INDEPENDENTA
Republica Democraticã Moldoveneascã fãcea, in continuare, parte dintr-o federatie rusã, insã mai mult teoretic decat practic, iar federatia incepea sã dea semne de descompunere. În primul rand, popoarele baltice, estonii, letonii si lituanienii, si-au proclamat independenta. La fel si finlandezii. Dacã aceste acte politice nu au avut o legãturã directã cu basarabenii, pe 7 noiembrie, proclamarea independentei Ucrainei ii priveste si pe ei. O Ucrainã independentã insemna o configuratie geograficã ce nu permitea legãturi directe cu Rusia. Bineinteles, bolsevicii nu au recunoscut independeta Ucrainei si au procedat ca atare, dorind sã rãstoarne guvernul de la Kiev, considerat burghez. Lucrurile, insã, s-au complicat pe parcurs; pe langã hatmanii care-si disputau puterea si nationalistul Petniura, au intrat in joc si elementele anarhiste, apoi ocupatia germanã si austro-ungarã. Toate acestea se petreceau la granita Basarabiei, influentand evenimentele politice de aici. Evenimentele se precipitã de la zi la zi. Ucraina a imbrãtisat din tot sufletul si a promovat dreptul la independentã numai pentru ea, in paralel nu recunostea independenta Basarabiei si dorea anexarea provinciei. La Brest-Litovsk, Lenin a incheiat pacea mult asteptatã de germani, care mizaserã pe el pentru desfiintarea frontului de rãsãrit si nu s-au inselat. Lenin le dã dreptul germanilor si austro-ungarilor sã pãtrundã in Ucraina, a cãrui independentã o contesta, in schimb este recunoscutã, partial, independenta Basarabiei, cu rezerva cã in viitor ea se va integra unei viitoare federatii ruse. Pe 22 ianuarie 1918 are loc o nouã sedintã a Sfatului Tãrii in care, pentru prima oarã, se pune cu voce tare problema independentei. Pantelimon Erhan, in numele guvernului, prezintã un raport in care mentioneazã, printre altele, cã ‘din toate popoarele care locuiesc in Rusia, poporul ucrainian merge inaintea tuturor pe calea organizãrii de stat.’ Plecand de la acest exemplu, Erhan crede cã, rand pe rand, toate nationalitãtile din Rusia isi vor croi propria soartã, ceea ce va duce la impiedicarea organizãrii unei federatii ruse. Prin urmare: ‘Guvernul Republicii Moldovenesti, judecand chestia situatiei si a republicii noastre fatã de aceste evenimente, a vãzut cã dupã declararea independentei Ucrainei, noi trebuie sã intindem mainile peste ea la alte popoare. Odatã ce Ucraina este independent, si Republica Moldoveneascã nu poate rãmane neindependentã, fiindcã dacã va fi neindependentã, va fi anexatã de cineva. Dar noi stim ce este libertatea si republica, de aceea Consiliul Directorilor Generali, discutand chestia, a venit la concluzia cã trebuie fãcuti pasi ca republica noastrã sã devinã independentã, fiindcã toate republicile rusesti vor merge pe aceastã cale.’ (Moraru si Negrei, op. cit., p. 74) Pantelimon Erhan isi continuã discursul, dand la ivealã faptul cã guvernul a pregãtit din timp proclamarea independentei Republicii Moldovenesti, a luat legãtura cu alte state si, avand in vedere toate circumstantele, a ajuns la concluzia cã Basarabia, dacã nu-si va proclama independenta, va inceta sã mai existe ca stat. Desigur, era vorba de posibilitatea anexãrii tãrii de cãtre Ucraina, care dorea o anexare pasnicã, lipsitã de vãrsãri de sange, dar totusi o anexare. Dupã prezentarea raportului, au luat cuvantul mai multi deputati. Unul dintre acestia, Gheorghe Mare, a declarat cã: ‘Toti deputatii cred de mult acest lucru, dar n-au vorbit panã acum tare. Acum a sunat ceasul. Trãiascã Republica Moldoveneascã independentã!’ Un alt vorbitor spune cã: ‘Avand in vedere cã prin declararea Ucrainei ca republicã independentã, Republica autonomã Moldoveneascã este ruptã de centru, noi suntem pentru imediata declarare a Republicii Moldovenesti independente.’ Ion Inculet, presedintele Sfatului Tãrii, la randul sãu, afirmã: ‘De-o vreme incoace, Basarabia a ajuns intre douã state independente, Romania si Ucraina. Prin urmare, n-am putut face alta decat sã ne declarãm si noi independenti.’ Ion Buzdugan, secretarul Sfatului Tãrii, cand a fost declaratã independenta Republicii Moldovenesti, era atasat gandului de desãvarsire a unitãtii nationale romanesti. De aceea va spune: ‘Bucuria de azi a moldovenilor nu trebuie sã- i facã sã uite de fratii lor din Ardeal, Bucovina si din alte pãrti, care suferã in robie. Pentru ei incã va sosi ziua bucuriei, spre norocul neamului romanesc.’ (Toate fragmentele citate sunt dupã Moraru si Negrei, op. cit., p. 74). Alãturi de deputatii moldoveni, si deputatii minoritari (intre care cel bulgar si cel polonez) se pronuntã pentru independenta Basarabiei. Sustinerea devine generalã, iar propunerea in sensul independentei a fost votatã in noaptea de 23 spre 24 ianuarie 1918, prin unanimitate de voturi si, astfel, s-a proclamat Republica Moldoveneascã independentã. Un ziar romanesc care apãrea la Chisinãu scrie: ‘Deputatii se ridicã in picioare impreunã cu publicul si aclamã in urale nesfarsite marele act istoric prin care Republica Moldoveneascã se rupe cu desãvarsire de Rusia si se declarã neatarnatã.’ Este cu totul semnificativ faptul cã pentru proclamarea independentei a fost aleasã ziua de 24 ianuarie, Ziua Unirii. Este clar faptul cã proclamarea independentei urma sã fie urmatã de proclamarea unirii cu Romania. În continuare redãm, in extensor, declaratia Sfatului Tãrii, document de mare importantã pentru istoria nationalã, a cãrui valabilitate si-o pãstreazã si astãzi: ‘Moldoveni si noroade infrãtite ale Republicii Moldovenesti! Marea revolutie ruseascã ne-a scos din intunericul de veacuri al robiei in care am trãit atata amar de vreme, pe calea slobozeniei, dreptãtii si frãtiei. Prin jertfa si osteneala voastrã, a tuturora, tara noastrã, infãptuindu-si dreptul dobandit de revolutie, de a-si hotãri singurã soarta, s-a declarat Republicã Democratã slobodã. Înfrãtiti prin sangele vãrsat sub steagurile revolutiei, noi ne-am arãtat dorinta neclintitã sã trãim in unire cu republicile ce s-au infiintat pe pãmantul fostei impãrãtii rusesti, alcãtuind, toti la un loc, marea Republicã Democratã Federativã Ruseascã. Dar vremurile sunt schimbãtoare si imprejurãrile politice de azi impiedicã cu desãvarsire infãptuirea acestei uniri. Republica Democratã a Ucrainei, vecina noastrã de peste Nistru, s-a proclamat independentã si noi, astfel, ne-am despãrtit de Rusia si republicile alcãtuite in vechile ei hotare. În astfel de imprejurãri si noi suntem siliti sã ne proclamãm, in unire cu vointa norodului, Republica Democraticã Moldoveneascã slobodã, de sine stãtãtoare si neatarnatã, avand ea singurã dreptul de a-si hotãri soarta in viitor. Proclamarea neatarnãrii este o cerintã politicã a vremii, cãci Republica Moldoveneascã nu mai poate astepta de la nimeni oranduirea vietii si popoarele republicii trebuie sã inteleagã cã viitorul lor atarnã numai de la dansele si cã acest viitor poate sã fie infãptuit numai prin asezãmantul inalt de ocarmuire, Sfatul Tãrii si stãpanirea pusã de ei, Sfatul Ministrilor. Republica Moldoveneascã neatarnatã isi pune ca scop pacea si intelegerea prieteneascã in viata politicã si economicã, cu toate tãrile indepãrtate si vecine, socotind rãzboiul ca cel mai cumplit dusman al popoarelor si tãrilor. Deci, in politica sa din afarã, Republica Moldoveneascã natarnatã va urmãri incheierea cat mai degrabã a pãcii obstesti democrate, in intelegere cu toti intovãrãsitii. În politica sa lãuntricã, Republica Moldoveneascã neatarnatã, chezãsluind drepturi deplinde tuturor natiilor, va urma, mai departe cu intãrirea slobozeniilor castigate prin revolutie si vestite prin declaratia Sfatului Tãrii de la 2 decembrie 1917. Îndeosebi Sfatul Tãrii si Sfatul Ministrilor Republicii Moldovenesti se va sili sã cheme, cat mai degrabã, adunarea poporanã pe temeiul glãsuirii obstesti, care va hotãri, desãvarsit, randuiala lãuntricã si legãturile ei de unire cu alte tãri, dacã aceasta o va cere binele popoarelor republicilor noastre. În al doilea rand, Sfatul Tãrii si Sfatul Ministrilor Republicii Moldovenesti neatarnate au grijã sã hotãrascã, in cel mai scurt timp, treaba pãmantului. Acesta va trece in mainile plugarilor, fãrã platã, pe temeiul impãrtirii drepte, dupã cum s-a spus in declaratia de la 2 decembrie. Afarã de asta, Sfatul Tãrii si stãpanirea Republicii Moldovenesti au in vedere sã lucreze in cel mai scurt timp un sir intreg de legi si mãsuri care sã indestuleze nevoile de azi ale tãrii, in scopul de a o scoate din bezna intunericului sãrãciei si foamei. Moldoveni si noroade infrãtite ale Republicii moldovenesti! Suntem in cotitura cea mai insemnatã a istoriei noastre. De la constiinta si intelepciunea voastrã atarnã viitorul tãrii. Prin venirea ostilor frãtesti romane pe pãmantul republicii noastre s-a intocmit o stare prielnicã pentru munca harnicã si oranduitã pe toate hotarele vietii. Ostile romanesti au venit sã apere drumurile de fier si magaziile de paine pentru front, dar fiinta lor pe pãmantul nostru ajutã la asezarea randuielii in tarã si de azi inainte, roada muncii fiecãrui cetãtean al republicii este chezãsluitã impotriva lãcomiei rãufãcãtorilor. Alt scop ostile romanesti pe pãmantul republicii nu au. Toate zvonurile cum cã romanii au venit sã ne cuprindã tara si ca sã ne stãpaneascã nu se potrivesc cu adevãrul si se imprãstie de dusmanii republicii noastre. Cã ostile romanesti nu ne primejduiesc neatarnarea, slobozenia si drepturile castigate, chezãsie ne sunt Franta, Anglia si America cu mãrturiile lor, precum si declaratiile imputernicitilor Romaniei. Moldoveni si noroade infrãtite ale Republicii Moldovenesti! Fiind incredintati cã zidirea vietii noastre nu va fi atinsã de nimeni si cã nimic nu primejduieste neatarnarea si slobozeniile dobandite prin revolutie, noi vã chemãm pe toti spre unire, muncã pasnicã si liniste, pentru binele si folosul tuturor popoarelor Republicii Democratice Moldovenesti, de acum si pururea neatarnate (apud A. Moraru si I. Negrei, op. cit., pp. 75- 77) Tonul declaratiei pare, uneori, ciudat, mai ales cand se referã la revolutie si la Rusia, dar, desigur, formulãrile respective fac parte, pe de o parte, din prudenta celor de la Chisinãu, pe care am remarcat-o si altã data, sau se datoreazã celor din Sfatul Tãrii, care aveau orientãri evidente de stanga. Dupã aceastã proclamare a independentei, la Chisinãu a avut loc o mare sãrbãtoare popularã si, ceea ce a fost mai important si semnificativ, s-a fãcut o mare horã a unirii, in care s-au prins cetãteni, autoritãtile civile si militare ale republicii dar, mai ales, comandanti, ofiteri si soldati romani aflati la Chisinãu. Întreaga declaratie este pãtrunsã de un evident spirit democratic si de un atasament fatã de toate pãturile populatiei. Totodatã, pe plan extern, guvernul isi propune evitarea conflictelor de ordin militar si, totodatã, salutã prezenta trupelor romanesti la Chisinãu. Consiliul Directorilor Generali devine Consiliul de Ministri, sub presedintia lui Daniel Ciugureanu, iar presedinte al republicii va fi, in continuare, Ion Inculet. Uimitoare a fost, insã, unanimitatea votului intr-o zonã atat de diversificatã cum este cea a politicului. Era prima datã cand apãrea unanimitatea. Dupã cum s-au exprimat mai multi martori oculari, ideea de independentã i-a unit pe toti, si pe cei care doreau anexarea la Rusia si Ucraina, si pe cei care se temeau de unirea cu Romania, dar semnificatia actului unirii a fost interpretatã diferit de fortele politice din Sfatul Tãrii sau din afara acestuia. Pentru moldoveni, proclamarea independentei a insemnat, in primul rand, o etapã spre unire. Pentru minoritari, independenta insemna, din contra, oprirea mersului spre unire. Dupã cum spuneam si mai sus, tonul diplomatic al declaratiei a avut drept scop si crearea unor iluzii pentru adversarii unirii, dar si convingerea moldovenilor cã in curand unirea se va realiza. Conducãtorii tãrii, patriotii romani din Basarabia, erau convinsi cã statul moldovenesc era prea slab ca sã reziste in continuare, solutia nu putea fi decat unirea cu Romania. Din pãcate, pentru un moment, situatia rãmane incertã, dar raza de sperantã a unirii cu Romania lumineazã, tot mai mult, sufletele adevãratilor patrioti.
* Dan Ravaru
