Iatã cã am ajuns si la cele trei zile, pe care sãtenii le serbau cu mare fast, zile care constituie Filipii de iarnã, serbate de mitologia popularã din 29 pânã pe 31 ianuarie. La mijlocul acestui ciclu, îi cinstim pe Sfintii Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul si Ioan Gurã de Aur, doctori vindecãtori. Desi pomeniti separat în luna ianuarie, pe Sfântul Vasile pe 1 ianuarie, pe Sfântul Grigorie pe 25 ianuarie si pe Sfântul Ioan Gurã de Aur pe 27 ianuarie, ei sunt prãznuiti împreunã pe 30 ianuarie.
Pricina acestui praznic a fost indelung disputatã in zilele impãrãtiei lui Alexie Comneanul, cand s-a fãcut imperechere si prigonire intre bãrbatii cei pricopsiti in invãtãturi si imbunãtãtiti. Unii crestini cinsteau mai mult pe marele Vasilie, iar pre dumnezeiescul Hrisostom il micsorau. Altii iarãsi cinsteau mai mult pre dumnezeiescul Grigorie. Din aceastã cruntã pricinã, poporul s-a scindat in ioaniteni, vasiliteni si grigoriteni. Dar iatã cã, in anul 1084, intr-o vedenie, Sfantului Ioan Mauropos i-au apãrut cei trei sfinti impreunã si i-au grãit: „Dupã cum vezi, noi la Dumnezeu una suntem si nici o vrajbã nu este intre noi. Fiecare din noi, la timpul sãu, indemnati de Duhul Sfant, am scris invãtãturi pentru mantuirea oamenilor. Cum ne-a insuflat Duhul Sfant, asa am invãtat. Nu este intre noi unul intai si altul al doilea. De chemi pe unul, vin si ceilalti doi. Drept aceea, sculandu-te, porunceste, celor ce se invrãjbesc, sã nu se mai certe pentru noi. Cã nevointa noastrã, cat am fost in viatã si dupã moarte, a fost sã impãcãm pe oameni si sã aducem in lume pace si unire. Impreuneazã-ne, dar, fãcandu-ne praznic la cate trei intr-o singurã zi, si instiinteazã cu aceasta pe crestini, ca noi in fata lui Dumnezeu, una suntem.o Sãrbãtoarea Sfintilor Trei Ierarhi este o sãrbãtoare ce descoperã cã dupã cum in Sfanta Treime deosebirea dintre Tatãl, Fiul si Sfantul Duh nu duce la dezbinare si nici unitatea lor la depersonalizare, tot astfel nici mirenii, ca persoane diferite, nu sunt chemati sã trãiascã separat unii de altii sau sã se ridice unii impotriva altora, ci sã convietuiascã dupã modelul Sfintei Treimi, unul in celãlalt. Tn urma acestei vedenii, Sfantul Ioan a ales ziua de 30 ianuarie pentru prãznuirea comunã a celor Trei Ierarhi, iar prin hotãrarea luatã la Atena, la primul Congres al Profesorilor de Teologie din anul 1936, Sfintii Trei Ierarhi au devenit patronii spirituali ai institutiilor de invãtãmant teologic ortodox din intreaga lume. Sfantul Vasile cel Mare, episcop al Cezareii Capadociei, nãscut in jurul anului 329 a studiat cu retori si filosofi celebri in Cezareea Palestinei, Constantinopol si Atena. De staturã inaltã, slab si negricios la fatã, avea o barbã mare, neagrã. Cronicile spun cã nu a avut timp sã se inãlbeascã, pentru cã a trãit numai cincizeci de ani. Ne-a lãsat in bisericã o Sfantã Liturghie care se serbeazã de 10 ori pe an: in primele cinci duminici ale Postului Mare, in Joia Patimilor, in ajunul Sfintelor Pasti, al Crãciunului si Bobotezei, si pe 1 ianuarie, ziua de pomenire a Sfantului Vasile. Cu exceptia unor rugãciuni, ritualul este acelasi cu al Liturghiei Sfantului Ioan Gurã de Aur. A fãcut incursiuni in Mesopotamia, Siria, Palestina si Egipt pentru a cunoaste modul in care vietuiau cãlugãrii in singurãtate. El i-a adunat pe acestia in locuri organizate, stabilind si o randuialã pentru acest mod de vietuire. Tn anul 358, pune temelia primei comunitãti de obste, pe malul raului Isis, langã Neocezareea. Aici redacteazã impreunã cu Sfantul Grigorie Filocalia, o colectie de texte din scrierile lui Origen. Tot acum, concepe Regulile monahale mari si mici. Tn Cezareea Capadociei a infiintat institutii de asistentã socialã cunoscute sub numele de Vasiliade, cum ar fi: aziluri, case pentru reeducarea fetelor decãzute, spitale pentru leprosi. Sfantul Vasile cel Mare a luptat impotriva celor care negau dumnezeirea lui Hristos si a celor care tãgãduiau dumnezeirea Sfantului Duh. A trecut la cele vesnice pe 1 ianuarie, in anul 379. Sfantul Grigorie de Nazianz (Teologul) nãscut in jurul anului 330, in Arianz, langã Capadocia unde studiazã gramatica panã la varsta de 12 ani, iar intre 350-358 isi completeazã studiile la Atena. A fost hirotonit preot de tatãl sau si episcop de cãtre Sfantul Vasile cel Mare si leagã o prietenie stransã cu Sfantul Vasile cel Mare, incat se spunea despre ei cã ssunt douã trupuri, insã un singur sufleto. Sfantul Grigorie de Nazianz avea staturã mijlocie si un ochi bolnav, din cauza unei lovituri venitã de la arienii ce negau dumnezeirea lui Hristos. Numele de sTeologulo il primeste dupã sustinerea celor cinci Cuvantãri teologice in anul 380, la Constantinopol, in Biserica sTnvieriio. Sfantul Grigorie de Nazianz a prezidat cel de-al II-lea Sinod ecumenic din anul 381. Sfantul Grigorie Teologul cere spre bãtranete de la impãratul Teodosie cel Mare sã trãiascã retras, in liniste: „Si eu, impãrate, o singurã favoare cer puterii tale care face daruri mãrete. Nu cer aur, nu tãblite multicolore, nu acoperãminte pentru masa de tainã, nu sã primesc o inaltã demnitate pentru neamul meu sau sã stau aproape de tine, cel preabun… Un singur lucru cer sã mi se dea: sã stau putin departe de invidie. Doresc sã cinstesc scaunul, dar de departe. Am obosit sã fiu urat de toti, chiar si de prieteni, pentru cã nu pot privi spre altceva, decat spre Dumnezeuo. In aceastã retragere, scrie ceea ce impãrtãsise credinciosilor in bisericã. S-a spus despre el cã mai intai a citit, apoi a vorbit si abia apoi a scris. A trecut la cele vesnice pe 25 ianuarie in anul 389-390. Sfantul Ioan Gurã de Aur sau Ioan Hrisostom s-a nãscut la Antiohia, in jurul anului 354 rãmanand orfan de tatã din copilãrie. Dupã moartea mamei sale, in jurul anului 374, Ioan se retrage in muntii din apropiere, devenind monah sub ascultarea unui bãtran sihastru sirian timp de patru ani dupã care se va retrage vreme de doi ani intr-o pesterã. Hirotonit diacon in anul 381, de cãtre episcopul Meletie, si preot in anul 386, de cãtre episcopul Flavian, urmasul lui Meletie timp de doisprezece ani, predicã in Antiohia in fiecare duminicã si sãrbãtoare, iar in post, chiar in fiecare zi, luptand impotriva pãganismului, maniheismul, gnosticismul, arianismul si iudaismul. Tn anul 397, este numit arhiepiscop al Constantinopolului. A predicat si a scris un numãr impresionant de comentarii la Sfanta Scripturã, infiintind numeroase institutii de ajutoare a bolnavilor, sãracilor si oamenilor in varstã, primind numele de sambasadorul sãraciloro. In timpul Sfantului Ioan Gurã de Aur nu exista un formular fix, asa cum existã in prezent, pentru sãvarsirea Sfintei Liturghii astfel incat Sfantul Ioan a adunat intr-un formular actele cultice si rugãciunile si a dat nastere Liturghiei care ii poartã numele si care este cel mai des folositã. Se crede cã in vremea cand era diacon a scris cel mai impresionant tratat despre preotie. Este conceput in sase cãrti, sub forma unui dialog. Sfantul Ioan Gurã de Aur a trecut la cele vesnice pe 14 septembrie 407, zicand: sSlavã lui Dumnezeu pentru toate!o. Conform traditiei, Cei Trei Ierarhi sau Trisfetitele cum se mai spune, constituie intrarea crestinilor in bisericã. Se merge la bisericã cu colivã in onoarea sufletelor mortilor celor neimpãrtãsiti si o lumanare de pomanã, pentru ca intreaga viatã de apoi sã le fie luminatã. Cei Trei Ierarhi sunt serbati si de patroni ai casei, de apãrare contra bolilor, pierderea jumãtãtii celei care nu tine, smintealã, iar tot lucrul fãcut acum va iesi stramb, neregulat. Totodatã este rãu de lupi prin pierderea unei maini sau a unui picior ori dau lupii noaptea iama in bãtãturile sãtenilor imputinandu-le animalele din curte. Filipii de iarnã marcheazã incheierea perioadei de imperechere a lupilor inceputã in urmã cu 80 de zile, la Filipii de Toamnã, sãrbãtoare numitã si Drãgostitele, pentru cã atunci se sdragostesco lupii iar lupoaica fatã, potrivit credintelor populare, in noaptea de Sf. Gheorghe. Tn aceste zile incepe logodna pãsãrilor. Filipii apar ca niste zei ai casei, sãrbãtoriti prin repaus indeosebi de femei sau mocani pentru a le apara casa sde cele releo de primejdii, de foc, de lupi, de muscãturã de sarpe. Pentru asta, se atarnã la coltul casei o secure si lãsatã acolo pe toatã perioada Filipilor pentru ca intreaga familie sã fie pãzitã de pagube. Este tinutã sãrbãtoarea de cãtre fetele de mãritat spre a li se arãta in vis ursitul, nelucrand si postind de dulce in aceastã zi. In aceastã zi se schimbã vremea; dacã curg stresinile, primãvara e friguroasã; dacã este ger, vara e cãlduroasã. Ultima din cele trei zile ale Filipilor este consacratã chiar patronului lupului, miticului si neindurãtorul Filip Schiopul, cel mai periculos dintre Filipi ce schilodeste si strambã pe cei indrãznesc a nu-i cinsti ziua. Astãzi, din pãcate, aceste frumoase sãrbãtori se mai respectã doar in mediul rural si pastoral, insã datele la care se tin diferã de la o zonã la alta, cuprinzand intervalul situat intre Sanpetru Lupilor (16 ianuarie) si ultima zi a lunii, patronatã de Fili?pul cel Schiop. Faptul cã divinitatea ce incheie acest ciclu de zile festive inchinate lupului o situeazã in panteonul zeitãtilor subpãmantene, ale intunericului si mortii, puternic ancorate in noapte si stãpanite de frica mitologicã de soare, deoarece se mai pãstreazã vie credinta potrivit cãreia in ziua lui Filip Schiopul lupii se ascund in barlog, pentru cã-si vad umbra si se tem cumplit de ea… Aniversare frumoasã tuturor cititorilor ce poartã numele unuia dintre ierarhi!
Dan Horgan
Bibliografie:
– Adrian Fochi – „Datini si eresuri populare de la sfarsitul secolului al XIX-lea”, Editura Minerva, Bucuresti, 1976.
– Antoaneta Olteanu – „Calendarele poporului roman”, Editura Paideia, 2001.
– Cornel Dan Niculae – „Leacuri si remedii magice din Carpati. Magia si fiintele fantastice din arhaicul romanesc”, Editura Electra, 2011.
– Elena Niculita Voronca – „Datinile si credintele poporului roman”, Editura Polirom, Iasi, 1998.
– Ion Ghinoiu – „Obiceiuri populare de peste an”, Editura Fundatiei Culturale Romane, 1997.
– Ion Ghinoiu – „Sãrbãtori si obiceiuri romanesti”, Editura Elion, Bucuresti, 2002.
– Ion Ghinoiu – „Zile si mituri. Calendarul tãranului roman 2000”, Editura Fundatiei PRO, Bucuresti, 1999.
– Ion Talos – „Gandirea magico-religioasã la romani”, Dictionar, Editura Enciclopedicã, Bucuresti, 2001.
– Irina Nicolau – „Ghidul Sãrbãtorilor Romanesti”, Editura Humanitas, 1998.
– Narcisa Stiucã – „Sãrbãtoarea noastrã cea de toate zilele”, vol. II, Editura sCartea de Buzunaro, 2006.
– „Proloagele de la Ohrida”, Editura Cartea Ortodoxã, 2005.
– Romulus Vulcãnescu – „Mitologie Romanã”, Editura Academiei R.S.R. Bucuresti, 1985.
– Simion FIorea Marian – „Sãrbãtorile la romani”, Editura oGrai si Suflet – Culturã Nationalão, 2001.
– Tudor Pamfile – „Mitologia romanã”, Editura ALL, Bucuresti, 1997.
– „Vietile Sfintilor”, Editura Episcopiei Romanului si Husilor, 1998
