate din realitate intr-o viziune fasntastic� prin inf�tisarea creatorului suprem intr-o ipostaz� modern�, concluzia consolatoare fiind: ‘asa a fost s� fie’. Treptat, totul devine confuz, lumea satului pare dezorientat�; doar Boamb� (nebunul satului), Schiopul si Luiuz van�torul par s� nu-si fi pierdut cump�tul, scriitorul oferindu-le niste nise fantastice, dac� nu absurde, prin care s� se exprime, desi bomba ecologic� este ast�zi o amenintare planetar�. Fr�mantarea este rapid contraca rat� de aparitia presedintelui Codobatur�, cu amenint�rile sale la dezinteresul general pentru munca la colectiv ‘s� munciti s� puteti p�stra loturile in folosint�, c� la o revizuire s-ar putea s� bag tractorul pan� lang� prispa casei (pg. 21). De altfel, presedintele va mai ap�rea episodic, intr-o manier� kafkian�, inv�luit de mister, generand o team� in randul celor ce nu-l puteau atinge, el fiind leg�tura cu ‘centrul’ de unde emanau toate dispozitiile ce trebuiau executate f�r� cracnire. Un al doilea aspect in preocuparea celor din Botoaia era si evolutia demografic� care starnea ingrijorare. Num�rand pe degete copiii fiec�ruia din sat, socotind si trecand pe hartie anii fiec�ruia dintre locuitori, vor constata c� lumea imb�traneste, iar pentru cei r�masi nu r�mane decat consolarea c� ‘acestia-s anii care ne mai r�man si-n care ne vom sc�lda, m�rturisind dorintele pe care ni le-au spulberat’ (pg. 30), nu f�r� a se intreba cu sperant� totusi ‘dac� este posibil ca cineva din cei plecati s� mai revin�’ (pg. 31). Nu f�r� umor este creionat� maniera in care dezr�d�cinarea prinde contur. �ntai, prin desfiintarea propriet�tii, apoi, prin migratia c�tre oras pentru oportunit�ti de trai si instructie, iar in final, prin sistematizarea comunelor, ceea ce insemna, de fapt, desfiintarea habitatului de veacuri al t�ranului. Vestile triste vin prin Chiorcea odat� cu cump�r�turile de la centru pe care le f�cea si le aducea cu c�ruta lui pentru oamenii din sat. Fenomen greu de p�truns, dar si mai greu de inteles pentru oamenii Botoaiei, clarificarea vine ins� de la Samoil�seful de ferm�: ‘satul se misc�, sunt dispozitii de sus, prea multe sate pe un p�mant atat de stramt, le fac loc ceilalti la centru la comun� (…) (pg. 37), iar in locul ei (Botoaiei, n.n.) se trage brazd�, c�-ti trebuie m�m�lig�, asta-i’ (pg. 38). �ns�si drama colectiviz�rii apare extrem de conving�toare prin relatarea lui Chiorcea care, pentru refuzul de a semna cererea de intrare in colectiv, gata f�cut�, este purtat pe drumuri, amenintat si l�sat in mijlocul drumului, la intoarcere afirmand cu umor c� se intoarce din Europa pe jos, pentru c� are r�u de masin� (pg. 45). Avatarurile colectiviz�rii se impleteau cu iluziile propagandei de partid, care propov�duia un viitor str�lucit doar cu oameni devotati cauzei, cauz� pe care cei din Botoaia si multi ca ei nu o intelegeau. Asa c�, dincolo de umorul trist al situatiei ‘asa c�, la centru toat� lumea, c� blocul inc�-i gol’ (pg. 50), era am�r�ciunea si disperarea oamenilor satului ‘eu v� voi cere s�-mi aduceti c�telul si vitelul la scar�, am strigat, hi, hi, veti spune c� nu se poate, nici amintirile nu le pot aduce cu mine, adic� uscat cum sunt si b�tran s� intru si s� mor intre pereti str�ini? Iar�si nu se poate’ (pg. 51). �n acelasi plan, apare drama singur�t�tii, magistral descris� in suferinta Rodinei, care spera ca cei 11 copii ai s�i s�-i fie sprijin in gospod�rie si la b�tranete’cei 11 copii vor fi 11 sape pe Dealul Anii si vor inghiti hectarele ca masinile’ (pg. 67), numai c�, atunci cand au inceput s� se ridice, au plecat pe rand: ‘mergem, mam�, s� in�lt�m orasele, fabricile si uzinele acestei t�ri’, urmand s� se consoleze, biata femeie, cu fotografiile din ziare in care b�ietii ap�reau ‘rezemati cu um�rul de cate un furnal’, iar fetele, fotografiate ‘cu cate un brat de bobine sau mosoare de fire’ (idem), asteptand in zadar un ajutor. Este si m�rturia depopul�rii satelor in contextul migratiei c�tre oras. Sigur c� viata la Botoaia nu putea fi lipsit� de supraveghere si dirijare de la centru, indeosebi prin sedinte de prelucrare ideologic�, cand se si luau unele m�suri organizatorice, ca de pild� schimbarea sefului de ferm� Samoil�, care ‘f�cuse cateva greseli pe care conducerea nu le putea trece cu vederea’ (pg. 112) si alte propuneri care se aprobau prin ‘palmele s-au ridicat in unanimitate’ (idem). Voturile impotriv� sau abtinerile nu f�ceau parte din ritualul vremii, Dincolo de viata real�, pe care cei din Botoaia o tr�iau zi de zi, erau evenimentele menite parc� s� tulbure monotonia asez�rii. Acestea insemnau fie venirea lui H�u, al c�rui rost nimeni nu-l stia (dar care i-a f�cut Rodinei o droaie de copii), fie aparitia arheologului (un personaj misterios. in c�utarea unei comori), sau a unei echipe de cercet�tori a c�ror descoperire epocal� este umbrit� de moartea bietului Boamb�. care, in incercarea de a mima un animal bizar, preistoric, cade victim� pustii lui Luiuz, ceea ce va atrage in finalul c�rtii si reflectia biblic� din Sfantul Ioan Damaschinul (pg. 320). Dar poate cea mai semnificativ� parte a c�rtii este scrisoarea adresat� tovar�sului Hamingway, pe care un personaj bizar venit la inaugurarea blocului pentru oamenii satului sistematizat, o citeste in fata s�tenilor (pg. 274). Continutul acesteia este in fapt o autobiografie succint� a celui care a traversat marile deziderate ale epocii comuniste, tem� dificil� ‘din lips� de spectacol al vietii’ si care s-a confruntat cu cele dou� echipe ce au schimbat viata in Botoaia. Prima echip� va realiza colectivizarea, iar a doua, urbanizarea, ocazie cu care autorul se confrunt� cu ‘idioti iremediabili, cu celebrit�ti uitate ce d�deau vina pe sistem, dar si cu gloata de fiecare zi misunand dup� hran� si imbr�c�minte’ (pg. 277). Scopul cererii era, de fapt, ‘cererea de intrare in eternitate’, institutie pe care nemuritorul Hamingway ar fi condus-o. Marele minus al acestei c�rti este lipsa vietii spirituale din preocup�rile cotidiene ale celor din Botoaia, care, dup� cum se stie, au jucat si continu� din fericire s� joace un rol fundamental in viata comunit�tilor rurale, iar acolo unde totusi, aluziv, se face trimitere, este pe un ton persiflant si de o manier� peiorativ�, din nefericire caracteristic� si ea epocii, si care pare s�-l fi contaminat si pe autor. �n sfarsit, o carte care zugr�veste viata de la tar� in epoca trist� a dezr�d�cin�rii, ale c�rei efecte nu vor mai fi reparate dup� 1989, cand t�ranul, desi i se inapoiaz� proprietatea, nu o mai poate lucra, lipsindu-i mijloacele, care au devenit extrem de costisitoare, ca s� nu mai vorbim de piat�, in care cu greu isi g�seste locul. Din aceast� perspectiv�, credem c� autorul ar trebui s�-si continuie demersul s�u si pentru perioada imediat urm�toare comunismului, prin propria viziune si in stilul s�u caracteristic. Un asemenea demers in zona noastr� l-a intreprins Corneliu Bichinet, un valoros autor de proz� scurt�, al c�rui umor si acuratete in tratarea problemei t�ranului din perioada postdecembrist� este magistral surprins� in cartea sa ‘Viata pe caiet’. Asa incat, plecand de la realit�tile epocii comuniste prezentate de Nicolae Ariton intro manier� personal�, dramatic resimtite in mediul rural, unde atentatul la traditie si istorie era evident, astept�rile unor realit�ti postdecembriste, prezentate, desigur, in aceeasi manier�, sunt indrept�tite. M�car si pentru o incercare de r�spuns la o intrebare care vine aproape de la sine: ar mai fi posibil� ‘intoarcerea la ale sale’ a t�ranului roman atat de adanc zdruncinat in istoria sa? Pentru c� t�ranul lui Nicolae Ariton, spre deosebire de t�ranul lui Dinu S�raru, pare s� se adapteze realit�tilor timpului s�u. �ntai, prin asumarea unei atitudini (consacrat� in istoria sa) care i-a asigurat supravietuirea, conform c�reia ‘capul plecat sabia nu-l taie’, si apoi prin optimismul s�u retinut, nu f�r� sperant� ins�: ‘om trece noi si peste asta’. Ambele s-au dovedit de atatea ori salvatoare in istoria sa, pentru c� ‘apa trece, dar pietrele r�man’, iar pietrele lui Nicolae Ariton, ca si pietrele lui Corneliu Bichinet, sunt adanc infipte in istoria neamului si a patriei str�bune.

* Valeriu Lupu, doctor �n stiinte medicale