– continuare din numãrul trecut –
De cate ori in cãlãtoriile domniilor voastre nu ati bãtut drumurile tãrii peste campurile cu verdeatã unde tãranii muncesc veseli, sã fiti martor la servirea mesei pe pajistea infloritã, la ruptul ritualic al pitei de casã invelitã in stergar de in curat, la blidele nãscute din acelasi aluat cu Adam, ca apoi, trecand prin cuptorul lui Vulcan, sã aparã pe fata de masã din panza de in pe care tãranii obositi isi odihnesc mainile? Am fi ipocriti dacã nu ne-am dori sã vedem mãcar in clipele de concediu cateva zile acest sat dintre vãi, in care osenii creeazã pentru posteritate opere de artã de care, de cele mai multe ori, nici ei nu sunt constienti. Opere de artã care, mai tarziu, vor deveni mãrturii ale unui popor si neam care, candva, a locuit aici. Toate aceste fru – museti si multe altele se pot descoperi in cartea ‘Ouãle incondeiate din Cãmarzana’. Un aspect care ar trebui sã stimuleze interesul pentru acest domeniu al folclorului este intrepãtrunderea problematicii sale cu cea a arheologiei, concentrand in sine valorile si creatiei populare in general. Subintelegandu-se contextul larg al punctelor de contact cu celelalte domenii ale cunoasterii, dorim sã subliniem contributia pe care studierea complexã a ouãlor incondeiate, apeland la aportul psihologilor, istoricilor, etnografilor, ar putea sã o aducã la edificareaa varstelor dezvoltãrii umanitãtii din punctele de vedere ale vietii spirituale si ale relatiilor sacruprofan. Evidenta reminiscentelor elementelor magice in ouãle incondeiate, o stare anterioarã religiilor organizate, prezentele puternice ale animismului, toate converg spre acea perioadã de sute de mii de ani din istoria omenirii, cea mai lungã si cea mai putin studiatã varstã umanã, de cea mai mare stabilitate, inaintea adevãratelor explozii ale dezvoltãrii incepute din neolitic. Într-un fel de paralelism de conceptie cu ontogeneza prenatalã, oul incondeiat parcurge din nou, cu rapiditate fulgerãtoare, toate varstele umanitãtii. Nu se divulgã aici lucruri noi, dar se poate trage un semnal de alarmã asupra interesului imens pe care ar trebui sã-l cunoascã cititorul prin studierea acestor mestesuguri, care sunt culese sistematic si la obiect. Nu se poate trece peste contributiile existente deja, unele dintre ele extrem de valoroase, ale artei populare tãrãnesti, dar trebuie subliniat faptul cã arta incondeierii ouãlor este in felul ei regina artelor, in sensul cel mai convingãtor, el fiind privit ca simbol al creatiei, dar si un element primordial al tuturor lucrurilor, pãstrand in el nucleul vital ce include marea enigmã a fecunditãtii, o expresie a armoniei si frumosului absolut sau, de ce nu, chiar a perfectiunii cosmice. Superioritatea artisticã, exceptionalele insusiri plastice, incãrcãtura lor sufleteascã conferã ouãlor incondeiate o pozitie particularã in contextul artei populare din centrul Europei, din care face parte integrantã, atat prin situarea geograficã a Romaniei, unde au fost lucrate, cat si prin momentul aparitiei si prin descendenta tehnicii lor. La romani, arta inchistririi ouãlor ne duce spre vremuri de mult apuse. Acest mestesug a fost practicat pe tot arealul tãrii in cuiburi arhaice pline de viatã, in care arta tãrãneascã strãveche a inflorit mai puternic ca in alte zone, ajutatã si de conditiile geo-politice, dar si de oameni priceputi si dornici de frumos. Relatia om-naturã este indispensabilã si in arta incondeierii ouãlor de Pasti – cand in ornamentica acestora apare, incepand cu genericul ‘frunzã’ sau ‘floare’, un intreg univers minunat, alcãtuit din flora specificã zonelor respective: ‘frunza nucului’, ‘frunza stejarului’, ‘frunza trandafirului’, ‘frunza campului’, ‘frunza canepii’, ‘frunza spicului’, ‘frunza graului’. În aceastã lume fitomorfã, la loc de cinste este Floarea Pastelui, intalnitã, intr o diversitate de forme, pe coaja ouãlor incondeiate. Un alt motiv incãrcat cu o simbolisticã aparte este bradul, prezent ca arborele vietii si redat sub forma ramurii de brad stilizate.
– continuare in numãrul viitor –
Dan Horgan
