n familie si pe genunchii mamei se formeaz ceea ce este mai valoros pe lume – omul de caracter. – Regis Loisel
– continuare din numrul trecut –
n fapt, putem spune c delimitarea profilului psihologic al viitorului adult incepe inc de la nastere, prin stimularea pozitiv a afectivittii sale de ctre mam, indeosebi prin atitudinea ei sub forma dragostei materne. De altfel, inssi dragostea matern este si prima form de afectivitate pe care copilul o percepe. Aceast perceptie este determinat in primul rand, de faptul c are la baz satisfacerea instinctului de nutritie prin alptare si, in al doilea rand, de atentia si ingrijirile materne, care devin stimuli senzoriali ce produc satisfactie si plcere chiar de la cea mai fraged varst. Mama devine astfel initiatoarea si mediatoarea unor stimuli prin care copilul ajunge s cunoasc treptat lumea de dincolo de el. La inceput, sub aspect afectiv si emotional, pe cale senzorial (a simturilor), iar mai tarziu, sub aspect intelectual si cultural, pe cale rational, a gandirii si acumulrilor cognitive. Rolul mamei in dezvoltarea psihoemo – tional a copilului este covarsitor. Atat de important este in devenirea copilului, incat la fcut pe Bruno Bettelheim s afirme c ‘laptele mamei nu este suficient in cresterea copilului (sub aspect psihologic, n.n.), el rmane doar ca primul simbol al iubirii, al ingrijirii si sustinerii in viat’, iar Erich Fromm spunea despre dragostea matern c ‘iubirea matern este cea mai inalt form de iubire si cea mai sfant legtur emotional, pentru c doar ea este capabil de sacrificiu fr a cere nimic in schimb’. Pe baza acestor constatri, John Bowlby elaboreaz celebra teorie a ‘atasa mentului’ prin care afirm c ‘atasamentul este o form de comportament innscut care devine nevoie fiziologic, avand la baz relatiile emotionale din etapa legturilor aproape exclusive cu mama sa’. Lipsa atasamentului – in opinia sa – s-ar traduce prin tulburri in sfera emotional si cognitiv, observatie validat de ‘studiul Minnesota’ (studiu longitudinal pe 32 de ani), care arat c prezenta mamei in primii trei ani de viat ai copilului se asociaz cu competente sociale si aptitudini academice semnificativ mai mari. Ceea ce reiese ca ingrijortor din acest studiu este prezenta tulburrilor psihoemo – tionale si afective generate de lipsa mamei ‘sindromul carentei materne’ (sau privatiunea matern), care poate sta la originea unor tulburri psihopatice cum ar fi: narcisismul, machiavelismul, egoismul combativ pan la agresivitate, inadaptare social, comportamente aberante, inclusiv in sfera sexual. La originea lor ar sta sentimentul frustrrii, al lipsei de secu ritate generat de absenta atasamentului matern, incat descrierea pe care Dorian Furtun o face in cartea sa ‘Homo agresivus’, adic acea agresivitate extrem care prin acumularea frustrrilor conduce la ororile rzboaielor, este o pledoarie impotriva acestor frustrri ce pot transforma personalitatea uman in sens negative, dandu-i conotatii comportamentale primitive si chiar bestiale. Pe de alt parte, atat de puternic este influenta atitudinii mamei fat de copil, incat poate induce pe termen lung trsturi comportamentale care, de la un anumit nivel, pot avea conotatii psihopatice. Asa de exemplu ‘mama dominatoare’ va induce copilului un comportament timid, lipsit de initiativ, usor de manipulat, vulnerabil. ‘Mama hiperprotectoare’ va induce copilului fobii, obsesii, team, anxietate si dezamgire, ‘mama tolerant’ va induce nemultumire, opozitionism, ostilitate, tulburri de socializare, iar ‘mama punitiv’ (pedepsitoare) va induce recurgerea la minciun, insubordonare, revolt si agresivitate. Sunt atitudini afective care se dovedesc a fi duntoare si, desigur, trebuie evitate.
Afectivitatea n relatie cu comportamentul copilului
Iat asadar c fundamental pentru viata psihic a adultului in devenire este afectivitatea, fenomen complex care armonizeaz relatia intre viata interioar a individului si cea exterioar, ambiental, cu alte cuvinte, tririle subiective ale persoanei in raport cu realittile obiective din jurul su. De regul in structura afectivittii intr dispozitia (starea de spirit), emotiile, sentimentele, pasiunile si strile afective intre care regsim: teama, spaima, groaza, si tririle afective, precum iubirea si dragostea. Desigur, aceste stri se traduc in fapt prin comportament si atitudine, care, prin modul de manifestare, capt amprenta strii respective. Tulburrile afective nu sunt o raritate (dup cum am vzut mai sus), ele se regsesc ori de cate ori exist factori perturbatori in viata familiei, intre care carentele afective sunt de departe cele mai frecvente la varsta mic. Amprenta comportamental si atitudinal o vom regsi si aici, de regul cu conotatii extrem de negative. Chiar dac baza anatomic a afectivittii nu este pe deplin elucidat (ca localizare in structurile nervos centrale), baza biochimic si functional este binecunoscut astzi prin intermedierea realizat de substante cunoscute astzi ca neurotransmittoare, cum ar fi: adrenalina (hormonal de stress), serotonina (hormonul fericirii), dopamina (hormonul plcerii), acetilcolina etc., a cror actiune pot genera stri diferite functie de ponderea hormonului in cauz. Asa incat si tulburrile afective pot avea o palet larg de manifestare, de la forme minore (nevrotice) care au la baz factori psihotraumatizanti (frustranti), la forme majore (psihotice) cand aceiasi factori, fie c treneaz in timp, fie c evolueaz pe un fond ereditar (genetic predispus), sau lezional preexistent. Mai facem precizarea c desi afectivitatea nu are o baz anatomic, ea este generat de adevrate circuite subcorticale, cum ar fi circuitul lui Perez (gireaz reactiile de aprare), circuitul cingulat (gireaz reactiile de plcere) sau circuitul hipotalamus-talamusul anterior (gireaz componenta relational). Aceste circuite se constituie intr-un adevrat creier emotional, asupra cruia creierul rational (neocortexul) are o influent moderatorie destul de limitat, pentru c, odat declansat reactia emotional, ea isi va urma cursul firesc pan la epuizarea ei (Virgil Zamfirescu si Doru Baltag), exprimandu-se prin comportamente specifice. Din cele prezentate mai sus reiese cu claritate c afectivitatea poate influenta comportamentul uman, asa incat tulburrile de comportament pot fi si rezultatul disfunctiilor ce pot interesa intregul complex biologic, psihologic si social ce alctuieste si defineste afectivitatea uman. Spre deosebire de afectivitate ins, comportamentul uman este deopotriv innscut si dobandit. Are la baz o determinare genetic bine definit, in baza creia structurile complexului hipotalamohipofizar, limbic si amigdalian se activeaz prin secretiile neuroendocrine. Desvarsirea comportamentului uman va fi realizat ins prin factorii psihosociali: culturali, educationali, credint, ritualuri, datini si, desigur, experiente personale, care pornesc din familie si se cristalizeaz prin intermediul familiei. Acesti factori se vor rsfrange indeosebi asupra comportamentului social, alimentar si sexual, iar atunci cand ating un prag de satisfactie, declanseaz asa zisul ‘sistem de recompens’, ce se traduce prin bucurie, plcere, extaz si chiar beatitudine. De retinut c sistemul de recompens actioneaz mai degrab ca rspuns la pulsiunile individuale, personale, si mai putin in raport cu exigentele morale sau sociale. Un rol important in comportamentul uman il are modalitatea de perceptie si interpretare a semnalelor pe care copilul le primeste din ambientul su, indiferent de calitatea acestor semnale. Substratul lor este mai degrab lezional, pentru c leziuni produse experimental la animal in zona hipocampului si complexului amigdalian, de pild, au condus la tulburri de perceptie si de interpretare a semnalelor venite din exterior, cu repercusiuni grave asupra comportamentului. Faptele de observatie arat c acelasi tip de leziune la om produc aceleasi tulburri de perceptie si interpretare a semnalelor cu repercusiuni asemntoare asupra manifestrilor individuale, psihosociale, alimentare si sexuale. Asa incat tulburrile alimentare (de la bulimie – foame exagerat – pan la anorexie), tulburrile de atitudine (de la indiferent, la furie si agresivitate extrem) si tulburrile sexuale (de la pierderea potentei, la aberatii sexuale cum ar fi homosexualismul, lesbianismul, zoofilia, pedofilia, gerontofilia si chiar necrofilia) sunt in bun parte cauzate de leziuni din nastere sau dobandite, dar pot fi induse si prin factori psihosociali ce tin de contextul familial si educational in care se dezvolt copilul. Este cunoscut faptul c la varsta de doi ani copilul constientizeaz apartenenta de sex, urmand ca pubertatea s desvarseasc acest aspect prin transformrile specifice cu substrat neuroendocrin, dar si motivational, viitorul comportament sexual. Prin urmare, factorii sociali negativi (familiali sau ambientali) se pot transforma relativ usor in factori perturbatori ai comportamentului sub toate aspectele, a cror consecinte le-am schitat deja. n concluzie: 1. Se poate spune cu deplin temei c cele mai importante laturi ale psihismului uman se dezvolt si se desvarsesc in cadrul familiei, mama fiind aici factorul hotrator in conturarea afectivittii ca baz pentru construirea personalittii si comportamentului uman. 2. Alturi de intermedierea biologic – care apartine efectiv mamei – intermedierea psihoemotional se asociaz prin afectivitatea, initial specific matern si apoi parental, in conturarea caracterial si comportamental a adultului de mai tarziu. 3. Este usor de inteles c aceste valente nu le poate implini decat familia traditional (brbat si femeie), construit pe valorile consacrate cultural-istoric si verificate de-a lungul timpului. 4. ncercrile de a zdruncina temelia a ceea ce reprezint firescul si normalitatea consacrat prin familie inseamn a distruge cu bun stiint tot ce are mai de pret biologia – ca valoare stiintific, umanitatea – ca valoare cultural si civilizatia – ca valoare moral si norm de conduit social. 5. Pentru cei putini care sap cu sarg la temelia existentei speciei umane, propunand tot felul de aberatii legate de familie (croite dup mintea, chipul si intelegerea lor), le-as recomanda lectura repetatelor hotrari ale Curtii Europene a Drepturilor Omului din 2016 si 2017 care, avand ca baz considerente filosofice, antropologice, stiintifice, de ordine natural si de bun simt, confirm ‘conceptul traditional de cstorie care este uniunea intre un brbat si o femeie’ cu toate consecintele sociale si juridice ce decurg din acest concept. 6. Cele prezentate aici se pot constitui in motive suficiente care s justifice revendicarea ‘Coalitiei pentru Familie’ si platformei sale ‘mpreun’ de a pune in acord firescul cu normalitatea, prin modificarea articolului 48 din Constitutia Romaniei
* Valeriu Lupu – doctor n stiinte medicale
Bibliografie:
1. Adler A – Psihologia scolarului greu educabil, Ed. IRR, Buc. 1995;
2. Bettelheim B – Love is not enough, Free Press, Glancoe III, 1950;
3. Bowlby J – Loss, sadness &Depresion, Attachement and Loss, vol III, Hogart Press London,1980;
4. C.E.D.O – Hotrare cu privire la legalitatea intemeierii familiei, Strasbourg, 2017;
5. Cretu T – Psihologia varstelor, Ed. Universitaria, Buc. 1994;
6. Fromm E – For the Love of Life, 1986;
7. Furtun D – Rolul mamei in dezvoltarea emotional a copiilor in ‘Homoagresivus’, Ed. Moldova, 2015;
8. Gaspar G – Legtura afectiv dintre printi si copii, Pagina de psihologie.ro, 7 iunie 2012;
9. Lupu V, Lupu V. V. – Medicin si societate, Ed. Pim, Iasi, 2014;
10. Lupu V – Paulescu intre stiinta vietii si metafizica existentei, Ed. TipoMoldova, Iasi, 2016;
11. Marc Gabriela – Rolul mamei in dezvoltarea copilului, Psyevolution.ro, 30 mai 2011;
12. Paulescu N.C. – Fiziologie filosofic, Ed. Fundatia regal pentru literatur si art (editia V Trifu), Buc. 1944;
13. Simionescu V, Baltag D – Neurotransmittorii: Neuropsihopatologia acetil-colinergic, Ed. Noel, Iasi, 2000;
14. Verza E – Psihologia varstelor, Ed. Hiperion, Buc. 1993.
